dacă ar fi să aleg
m-aș opri între început și sfârșit
vreme de-o veșnicie




pășește printre stropii de ploaie rotundă
acolo unde doar sunetul răzbate în ritm asortat cu
cel al pulsului tău și
în jocul lor fără cuvinte lasă clipele
să te pătrundă

ploaia are timp și răbdare să mângâie rând pe rând
fiecare perdea de aer , fiecare frunză, fiecare fir de iarbă
cât să le prindă aromele
apoi să încolțească fiorul
în pântec împietrit de pământ

tot așa îți mângâie umerii,
ți se prelinge pe piele
câte un strop se strecoară, din când în când,
pe sub gulerul hainei
atunci se contopește cerul cu pământul
și tu cu ele

ploaia a învățat să spună câte puțin
pentru că așa îi place să fie sorbită,
nu-i val să izbească vreun țărm,
nu-i râu învolburat,
este intensă,
niciodată grăbită

pășește prin ploaie și
învață să fii un strop
în bucuria de a fi, născută
din al seducției joc