Aseară panarama de mobil al meu s-a îmbufnat ca o femeie găsind pe gulerul soțului urme de ruj cu altă nuanță de corai.
Pur și simplu m-a abandonat inainte sa am timp să termin. Ceea ce, la începutul relației, nu făcea.
După o perioadă de șoc, de supărare și de enervare, taman când mă gândeam că la o adică aș putea găsi o Nokia mai tânără și mai puțin figurantă, simțindu-mă hotărât, și-a revenit și s-a încălzit la loc, lăsându-mă din nou să mă joc cu degetele pe trupul lui.
Sau o fi mimat?
De fapt mi s-a explicat ulterior, ca unui soț la întoarcerea nevestei de la prima ședință de yoga și filozofie orientală, că de fapt panarama s-a upgradat.
Într-adevăr a făcut-o.
Butoanele și-au schimbat culoarea, forma și pozitia precum țâțele femeii cu silicoane noi și mă trezesc adesea căutând cu mult mai multă atenție, înainte de a duce la gură, punctul magic în care atingerea mea să o trezească.
Nu știu ce și-a facut la tonuri, alerte, calendar, ceas și aplicații dar parcă e cu totul altcineva și nu vreau să îi spun ce simt, de frică să nu ma lase din nou cu ochii în soare.
La urma urmei este doar vina mea că mi-am dorit ceva sofisticat în locul unuia zdravăn, care să țină la tăvăleala o noapte întreagă, fără sâ zică nici "ping".