De mică am fost atrasă de lucrurile vechi, deși pe de altă parte nu-mi place să țin prea multe obiecte în casă, începând de la mobilă până la haine aș da tot doar să am spațiu liber și aer să respir.
Ani în urmă cumpăram ceva iar după o lună două constatam că nu am nevoie de acea achiziție, să mă eliberz de povară mai repede îl dădeam la magazinul de mâna a doua.
De ani buni mi-am dat seama că am nevoie doar de lucrurile de bază, mă simt bine în pielea mea cu puțin, exact așa cum am crescut acasă îmi e suficient,
așa că am încetat să mai cumpăr aparate electrice, roboți de bucătărie pe când tot foloseam doar un cârpător, un cuțit, o oală și o tavă.

Între timp am descoperit magazinul de vechituri, iar
obiceiul din copilărie de-a căuta mirosul de vechi în lucruri mi-a revenit.

Pentru mine la magazinul de mâna a doua hainele și alte lucruri miros a oameni, a case, a istorii, frică, singurătate, unele miros a dragoste, dar foarte puține, le văd ca haine vii, tablouri vii, cărți vii, așa și îi zic: magazinul de haine cu spirit viu, cu spirit revoluționar care
nu vor să moară arse pe rug fără să-și îndeplinească cauza, misiunea,
nu renunță până nu intră în capul oamenilor care se uită după te miri ce flecușteț, și ei ca și mine caută un magazin cu miros de vechi, lucruri atinse, până
li se leagă de nas, de mâini până sunt cumpărate din nou, se țin în viață, de viață.

Nu-mi plac magazinele de haine noi, au miros de mașini de cusut, orez.
Pentru mine sunt haine moarte care cer sacrificii ca să fie înviate, nu-ți oferă nici-un simț de siguranță, dinpotrivă cum să te bucuri de o haină care s-a născut din exploatare,
sclavie.


Cel mai mult îmi place când intru în magazin iar mirosul de transpirație îmi intră în piept ca un drog și dintr-o dată mă trezesc în podul casei sau la mămuța în cămară și-mi zic: în sfârșit simt oameni în preajmă,
e ca și cum aș merge la o reuniune unde se comunică doar prin transpirație, praf și zgârieturi.
Fără să ating hainele văd cine le-a purtat, câți ani aveau, culoarea părului, ochilor, ce mâncau, meseria, dacă aveau o inimă, suflet, dacă au iubit sau nu, au plâns sau nu, dacă au fost strânși în brațe.
De exemplu cele mai multe haine vin de la oamenii ocupați, cu familii sau singuri, și cei care mor.
Sunt bine păstrate, aproape noi. Visul cel mai mare a fiecărei cămăși de bărbat singur este să atingă transpirația unei rochii de femeie, chiar acolo pe umerașe, hormonii masculini din transpirația cămășii se contopesc cu hormonii feminini din transpirația rochiei prin aer ca sporii unei ciuperci se cuplează, din start șansele cresc să fii și cumpărat de un bărbat care poate nu mai e singur sau e mai interesant, mai vesel, sau mai îndrăzneț, e ca a doua șansă la o relație mai bună, mai intimă,
e ca a doua șansă la o viață nouă, o viață mai bună ...

***

De multe ori am auzit cum oamenii vorbesc cu atâta dragoste despre achizițiile făcute la un second hand, vorbesc cu atâta passiune, mulțumire și bucurie ...

(va continua)