poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 605 .



Povestea prințesei Fiona
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [KOSTEA ]

2015-07-13  |     | 



- De ce, mamă, de ce? continuă prințesa, acum că mama sa Lilian fiind alături de ea, putea da glas revoltei care o cuprindea de fiecare dată când încerca, în fața oglindei, să atenueze o parte din ghinioanele de peste noapte cu care se trezea pe față și pe corp.
- Un blestem, fato, un blestem îi aduse aminte regina. De la deochiul ăla nenorocit al lui Rumpelstiltskin, fie-i numele pe veci hulit !
- Dar cum pot să mai ies în lume, mamă... De ce nu se duce tata să vorbească cu spiridușul ăla nesimțit, că nu mai rezist ! gemu fata pe când, cu penseta în mână începu, ca în fiecare dimineață, bătălia cu aspectul romulan al sprâncenelor sale.
Lilian oftă prelung. Nu numai că era deprimată de fiecare dată când asista la procedurile lancinante prin care fiica sa recăpăta cât de cât aspectul antropomorf dar, mai mult, pe ea căzuse măgăreața de a-i transmite fetei decizia, în opinia ei pripită, a regelui.
Din fericire un ciocănit discret le anunță pe cele două că Zână, renumitul stilist al curții, se prezentase, ca de obicei, la datorie. Și profitând de aceasta Lilian hotărâ că, pe moment, energiile fetei trebuiau canalizate pentru pregătirea a ceea ce ar fi putut să fie ultima ei apariție feciorească la curte.
- Hai Cătălin, că e treabă, spuse Fiona acum că stilistul ajunsese la datorie și, mormăind nemulțumit, acesta își așeză trusa de urgență pe măsuța budoarului
- Să vedem, prințeso, ce mai putem face azi. Dar spune-mi, mai întâi, ai purtat masca aia peste noapte?
Întorcându-și fața spre Zână, prințesa încuviință
- Cred că a funcționat, mama zicea că s-au mai tras
Stilistul se uită gânditor la chipul tinerei, meditând o clipă că deși arăta ca o pajiște locuită de un pâlc de cârtițe hiperactive, obrazul fetei, cel puțin pănă la liziera la care se înălțau cu semeție primele fire de păr, părea un pic mai acceptabil decât la începutul tratamentului special cu gin seng, castravete, avocado, apă termală și spermă de măgar.
- Așa pare, majestate. Sigur, părerea mea este că mai trebuie totuși lucrat un pic.
- S-a cam terminat crema, să știi
Zână suspină un pic trist. Butoiul de apă termală era pe terminate și, în ultima vreme, măgărușul părea din ce în ce mai pretențios, în lipsa iepelor de rasă sau a măgărițelor lascive.
- Ne descurcăm, minți el. Acuma hai să trecem la pufușorul ăla.
- Să știi că dacă îl iau cu lama, crește mai des. Dacă îl iau cu ceară, se cârlionțează. Dacă îl smulg cu penseta a doua zi răsar doi peri, de parcă ar fi capete de balaur, nu pufușor de prințesă. L-aș lăsa să crească, cum fac pe spate, dacă nu ar fi atât de negru ...
Realitatea este că majestatea sa are o problemă, gândi stilistul, evaluând încă o dată aspectul de husar în misiune a prințesei.
- Păi o să încercăm de acuma cu crema aceasta epilatoare, spuse el, gândindu-se că, probabil, măgărușului îi va trebui de-acum încolo, până la rezolvarea blestemului prințesei, hrană mai multă, liniște, somn în timpul nopții și multă, multă calinitate.
- În regulă, continuă Zână, scoțând forfecuța, briciul, epilatorul, banda adezivă, pudriera, trusa de fon de ten, lacul de unghii, feonul, șamponul, colorantul, perhidrolul, emolientele, cremele și pila. Hai să ne apucăm că nu avem decât 6 ore la dispoziție.




În lumina din ce în ce mai palidă a înserării Fiona se simțea, acum că intra în sala tronului, frumoasă. Întotdeauna după ce smocurile de păr erau retezate, smulse, greblate și apoi măturate din budoar, când chipul recăpăta acea netezime pe care numai produsele din gama Guerlain o puteau realiza, și când, sub îmbrățișarea prietenoasă a sutienului, sânii deveneau drepți și simetrici, femeia realiza că, dincolo de nefericitul și ghinionistul blestem ce o urmărea dimineață de dimineață, era de fapt o prințesă adevărată, motiv de taclale, sfadă și ocheade pentru orice cavaleri cu inimă fierbinte și testicole funcționale.
Regele Harold era aparent la al doilea sau al treilea clondir de vin, judecând după modul în care juca darts cu Oscar, ministrul de finanțe, un om gras pe care nu îl mai deranjau de mult înțepăturile, mai ales că la beție majestatea sa nu nimerea chiar întotdeauna.
Îmbufnată și reținută regina încetase să mai protesteze mulțumindu-se numai ca, atunci când regele se oprea să adune scorul și să recupereze săgețile din curul finanțistului, să roage paharnicul, prin semne discrete, să mai boteze licoarea majestății sale.
- Așa pulică, deci zici că nu sunt bani ?
- Majestate, v-am prevenit de acum 2 ani că visteria se va goli, de când ați acordat împrumutul de reajustare structurală și bail out în Elenia
- Păi bine măi prostovane, nu tu ai zis că este cea mai deșteaptă investiție pe care a făcut-o vreodată Regatul Lamamadracului de când străbunicul meu, Gustav cel Hadâmb, a interzis poligamia?
- Ba da, dar tot eu v-am spus că nu trebuia să le dați și a doua tranșă, după mesajul ușor ambiguu al noului lor ministru de finanțe, Vafanculos.
Pe măsuța din fața tronului se afla într-adevăr scrisoarea acestuia, o scrisoare destul de rezonabilă în care, după ce mulțumea majestății sale Harold pentru trilionul acordat, finanțistul elenian aprecia că nu mai este de-acum nevoie decât de vreo câteva sute de miliarde de boțvane, pentru a putea cu adevărat pune la punct o strategie coerentă prin care, dacă nu se va dovedi, chitros, neliniștit, mârlan și grăbit, în nici 50 de ani s-ar putea aștepta la o primă rată, extrem de consistentă, din prima dobândă.
- Păi și să pierd totul din zgârcenie, nesimțitule? Așa voiai ? protestă Harold. Măi, tu te-ai săturat de darts și vrei să trecem la tir cu arcul, din câte văd...
- Eu sunt un slujitor dezinteresat și devotat al măriei tale și dacă vă repet că trebuie să o măritați pe Fiona o fac numai și numai pentru că, în acest moment de cădere a piețelor mondiale, de scumpire a creditului și de instabilitate a dinarului
balauresc, singura posibilitatea de a redresa cât de cât situația financiară este aceea de a oferi mâna frumoasei dumneavoastră fiice unuia din numeroșii prinți și regi doritori de a pune mâna pe asemena ființă ticsită de grație, frumusețe, sex apeal și sânge albastru.
- Unde vrei să îmi vinzi copila, nenorocitule? se amestecă în vorbă și Lilian, fără a fi clar dacă prin termenul neprotocolar de nesimțit se referea la finanțistul cu curul plin de săgeți, la bețivanul de soț sau la o persoană imaginară, de gen masculin, responsabilă evident de toate nefericirile și ghinioanele femeii moderne.
- Dacă luminăția dumneavoastră ar avea bunătatea să treacă peste ușoara frustrare pe care mi se pare că o detectez în vocea domniei sale, continuă Oscar, v-aș atrage atenția că, pe lângă conexiunile lui importante în lumea bancară și averea fabuloasă, lordul Farkwad este, dacă nu v-ați crampona de talia redusă, totuși, zic eu, impunătoare, un bărbat extrem de frumos.
- Dar este mic ca un gnom fără picioare protestă regina... și dacă ceea ce se spune despre tendința la armonie și proporționalitate a corpului uman este adevărat, nu cred că are în brăcinari dotarea necesară pentru a face, la o adică, să mai treacă din aleanul unei prințese nevoită să se despartă, la o vârstă atât de fragedă de părinți!
- Care vârstă fragedă, femeie, răbufni Harald, că vârstă fragedă avea atunci când i-a mijit prima oară mustața !
- Dar ziceaiii căăăă e pufuuuleț de prințeeesăăă, răsună în odaie dintr-o dată vocea înlăcrimată a Fionei.
- Pufuleț este, mamă, lasă-l că iar a băut ca porcu
- Pufuleț, pufuleț, sigur că da, de la blestem. Oricum, fata mea ia loc, că trebuie să îți spună mă-ta ceva
- Fii bărbat și spune-i tu, nu mă băga pe mine.
- Draga mea fiică, știi că visul meu cel mai mare a fost dintotdeauna să rămâi cu noi; încântare pentru ochii, mă rog încântare pentru sufletele noastre. Dar, fata mea, politica este mai importantă în cazul nostru, al cârmuitorilor și iată că a venit vremea să îți împlinești și tu destinul de prințesă și să devii regină.
- M-a cerut deci până la urmă Șarmantul ? răsună dintr-o dată ca un clinchet zglobiu vocea copilei
O liniște adâncă cuprinse pentru o clipă sala tronului înainte ca cei doi părinți să rostească simultan
- A murit săracul, îi fac de 40 de zile acuși
- Este plecat să-și completeze colecția de balauri.
Al doilea moment de liniște dură ceva mai puțin până ce, din nou simultan, cele două voci se întretăiară în aer
- S-a dus să-l răpună pe Edgar, balaurul antropofag
- L-a prins avalanșa prin munți săracu
O bănuială sinistră în ceea ce privea sinceritatea părinților se aprinse în mintea tinerei fete.
- Nu înțeleg, unde este Șarmantul ? Că ziceați că mă dorește și că mâine poimâine mă cere ...
Oftând, regele își goli pe nerăsuflate cupa și, luând-o protectiv de umeri pe Fiona, îi mărturisi adevărul
- Fata mea, cum să-ți spun, nu cred că era de fapt potrivit pentru tine.
- Cum să nu fie tată? Era de neam bun, frumos ca un pianist la concert, înalt, zvelt, rafinat și puternic ca un leu îndopat cu vitamine
- Era o pălugă năsoasă, cu șuvițe și început de burtă și nici nu m-aș fi gândit să îl accept de la început dacă nu aș fi crezut că ține la tine. Noroc cu Oscar, aici prezent, că a descoperit că omul de fapt nu te îndrăgea și că tot ce dorea era slujba aceea de colector de TVA pe care am promis-o că o voi oferi alesului tău.
- Nu se poate că mi-ar fi zis... Oscar?
Ministrul de finanțe, care între timp se retrăsese din joc, confirmă
- Mă tem, grațioasă prințesă, că lucrurile stau chiar așa. Nu mai departe decât alaltăieri l-am întâlnit la o bere (a propos, la ce sugativă este omul ăsta mă îndoiesc că ar putea vreodată doborâ, altfel decât la o întrecere de stacane, vreun alt cavaler, chiar mai firav, ce să mai vorbim de dragoni, căpcăuni, calamari gigant și zmei, după cum scrisese în resume). Zicea că nu a mai văzut arătare ca luminăția sa prințesa de când a intrat o dată pe facebook, din greșeală, în contul Meduzei Boccii și că își aduce aminte cu claritate vreo două trei harpii cu mult mai mult vino-ncoace decât luminoasa noastră moștenitoare a tronului.
Auzul acestor tulburătoare adevăruri atinseră sufletul neprihănit al Fionei și, desprinse din colțurile ochilor săi înlăcrimați, dârele de lacrimi începură să erodeze periculos de mult stratul de fond de ten, permițând blestemului ascuns în adâncuri, sub acesta, să iasă la lumină.





Mai erau trei zile până la nuntă și insistențele viitorului ginere deveniseră de nesuportat.
Prevalându-se de anumite elemente de cutumă lordul Farkwad începuse să ceară din ce în ce mai ritos să o vadă, măcar în treacăt și să îi fie permis să își prezinte omagiile fabuloasei frumuseți a prințesei Fiona, deși era străveziu pentru toată lumea că zvonuri despre blestemul acesteia ar fi putut să fi ajuns la urechile, clăpăuge dar atente, ale lordului.
De-abia în ziua nunții adevărul ieși la suprafață, în adâncimea și cruzimea lui, respectiv faptul că, hotărâtă să nu își mărite fata regina se închisese în cel mai înalt turn al castelului, promițând să folosească toată puterea ei de soacră și să melițeze până la moarte pe orice nefericit îmbrăcat în nădragi ar dori să îi ia odrasla de lângă ea.
Primul care încercase să facă fata să coboare fusese chiar regele Harald și, când coborâse din turn, cu părul vâlvoi, coroana îndoită și ochii goliți, toată lumea, inclusiv lordul Farkwad, înțelesese că nunta nu va începe la ora anunțată.
Oscar, îndatoritor ca de obicei, se oferi să ajute și când, după câteva ore, trupul greoi și stuporos fu târât înapoi, o dâră de sânge prelingându-se din urechi, curtenii înțeleseră că amenințările mamei soacră nu sunt vorbe goale.
Unul după altul curtenii își încercară la rândul lor norocul, plecând fiecare din el la cea mai mare încercare prin care poate trece un bărbat, înfruntarea soacrei. Mulți dintre ei nu s-au mai întors dar compătimirea celorlalți s-a focalizat, bineînțeles, pe soarta tristă a puținilor care s-au întors.
Situația devenea imposibilă. Practic singura persoană care mai intra în turn era Cătălin Zână, cu gălețile, bidinelele și trusele lui și când, o dată cu soarele cobora și el de acolo era o chestie de elementară compasiune să nu îl mai întrebi nimic.
Nici anunțurile la mica publicitate nu ajutară cu nimic.
Pare că de-a lungul și de-a latul Regatului Lamamadracului nu existau temerari sau inconștienți care să intre de bună voie în turnuri după vreo prințesă, apărată de soacră.
De-abia când, la vreo săptămână de la nuntă, lord Farkwad avu inspirația să schimbe un pic formularea din anunț se oferi primul cavaler cu curaj și determinare, un anume Șrek.
Acesta sosi într-o dimineață și, fără o vorbă, își încinse paloșul, își trase armura și, urcând câte două trepte deodată, dispăru în înălțimile turnului.
Orele trecură cu dificultate și era aproape de miezul zilei când pasul greoi și ușor crăcănat al cavalerului se auzi coborând scările înainte ca trupul său mătăhălos lui să devină vizibil.
În cârcă avea o siluetă dulce de femeie.
- Ai reușit ? strigară într-un glas regele și lord Farkwad
- Sigur că da. Monstrul e sus, l-am tras de barbă până l-am amețit, confirmă Șrek. Mai rămâne recompensa, așa cum scrie aici continuă el, desfășurând bucata de ziar pe care scria cu litere de o șchioapă ”3000 de botswane, potcovit gratuit un an și 10 cuopane pentru ascuțitul profesional al paloșului pentru acel viteaz care va îndrăzni să o elibereze de sub supravegherea monstrului din turnul regal și să aducă pe prefrumoasa Fiona la iubitorul ei logodnic Edwin Farkwad”
Neputincioasă, în cârca uriașului, Lilian smiorcăia.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!