Celor ce-au dorit/îndrăznit din motive mai mult sau mai puține, să citească gânduri cu titluri provocativ incendiare ca și „Scrisoare deschisă a locatarului (condamnatului) de la etajul 105”, îndrăznesc să sper să fi fost măcar un picur de interesați de soarta lor.
Anunț cu multă bucurie că Administrația există, însă cu mai puțină, că răspunsul tip „Returnat Expeditorului”, a constat dintr-o ștampilă pal portocalie, cu conținutul sumar „pagina autor”.
Aaaaaaatât*, și nimic mai mult.

Mă duc să-mi fac un ceai, să „aprind” un trabuc, să pun apoi o flacără-ntr-o lumânare anticipativă, reântorcându-mă (ne)suprins, la tragerea pe roată a vinelor „scăpate” lui D. Stănculescu și mie, uitate de mine, de neiertat însă celor care se pare că nu uită, pentru că pot.

Scriu și plâng, scriu...

rcm