probabil ceva mai mult de 12 m din punctul în care piciorul meu atinge bordura și-apoi sare peste fâșia de ierburi
prăfuite și strâmbe și străbate aleea din faţa blocului și prima treaptă
ciobită (la numărat pași nu-mi stă mintea pentru că)
uneori înainte să intru în scară apuc să te văd
după perdea, alteori doar știu că ești
acolo și apoi în spatele ușii și știu
înainte să bat că o să strigi "imediat" și-ţi știu
și târâtul șlapilor pe gresie și ochii mai ascuţiţi
decât o mie de bormașini
de prin vecini.
și că zgomotul care-ţi place e zgomotul nostru, când îmi torni ceva în pahar, când îţi desfaci o doză de bere, când îmi rămân
ochii fixaţi pe degetele tale apucând bricheta, pe buzele tale
când sunt convinsă că te uiţi în altă parte dar tu
nu te uiţi în altă parte și-ntrebi
"ce" și nu-ţi răspund (pentru că știu
că nu-ţi place cu sirop) dar îţi zâmbesc
cam cu același tupeu pe care-l am în oglindă
ţi-aș ghici în palmă viitorul pe termen scurt dar uite că
palmele tale sunt lipite deja de mine nu se mai vede nimic
în afară de tot siropul ăsta vărsat
nu se mai aude nimic