Dragi oameni,

Din dorința de a vă amuza de această dată, am să vă prezint, scurt, un aparent scurt-circuit la aparatul de interpretare al domnului Dragoș Vișan. Spun aparent, pentru că, în realitate, toate demersurile acestui domn sunt menite să manipuleze, doar-doar s-ar strânge o legiune de îngeri să îi apere și să îi spele și lui onoarea. Ceea ce veți vedea acum a fost primit ieri de noi, din partea sa, iar eu nu am permis să treacă mai departe și să devină vizibil. Pe de altă parte, până se va realiza un algoritm prin care, pe bază de IP, anumiți indivizi pe care îi considerăm PERICULOȘI pentru acest site să nu mai poată decât citi materialele de aici, m-am angajat să nu mai permit publicarea niciunui material semnat de Dragoș Vișan. Nici text artistic, nici text neartistic, nici comentariu sau răspuns la comentariu.

Așadar, ieri, doamna Maria Elena Chindea mi-a scris următoarele: „a lua atitudine față de niște manifestări care ies din sfera bunului simț și lezează libertatea omului, libertatea creatoare a spiritului său - este o chestiune de alegere.”

RĂSPUNSUL MEU A FOST: „Nu e nicio chestie de alegere, doamnă, după cum spuneți dumneavoastră, dacă la un concurs culinar ne faceți torturi din nisip și scoici uscate, motiv pentru care sunteți descalificată.”

Chiar nu se înțelege ce am vrut să transmit, că cine vine la un concurs de mere cu pere este descalificat? Că este descalificat, firește, din concurs și nu din viață sau din proba de garduri?

Și iată răspunsul domnului Vișan: „Adineauri i-ați spus doamnei poete Maria Elena Chindea, după ce i-ați considerat toate scrierile "castele de nisip", "scoici": "sunteți descalificată"”.

Înțeleg de aici că dacă veneam cu aceeași parabolă, dar comutată în universul tehnologiei nanomecanice, aș fi putut fi acuzat de domnul Vișan că i-aș fi spus doamnei poete Maria Elena Chindea că toate scrierile sale sunt „scule” și „matrițe”?

Domnul Vișan bate câmpii de zici că blagiana alternanță vale-deal i-ar fi rudă directă. Nu mai zic ce rudă, pentru că și aici intervine domnul Vișan. Eu îiprezint, eminamente metaforic că „în calitate de editor, nu accept ca nepotul retardat al dicteului automat, emanat de domnul Vișan să fie încadrat la poezie”, iar domnul Vișan îmi răspunde: „Nepotul retardat al dicteului automat. Eu?”, după care, dă semne că pricepe că nu îl făcusem retardat și adaugă: „Iar poemele mă reprezintă. Niciun poem de-al meu nu poate să fie numit "nepot". Ci, metaforic "odraslă", "fiu", "fiică". Poemul este odrăslit de autor, nu de descendenții săi fizici.”

Iată că am făcut ce am făcut și iarăși nu am fost scurt. Sper însă că v-am făcut să râdeți. Și că am fost totodată și puțin, măcar puțin educativ. Că ați înțeles că dacă vi se va întâmpla să trebuiască să conversați cu domnul Vișan, nu este indicat să vă adresați acestuia în enunțuri mai lungi de o propoziție simplă. Tot ce prisosește devine flamură pentru următorul său demers.