Sunt curios cum au reacționat românii atunci când s-au introdus de către ocultă primele coifuri cu vizieră pentru luptători.
Probabil că la fel ca acuma.
Unii au zis că aceste coifuri sunt de fapt rele pentru sănătate, pentru că nu îi lasă să respire liber și pentru că le accentuează rinitele și astma, nemaivorbind că fac urticarie de la curelele cu care le fixează de cap.
Alții or fi zis că ei nu sunt iobagi tâmpiți să poarte călușuri de metal, care să îi împiedice să mănânce, să fluiere după o frumoasă tocmai bună de violat sau să scuipe sămânța printre dinți doar ca să facă plăcere departamentului corupt din ministerul de război și vistiernicului care a cumpărat, cu un comision scandalos, aceste coifuri antinaționale.
Poate că am avut și pe atunci vreo patrioată de mari dimensiuni care țipa și care se posta prin cazemate smulgând coifurile de pe cap oamenilor și înfierând cu voce tunătoare pe fierarii vânduți care ciopleau coifurile cavalerilor.
Probabil prin hrisoavele vremurilor felcerii colonoscopiști atrăgeau atenția asupra ineficienței dovedite științific a acestor tigăi prost făcute, care sunt la fel de eficiente în fața halebardei pe cât sunt și cușma strămoșească sau claia de păr de comati. Că, de fapt, singura profilaxie adevărată constă în fereala capului, restul fiind doar o mașinațiune a guvernului criminal și a cozilor lui de topor feudale. Și că toate cronicile mainstream care vorbesc despre o așa zisă mortalitate excesivă a luptătorilor loviți cu buzduganul în moalele capului neprotejat de coif sunt parte a unei mașinațiuni care dorește să ascundă carențele sistemului sanitar. Lipsa de cârpe suficiente din felcerii, lipsa de icoane și de moaște performante, corupția felcerilor ciubucari care de fapt omoară bolnavul prin spălare prea apăsată a tăieturii de paloș.
Da, cred că la vremea lor coifurile au fost implementate cu dificultate pe meleagul legendar românesc.