Ți-am sărutat umbra ultimului pas
Blasfemic
Ca pe o icoană ce plânge câte o lacrimă
Toamna
Nu a apucat să fie septembrie
Ruginiu
Când ți s-a lipit clanța de mână
Aurie
Ca și cum se bucura că pleci
Zâmbind
Și că eu îți pictam chipul
Trist
Stând cu fața la geamul deschis
Spre soare
Ca să-mi curgă căldura peste mâini
Duioasă
Și să te uit într-o miime de secundă
Albă
Ca și cum nu ai fost nimic mai mult,
Mai dulce
Decât bătaia aripirlor unui fluture
Albastru
Iar valsul ce nu l-am mai dansat
Tu nu dansai
Încă îmi mai sună printre dinți
Anacronic
Când mușc dintr-un măr
Lovit
Și mă apucă iar mila de fiecare celulă
Rouroasă
Ce își schimbă culoarea sub lumină
Ca o descompunere
Și doar atunci mai plâng
În șoaptă
Trecerea ta a fost ca și vântul
Călduț
Ce nu aduce ploaia mult dorită
Iubită
Ci usucă pâmântul, priviri împietrite
Suspendate
În așteptarea unui bine în culori de paie
La orizont
Doar atunci mai plâng ca o păpușă
Mecanic
Și înghit mărul ca să nu țip
În mine
Toată dragostea ce am ascuns-o
Bine
Sub pietrele în care tăcerea ta
Amară
S-a cuibărit ca o șopârlă
Verde.