poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1407 .



Îmi risipesc timpul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Equinox ]

2019-01-18  |     | 



Orice aș face, dar absolut orice aș face, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă mă plimb, de curând fără copii fiindcă, deh, au crescut suficient cât să-i incomodez, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă merg la lucru, zece ore pe zi, ca să-mi țin casa și familia la standarde condiționate de-o societate filfizoană și nicidecum de-o necesitate fundamentală, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă mă uit la știri sau la campionatul mondial de fotbal ori de șah, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă îmi redecorez sufrageria ori tund iarba în grădină, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă umblu, câine dezlegat, prin Roma, deh, ca omul turist care vrea să-și desfete ochii și mintea cu urme clare ale istoriei, îmbogățindu-mă, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă vorbesc cu mama, Dumnezeu să-i dea sănătate, la telefon despre flori, căței, prețuri ori vreme, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă readuc la viață aspiratorul atât de abuzat de nevastă-mea, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Dacă mă holbez, fără noimă ori gânduri, la pendula ceasului agățat pe perete, ore în șir, tocmai pentru că nu mai vreau să-mi pară că-mi risipesc timpul, îmi pare că-mi risipesc timpul.
Scriind asta, despre cum îmi pare mie că-mi risipesc timpul orice aș face, îmi pare că-mi risipesc timpul. Când, de fapt, numai gândindu-mă la asta, nu fac altceva decât să admit și să consimt că el, dragul, cinicul și relativul meu timp, mă risipește pe mine și asta fără să-i pară (rău)...
Suntem, monștri ori canari, captivi într-o clepsidră și ne plouă cu nisip. Nu știm ce înseamnă răsturnarea clepsidrei, o vom ști, poate, doar atunci când aceasta chiar se va răsturna. Până atunci, orgolioși și invincibili, ne răhățim pe noi de frică, aplecați conștiincioși peste frumoase, încântătoare nimicuri, lăbărțându-ne, sistematic și poate inconștient, într-un spațiu restrâns, infinitul de limite...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!