O doamnă îmi face onoarea de a mă suna. Conținutul discursului ei telefonic nu este întru totul inteligibil, dar există elemente care mă fac să înțeleg faptul că dorește o consultație.
Întrucât sunt trezit din somn de foarte puțină vreme reacționez destul de amorf, fapt sesizat de femeie, care își oprește perorația anchetând scurt "știți cu cine vorbiți?".
Un răspuns sincer ar fi putut să se refere la momentul imediat dinainte ca telefonul să sune, moment în care vorbeam cu alegătorii într-unul din visele de calitate în care sunt extrem de activ politicește, dar genul acesta de sinceritate este adesea înțeleasă greșit de clientelă, așa că răspund politicos că nu aș putea răspunde la asta nici sub tortură. Că la urma urmei a pus degetul pe rană și a identificat unul din motivele pentru care eu nu o sun niciodată.
Cu profunzimea, grandoarea și precizia cu care Ludovic al 14-lea se prezenta ca fiind regele soare, femeia îmi răspunde afirmând că este Băcanu din Buzău. Rivalii dintotdeauna a Mavrocordaților din București.
Stau să analizez implicațiile. Sunt profunde și îmi place să cred că este sigură de asta. Sper să nu fie de fapt Ionescu din Lehliu, pusă pe șotii.
Îmi asum acest risc și nu mai comentez. Acum că știu de unde s-o iau lucrurile au coerența necesară, așa că o asigur de solicitudinea lui Cucu din București și o invit la castelul meu de pe bulevardul Aviatorilor la proxima ocazie în care Buzăul s-ar despărți de ea...