Meciul de aseară a fost nu numai o surpriză (prin proporțiile scorului) dar și o bună exemplificare a modalității în care realitatea demontează câteodată credințele, miturile și convingerile oamenilor.
Cumva în mintea suporterilor cariocas și a unei părți din privitorii indiferenți selecționata braziliană, cauționată de tradiție și de performanțele trecute, putea părea o pretendentă semnificativă la titlul mondial.
La urma urmei ajunseseră, cum-necum, în semifinală și de-aici înainte dezlegarea picioarelor, ritmul de samba și un pic de noroc ar fi putut aduce al șaselea titlu.
În fapt s-a putut vedea încă de la autogolul lui Marcelo din primele minute ale meciului cu Croația, din lancinantele meciuri cu Mexic și Chile sau pur și simplu din lecturarea listei de jucători din lot, cu alde Hulk, Fred și alții potriviți unui transfer la Petrolul, că șansele unei victorii finale sunt la fel de mici ca ale unei babe coafate să ajungă emir în Qatar. Că echipa în sine aducea mai mult cu un pensionar jumătate viu, jumătate împăiat așteptînd pensia pe prispa unde l-au așezat nepoții.
Nu cred că faptul în sine este incriminabil. Multe țări au avut creșteri și scăderi de formă, generații spectaculoase și generații care s-au târât pe teren. Sunt convins că nu peste multă vreme Brazilia va redeveni ce a fost mereu și tot ceea ce îi permite filonul național de talente, interes și preocupare pentru fotbal să devină.
Dar aseară jucătorii cariocas au părut mai vulnerabili decât echipa a doua a Concordiei Chiajna, după o noapte de beție. Nemții nu au avut nevoie de cine știe ce execuții, transpirație sau ardoare, ci i-au bătut cu armele miuței, aceleași cu care echipele de clasa a XII-a reușesc să câștige în fața echipelor de boboci de-a noua în curtea școlii.
Nici măcar nu cred că se pot trage concluzii de tipul „nemții tot nemți” sau „ce mașină de fotbal are Germania”. Dacă nemții erau nemți probabil că i-ar fi terorizat la scor pe americani și dacă aveau mașină de fotbal nu tremurau atât de mult cu Ghana sau Algeria.
Dar oamenii știu să își paseze, dacă îi lași, și nimeresc poarta de la 10 metri cu aceeași precizie cu care conaționalii lor nimeresc șuruburile la BMW.
Dacă asta e tot ce trebuie pentru a lua titlul, probabil că o vor face.
Dar nu se poate spune că istoria va reține, dincolo de eviscerarea Braziliei, ca manschaftul ediția 2014 a fost cu adevărat o superechipă.