poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 200 .



Din nou adevărul despre viața mea și despre pisici
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2023-11-13  |     | 



12.11.23
Vă mai dau un exemplu despre ticăloșia și ura lor (prin fapte) imensă. Azi iar au intrat cu ideea spusă de ei de multe ori că ”nimeni nu vrea să fie adevărul”. Este clar acest lucru, dar faptul că ei îmi spun asta dovedește că e o amenințare cu moartea asupra mea - ei par să mă creadă extrem de proastă și nebună, astfel încât să fiu obsedată de a fi adevărul despre mine, așa cum numai oamenii proști și totdată persecutați nedrept sunt. Și eu am fost martirizată monstruos, cum spun ei, dar nu am avut astfel de obsesii. Zeci de ani am fost torturată și nu am spus nimănui (și oricum nu aveam cui spune, dar nu aș fi spus în mod sigur). Am fost întrutotul nevinovată și ei se poartă ca și cum aș fi ceva rău. Evident ei proiectează asupra mea o imagine falsă, de om idiot și totodată martirizat - dar ei oricum m-ar fi omorât, chiar dacă nu scriam aici totul. Li se pare că viața lor e pereclitată cât timp sunt în viață - exact asta au spus - și sunt obsedați de a nu fi adevărul. Oricum, adevărul nu e niciodată ceva rău. Fiind masacrată monstruos și izolată de zeci de ani fără vreo greșeală, am cerut practic doar dreptul la studii sau la muncă. Nimic altceva. Dar nu au vrut. Acum e, desigur, prea târziu.

Mai țineți minte poate ce am scris despre faptul că m-au respins total și autorii de haiku, au respins în mod bizar cartea pe care o publicasem, dar se purtau duplicitar - eu am scris acea povestire la mai mult timp după publicare. Acum au tipărit un volum colectiv de și despre haiku și cartea mea nu e menționată nici de data asta în rând cu celelalte toate, nu știu de ce. S-au adunat astfel, din 1984, sute de astfel de respingeri sau ostracizări - nu înțeleg de ce. Omoară deci indirect. Ei spun că eu nu am greșit nimic, dar oamenii toți cred că sunt ceva rău sau nebună - eu nu înțeleg cum, fiindcă nu au motive să creadă așa ceva. Nu au nicio dovadă. În realitate am fost un om foarte bun, dar și normală și inteligentă. Au spus adesea că oamenii m-au respins din cauza bunătății mele excesive. ???! Nu văd rostul omorârii mele, e greșit - și haiku-urile mele erau ca și ale altora, nimic rău. Mi se pare extrem de bizar. Vântoasă puternică și azi. Ei spun că oamenii au început să aibă o anumită idee delirantă de când eram copil, anume că eu nu aș fi eu.??? Ei spun că tot ce spun eu e interpretat drept altceva decât spun.?? Ei spun că, în ciuda faptului că am fost mereu un om bun în mod evident și că am fost izolată de mică și clar izolată cu forța (deci ei nu știu nimic despre mine), totuși există proști care cred că eu aș fi o nebună ”jucată” (?) de alții. ??!

Unii spun că oamenii nu trebuie să înțeleagă adevărul despre mine - ”dă-ți seama ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar înțelege adevărul” - nu cred că s-ar întâmpla nimic rău!

13.11.23
Am adoptat un pui de pisică abandonat pe stradă și, fiind eu ca întotdeauna de bună credință, l-am dus la vaccinare, de data asta la Tamara, colega Danielei Popa, cea care, așa cum am povestit, mi-a distrus azi-vară pisica neagră, care era și să moară - ei spun că eu trebuia să înțeleg că nu aparțin de nicio comunitate și că nu trebuia să merg niciodată la veterinar - acum sunt disperată, ei spun că și Tamara e scroafă și că a vrut să îmi omoare pisoiul și că i-ar fi administrat o injecție letală - bietul puiuț, la veterinar tremura ca varga și eu nu am înțeles că nu trebuia să îl vaccinez. Puiul se simte foarte rău de azi dimineață de la 10 și ceva când am fost cu el acolo, mă rog lui Dumnezeu să îl salveze. Sufăr foarte mult să îl văd așa, nu știu sigur dacă va trăi sau nu. Nu mai povestesc totul, voi scrie eventual dacă moare sau trăiește până mâine... era așa sănătos... și era bine, dar mi-a fost frică să îl las fără vaccin, fiindcă mi-au murit mai mulți de o anumită boală, la o anumită vârstă, pe el l-am ținut în casă, dar avea contact cu pisica neagră, care încă e în viață și care ieșea afară. După ce l-am crescut, cu biberonul etc., căci era extrem de mic și subponderal și hămesit, am încercat să îl dăruiesc cuiva pe facebook, în grupurile cu pisici spre adopție, dar nimeni nu l-a vrut. O poză de mai demult.



Ei spun că nu am avut nicio greșeală, dar toți oamenii cred lucruri aberante despre mine și toți vor mușamalizarea cazului meu, absolut toți vor să mor în acest scop - dar nu am fost doar nevinovată, am fost și inteligentă...în plus am cheltuit cam multe sute de lei pentru acest suflețel, care era foarte bun și chiar merita să trăiască...nici nu știam că motăneii pot fi așa buni și gingași. Acum e aproape ora 6 pm. Ei zic că eu nu am ghicit - și nu aveam cum - ce cred oamenii despre mine, căci, dacă aș fi ghicit, nu m-aș fi dus cu motănelul la veterinar. ???! Ce să fi ghicit?! Chiar așa - de ce nu îmi spune nimeni ce cred oamenii despre mine, de așa natură încât lovesc în mine neîntrerupt aproape din 1984? (Unii spun că mai dinainte.) Și ei totodată spun mereu că oamenii cred despre mine ceva total aberant, care nu are nicio legătură cu viața mea. Ce?

Pisoiul s-a mai întremat, eu am omis în durerea mea să spun că cred că Tamara poate că nu a lovit animalul intenționat, ci a fost doar o greșeală, deci nu e vinovată, sau poate că medicamentul era rău și ea nu știa, eventual otravă strecurată de altcineva - nu știu nici acum sigur dacă pisoiul va trăi sau nu. Pentru câteva clipe am uitat măsura rațiunii, ceea ce mie mi s-a întâmplat foarte rar, deși am fost izolată mulți ani. Am fost tare obosită și nu îmi revenisem după ce am fost foarte puternic strivită cortical cu presiune/sau pe sinusuri în ultimele 3-4 seri, dar și cu diferite probleme cardiace.

14.11.23
Deznodământ - pisoiul a rezistat peste noapte și acum e aproape refăcut, mai are câteva semne de boală, dar nu multe. Mă bucur că nu a murit. Cât despre mine, îmi cer iertare dacă vi s-a părut că mă plâng prea mult, poate din cauza îndelungatei izolări și bolii mele cardiace și psihice. Și faptului că mereu mi se întâmplă astfel de lucruri.


Azi au dezvoltat alt delir - ei spun că eu sunt, datorită intelectului meu, un vârf în societate și oamenii vor să mor ca să încetez eu să fiu acest vârf - dar eu spun adevărul că am fost un om perfect, am avut mari calități de caracter și sufletești, nu am mințit nimic, nu am greșit nimic și am rezistat frumos la întreg martiriul de 40 de ani, deși am fost complet izolată. Ei zic că oamenii nu mă vor pe mine și pe ceilalți intelectuali îi acceptă. Dar am fost totodată un om luminos și blând, în esență fericit, bun și cu multă frumusețe interioară. Suficient de inteligentă - ei zic că prea inteligentă, deși niciun om nu poate fi prea inteligent. Întreb de ce vor să mor, ei răspund că fiindcă m-au f_t. Nu înțeleg, acest lucru nu m-a afectat și am fost în mod cert absolut mereu un om normal și la fel de bun și nevinovat mereu. E greșit să omoare. Vă implor să încercați să vă treziți la realitate. E posibil ca aceste lucruri spuse de unii peste mintea mea să fie adevărate.
Ei spun că acei care sunt declarați nebuni, lucru care poate fi arbitrar, nu au voie să citească sau să fie intelectuali - și că ei vor să mă tortureze astfel încât să nu mai pot nici măcar citi deloc, după ce mi-au luat totul (și mai aleas drepturile) în cele mai mici detalii întreaga viață. E adevărat, m-au torturat cerebral extrem de mult în ultimi 7 ani mai ales.

22.11.23
Am fost în data de 13 la vaccin cu motănelul - de atunci continuă să prezinte aceleași simptome (scutură capul rău și des) și nu prea are poftă de mâncare - înainte nu avea nimic. Mai mult decât atât, s-au îmbolnăvit și pisicile adulte care au atins resturi de la hrana lui și nu și-au revenit. Bea foarte multă apă. Am pățit și vara ce am pățit, la același cabinet, la celălalt medic. S-a îmbolnăvit brusc, nu știu ce are.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!