Sufletul – orga de lumini a trupului.
*
Câteodată sufletele oamenilor se iubesc dincolo de dorințele minții și ale cărnii.
*
Atunci apare inexplicabilul iubirii și tragedia destinului.
*
Nu este suficient să-mi intri în templul sufletului, fără să te rogi la icoanele părinților mei.
*
Sufletul – chipul nevăzut al lui Dumnezeu.
*
Sufletul se oglindește în fântâna propriilor noastre lacrimi.
*
Dacă trupul meu este casa sufletului, sufletul este azilul singurătății.
*
Sufletul este etern. Când omul moare, însuflețește nimicnicia.
*
Sufletul – firul invizibil dintre oameni și stele.
*
Sufletele dansează hora nemuririi.
*
Când ți se taie respirația, dă-i și celui de lângă tine o porție de suflet.
*
Sufletului nu îi este somn niciodată. De aceea zburdă prin vise și ne învață nemurirea.
*
Sufletul – cârpa curată cu care ne ștergem în fiecare dimineață pantofii.
*
Sufletul polenizează lumina stelelor.
*
Dacă cineva renunță cu ușurință la ideile sale mărețe, înseamnă că n-a pus o fărâmă de suflet în ele.
*
Dăruiește sufletului ceea ce îi aduce liniștea și sufletul îți va dărui răbdarea pentru a descoperi iubirea ce-ți lipsește.
*
Sufletul meu este o bicicletă cu două roți: inima și creierul. Cândva a avut și două roți ajutătoare: mama și tata.
*
În copacul vieții, sufletul este o frunză, iar visele sunt nervurile sale.
*
Sufletul meu este un zmeu cu două sfori. O sfoară este alcătuită din lacrimi, iar cealaltă din vise.
*
Sufletul zboară ca pasărea colibri. Culege nectarul din inimi înflorite.
*
Sufletul poate crește și la umbră, dacă visează o rază de soare.
*
Sufletul - o frunză invizibilă pe care se odihnește o lacrimă, visându-i culoarea.
*
Sufletul este albina lumii spirituale.
*
Sufletul meu urcă precum un paing, să-și coasă pânza la colțul Lunii.
*
Sufletul este un bătrân marinar aflat la timona vieții, privind mereu înainte, către țărmul unde pescărușii au devenit îngeri.
*
Sufletul e trist și frumos ca o salcie plângătoare acoperită de iedera timpului.
*
Sufletul meu își schimbă cămașa de la o moarte la alta, scheletul rămâne același vestigiu al unei vieți mult prea scurte.
*
Sufletul nostru venetic cerșește în haosul cărnii.
*
Îmi droghez sufletul cu praful stelelor căzătoare.
*
Sufletul, ce catedrală! Poarta e inima, cupola e creierul.
*
Cine își va mai aduce aminte de ultima suflare? Doar sufletul... ca pe un etern adio.
*
Sufletul e ca un mesaj într-o sticlă. Așteaptă să fie găsit pe țărmul unei lacrimi.
*
Sufletul admiră anotimpurile iubirii din casa de la marginea lacrimii neplânse.
*
Sufletul meu trage de sforile sângelui, să bată clopotul inimii.
*
Sufletul zboară cu aripi împrumutate de stele.
*
Din când în când, sufletul trebuie să respire prin lacrimi. Altfel s-ar zbate ca peștele pe uscat.
*
Sufletul e florăria de pe strada sângelui.
*
Sufletul peticește un cer sfâșiat de gânduri și iluzii rebele.
*
Oamenii fără suflet sunt ca pădurile fără păsări cântătoare. Se aud doar răgetele animalelor.
*
Sufletul – arcuș pentru viori de lumină.
*