poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 458 .



Rezervația mea
personale [ ]
văzută de un ochi critic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Val.C ]

2020-08-10  |     | 



Nu știu cum Dumneavoastră o să vă pară, dar mie mi-a plăcut eseul Cristinei Apostol din Cluj Napoca:
Citindu-l pe Valerian Ciobanu: Romanul "Rezervația morții"
A făcut dumneaei și o incursiune scurtă în biografie, pentru care nu pot să reproșez nimic. A vrut așa, poate că e și foarte bine. Și eu tot vreau, doresc să reproduc în întregime ceea ce a scris Cristina pe blogul ei. Așadar, Valerian Ciobanu-Vieru (n. 2 februarie 1958, Cobîlea, Șoldănești) este un scriitor și jurnalist din Republica Moldova. Valerian Ciobanu a absolvit școala medie în localitatea sa de baștină, Cobîlea. A absolvit facultatea de jurnalism a USM în anul 1980. A fost membru al Comsomolului din URSS în 1972-1986. Pe aceasta atunci nu aveai cum să o eviți! Este membru al Uniunii Jurnaliștilor și a Uniunii Scriitorilor.
Timp de un deceniu a lucrat la TVM în calitate de redactor de programe social-politice. Timp de doi ani a fost angajatul Secției de filosofie, drept și sociologie a Academiei de Științe a Republicii Moldova. Dupăacei doi ani la Academia de Științe se ală la Facultatea de Jurnalism a USM ca angajat și în redacția unui ziar al Asociației de Producție ”Alfa” din Chișinău, producătorul principal de televizoare din Republica Moldova. A activat la ziarul rational din Râșcani, la ”Nezavisimaia Moldova”, Chișinău, ”Luceafărul”, ”Libertatea”, ”Glasul Națiunii”, ”Moldova Suverană”, Literatura și Arta”, revistele ”Mediul Ambiant”, ”Alunelul” și alte ediții periodice. În 2008 lucra la Centrul Național de Perfecționare a cadrelor din Industria Turismului a ministerului Culturii și Turismului din Republica Moldova. A participat la elaborarea enciclopediei "Localitățile Republicii Moldova" în 15 volume. Din anul 2017 lucrează ca specialist principal la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.
Din operele autorului ași enumera: Popas în Valea Adâncă: Reportaje literare, Pontos, 2005, Potop din senin, Pontos, 2005; Cobâlea: izvoare de lumină, 2006; Din lutul iubirii: (Poezii, reportaje literare), 2007; Satul Petreni: (file de istorie), 2009 (în colaborare cu Ion Buga, Vasile Cazacu); Nume și Lume, 2008; Ave numele tău; Memorie pulsativă; Fulgere în tunel, povestiri SF., Grafema Libris, 2012; Ultimul extraterestru, 2014 , Destăinuiri deasupra Carpaților, 2016, Aproape de Carpaţi, (Povestire fantastică), Gens Latina, Alba Iulia, 2017; Rezervaţia morţii, (roman) Bucureşti, CoresiPublishing House - 2018
Cea mai proaspătă carte scrisă de autor, "Rezervația morții", m-a ținut mai aproape de plaiul meu natal din Moldova de peste Prut vreo câteva seri la rând, în dorul și nostalgia unor locații vizitate, parcă călătorind aievea și într-o transcendență fără margine.

Nota autorului: "Cred că istorisirile mele din cartea pe care o deschideți vor să distreze, să captiveze și să emoționeze, dar nu să vă convingă. Astfel vă invit într-o călătorie turistică neobișnuită, însă nu vă impun neapărat să mergeți la fel ca mine peste tot pe unde am fost eu.”
Însăși cartea e o călătorie, un drum al unor destine înnodate prin timp și spațiu, marcate fiind de trecere. Îl avem ca erou principal pe Dafin sau Laur... cine știe, mânat de Moartea sau Nedorita de Oameni care va parcurge un traseu ciudat, pe la mănăstiri, grote, subsoluri, castele în ruină. Împreună cu acesta vom străbate drumul de la Chișinău la Cobâlea, prin grotele de la Țicletea,
apoi ne vom teleporta la Hâncești, apoi la Orheiul Vechi, Trebujeni, la Japca... Catacombele vor fi punctul fantasmogen, iar legendele cu cele mai sinistre ecouri vor crea o senzație stranie de deja vu. După relatările călugărilor, ale pastorilor, ale oamenilor trăiți prin experiențe mai mult bizare, acesta își face un itinerar care îl poartă și îl tot poartă în neștire, spre o rezevație a morții.
Pe lângă povestea de reculegere turistică, toată acțiunea se combină cu însăși viața eroului, cu copilăria sa fadă, cu căderea sa, visele ciudate, cu provocările lui și cuceririle în materie de femei care nu l-au adus la nimic. Cu înclinație spre alcool și aberații ce l-au adus la limitele șomajului, până a venit ea…, ciudata apariție care îl face să se dezintegreze prin ani spre căutări uitate și spre personaje lugubre. Apariții care mai de care, parcă scoase din fundul pământului, dau acestui roman o notă de intrigă și o nevoie de a citi mesajul care parcă te duce în culmile disperării. Autorul a fost un făuritor al unei povești cum alta nu am mai avut de citit. Ne aruncă dintr-o extremă în alta îndemnându-ne să aflăm lucruri noi și noi și să tot înaintăm în lectură.
”Aveam impresia că ştiu prin câte văi trece omul. Omul frumos şi sănătos reuşeşte să treacă în viaţa lui prin şapte văi. Unii mai longevivi ajung chiar şi în valea a zecea. Însă majoritatea se mulţumesc cu cinci, cu şapte văi. Dafin este abia în valea a treia. Ori, dacă mă gândesc mai bine, poate că e în a patra sau a cincea. Oricum, până la capăt mai are de trecut încă prin vreo două. Aşa că vă invit să intraţi imaginar în grădina lui, să poposiţi prin toate văile pentru a călători din primele văi până într-a şaptea, sau până în cea în care doriţi dumneavoastră.”

La o lectură mai atentă observăm că pânza acestui roman a fost țesută vara! Aceasta se observă din primele rânduri, din prezența unei insecte insuportabile – țânțarul.
Personajul cu nume inspirat din legendele și basmele culese de Petre Ispirescu, începe să-și destăinuiască o perioadă din viața sa înainte de a purcede la o serie de călătorii în firesc și nefiresc, pe un făgaș, apoi pe altul, pe diferite itinerare ale vieții, ale poveștilor, basmelor, glumelor mai puțin sau mai mult pipărate.
Însuși el, Dafin, parcă este Sufletul care călătorește, trece de la un personaj la altul: de la hoțul împărat, la Eva primordială sau banală, de la Noul Neamț, la muzeul, la conacul lui Manuc, la biserici și mănăstiri din Basarabia anilor recenți, dintr-un oraș în altul, din lumea reală în cea fabuloasă și de basm a subteranei care ne duce cu gândul și la Subterana lui Dostoievscki sau a altor scriitori contemporani deja. Dafin sau Auriu, cum a fost poreclit în copilărie în peripețiile lui, are o condrumeață, dar, totodată și o șefă care-l iubește nedeclarat încă din pruncie, copilărie, iar pe unii îi ”iubește” și-i „adoră” până la adânci bătrânețe. Aceasta e Nedorita de oameni sau mai pe scurt Moartea.
Dafin, așa cum este el, își destăinuie unele momente din viață, dar nu chiar pe toate și nu face acest lucru consecutiv. El, ca un povestitor adevărat, invită cititorul să-i fie alături de el, dar și de variate personaje literare secundare. Cu unele se întâlnește doar o singură dată, cu altele de mai multe ori, discută, călătorește la Orheiul Vechi, cu unele persoanaje servește și un pahar cu vin, mai stă la taclale. Și dacă am observat că el stă la taclale, menționez că stă nu cu douăsprezece fete de împărat, unde se află și Dafinii (a se vedea în povestea lui Petre Ispirescu), ci stă la vorbă cu oameni cu nume reale: ca Pavel Borș, bunăoară. Vorbind despre conacul sau castelul de vânătoare al lui Manuc, el își amintește de răposatul istoric Anton Moraru. Cu Pavel Borș, nu cu Pavel Filip, merge la ”Casa Verde” din Trebujeni. Iar Pavel Borș nu este un oarecare terchea-berchea, ci un renumit medic cardiochirurg, autorul unei cărți și nu doar a uneia...
Din senin apar scriitorii: Alexandru Vaculovschi și Moni Stănilă, Dumitru Crudu și alții. De la Trebujeni mergem la Butuceni, localități rurale cunoscute și dragi mie, ca fiind aproape de Peresecina mea. Mai departe intriganta poveste ne poartă imaginar spre renumitele beciuri subterane de la Cricova, de la Brănești, nu doar prin subteranele lugubre care produc tristețe sau groază. Apoi mergem și pe la Sergiu Hanganu.
Lumea din romanul lui Valerian Ciobanu se aseamănă puțin cu cea din basme sau de pe celălalt tărâm, însă, totuși, ea este una reală. Ca și oamenii, care apar sporadic, cât o sclipire de lumină a unui fulger: Valentin Bătrânac, Ioan Găină, Mihai Rusnac, Nina Neculce, unul la Soroca, altul la baștina poetului Alexei Mateevici sau la a lui Dumitru Matcovschi.
Increddibile dar adevărate sunt și localitățile pe care le vizitează Dafin: Bălți, Telița sau Teița, Țipova și Saharna, până chiar și Cobâlea parafrazată Copilița-Vâlcea cu stefarul multisecular al lui Ștefan cel Mare. La Speia apare Alexandru Snegur, iar la Bulboaca – castelul Mimi al oenologului de odinioară și guvernator al Basarabiei răpite la 1812, Constantin Mimi. Lângă Tiraspol, la Târnăuca, un sat cu etnici bulgari, apare evreul Grigorii Korzun. Iar la o cotitură din roman citim fraza: ”Ne vedem în iad!” Într-adevăr, în acest roman neobișnuit personajul principal ba este aici, ba este acolo... Iar după ce s-a plictisit de moarte, se întâlnește cu Satan, ca în cele din urmă să-l părăsească și pe dânsul, urmându-și calea spre Neant, spre Comoară, prin ”Rezervația morții”.
Am afirmat la început că pânza romanului a fost țesută vara. Pe parcurs însă m-am întrebat: dar oare în care vară? Este oare vara anului 2012 sau 2015? Sau este din alt an!? Presupun că e și din vara ajunului centenarului Unirii, însă Dafin, de câteva ori, se scufundă în timp ca într-o groapă maritimă a anilor, având ca punct de plecare și anul 1812 și anul 1818, dar și alți ani, până ajunge în anul apariției editoriale de la București, adică în anul 2018. Până la urmă conchidem că am avut parte de o frumoasă călătorie nu doar în spațiu, dar și în timp!

În carte vom găsi și alte nume cunoscute din lumea literaturii, câteva îndemnuri literare (ex: „Tema pentru acasă”, de Nicolae Dabija) dar și câteva personaje tipice din folclorul moldovenesc - Ivan Turbincă și alții. Cartea developează scurt-metrajul istoriei de până la Războiului Mondial, cu strigoii și cu tratatele de pace. Aruncă un val de lumină asupra: violențelor, a opoziției politice, a manifestelor gălăgioase și a nedeslușitului încâlcit. Toate astea și multe altele le puteți găsi în această carte. O operă a unui autor în plină glorie scriitorească!

„lumânarea abia de mai pâlpâie, doar pasărea nopţii mai fâlfâie, / o pasăre mare, o cobitoare, / de rău totdeauna prevestitoare…”

„Toate cele aflate de el sunt doar niște trepte ale eternului îndemn de a ne urma visurile și de a ne asculta inima. Dar până unde-l va duce inima lui? Până la care vis, ajuns la o răscruce de drumuri, el caută încotro să meargă mai departe. Fiindcă de va urma calea la dreapta, va nimeri în Vatra din străbuni aleasă, cu multe sfinte mănăstiri. La stânga va descoperi bijuterii arhitectonice medievale, dar unde este comoara lui? Asta, deocamdată, nimeni nu știe.
De aceea el va merge și va merge, tot mai departe. Până dincolo de ploaie și dincolo de Marea cea Mare. Însă până acolo mai are o salbă de mănăstiri.” Altul s-ar plictisi, însă Dafin, personajul principal, nu trebuie să cadă pradă. Altfel doamna care-l iubește și care-l urmărește, îl va pedepsi. Poate prea devreme sau când adevărata aventură abia de începe….


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!