în grădină am un cireș despre care eu spun că este ornamental
rodește puțin, dar în fiecare primăvară este plin de flori,
pare o constelație rătăcită în curtea mea

spre sfârșit de lună mai îmi ninge cu petale
locul peste care
se așează o umbră tot mai deasă

și numai pentru atât și tot merită să ai un cireș

în fiecare toamnă sufăr văzându-l atât de scheletic și trist
atunci îl mângâi și îi șoptesc cuvinte de încurajare

toamna aceasta mi-a răspuns cu un tremur liniștitor

pe locul unde l-am sărutat cu o zi în urmă,
peste noapte,
un mugur a răsărit dintr-un ram amorțit

zi după zi s-a făcut tot mai măricel
pâna a devenit un buchet de frunzulițe

și-a tot crescut până mi-a trecut supărarea

a nins
cireșul doarme
dorm și eu
în somnul iernii visez o nouă primăvară,
mângâierea care va trezi un mugur
și un sărut
din care va crește vlăstarul