O siluetă fierbinte trece strada. Tot ea,desigur. Deschise ușa grea a clădirii și-n fața ei, El. Unul din ei, căci pentru ea fiecare era un ''el'' aparte. Dar pe Ander nu-l văzuse de mult. Și el era pentru ea, mai ales în acel moment, o frîntură din viața ei de dinainte. Și el era altfel. Decît ceilalți. Tainic și cuminte. Și nu-i cerea nimic. Și ochii îi tresăreau vădit de bucurie și emoție cînd o vedea. Și uite de-asta era el atunci pentru ea, ''El''.
Și seara se văzuseră. Sufetul îi era exaltat, dar vroia să și plîngă. Și vroia să-i sară în brațe și să-i spună... Și cu el simțea altceva, dar el nu știa asta și nimeni n-o știa... Și ce lubrice-i păreau acum întîlnirile cu alții!... Și ce străine vorbele de-alint... Dar mai erau atîțea care o așteptau... Iar el, tainic și cuminte, o admira-n secret. Așa credea el, pentru că ea-i ghicea pe toți, mai ales pe cei ca Ander, care-i șopteau smerit pe înserat:
-Ești tînară și frumoasă...