De ce te iubesc asa de mult?

Motive sunt mai multe decat poate mintea ,inima si sufletul meu sa simta si sa conceapa.

Esti sigurul care a avut curajul sa viseze la un camin impreuna cu mine..
Cand a fost vorba de noi doi …ai avut un curaj fantastic si o hotarare de neinduplecat…ai mutat muntii pentru mine …te-ai batut cu leii… ai facut totul posibil si m-ai luat sub aripa ta protectoare..

Ai vazut in mine ceea ce nimeni nu a vazut…ai scos la suprafata tot ce e mai bun din mine si iti multumesc…ai crezut in mine mai mult decat mine insami ..sau oricine altcineva de langa mine…si m-ai ajutat …m-ai sustinut ..m-ai incurajat sa fiu cea mai frumoasa..cea mai desteapta ..cea mai puternica femeie…asa cum nici nu visasem vreodata…

Esti cel mai tandru barbat…cel mai iubitor …cel mai romantic…
Ador cand ma tii in brate ..intreaga fiinta mi se topeste..sunt precum untul(eu) care se topeste pe felia de paine(tu)…ti-am mai spus asta..:)
Ma topesc de placere cand ma alinti dimineata.. si ma trezesti cu un dulce te iubesc..soptit in ureche…si ma strangi tare la pieptul tau ..cald si plin de iubire…atunci ma transform brusc in cea mai puternica si cea mai fericita femeie…
In cursul zilei as vrea sa te sun de 1000 de ori dar nu o fac…mi-e dor de tine si simt nevoia sa ti aud glasul continuu…ma gandesc zambind la tine …si da..stiu ca esti bine … ca ma iubesti si ca si tu te gandesti la mine…

Repede a trecut timpul cand ne-am indragostit…simteam fluturasi in stomac de fiecare data cand te vedeam…cand iti vorbeam…cand ne plimbam cuminti de mana in parc..:)
Ireal a fost acel timp…pluteam si visam…a fost greu ce-i drept…cand ne-am izbit de asfaltul realitatii…rece si dur…prea dur pentru niste copii cu vise si dorinte nevinovate..:)…dar asta …nu a facut decat sa ne intareasca sa devenim si mai puternici…pentru ca eram impreuna…

…2 nebuni impotriva tuturor…cu vise prea indraznete pentru o lume asa de aspra…
Nu conta nimic…nici faptul ca eram amandoi saraci financiar…nici sfaturile descurajatoare ale celor din jur…nici barfele rautacioase ale colegilor
Ne cunosteam de 2 luni…si ce daca?…simteam amandoi ca ne stim de o viata…si ca suntem pregatiti sa ne fim alaturi inca 100 de vieti de aici incolo..
Cred ca niciodata n-am fost mai hotarata si mai sigura de ceva in viata mea pana atunci....iar tu mi-ai dat forta sa lupt …Niciodata nu am regretat decizia pe care am luat-o aceea de a ma casatori cu tine…
Pentru noi era totul clar…pentru restul nu…si am invatat cum sa luptam impreuna sa convingem si sa demonstram lumii…ca putem face din imposibil ..posibil…

Societatea …ne-a trantit prima palma si ne-a inrosit obrajii imbujorati déjà de emotie…
Noi doi nu prezentam nici cea mai mica garantie in fata statului… sa obtinem banii imprumut pentru a pasii impreuna pe drumul ales…
Dar nu ne-am descurajat…am umblat impreuna la toate bancile din Bucuresti…sa ne ajute cu un imprumut…si usor usor obosiseram…
Cand am primit un raspuns afirmativ…pentru amandoi a fost cea mai buna veste primita vreodata…cu 2 sapt inainte de nunta aveam banii sa putem sa ne cumparam hainele festive si sa platim avansul la restaurant…

Pentru noi a fost o nunta de basm…eram amandoi …impreuna pentru totdeauna…si nimic nu mai conta…
Am reusit sa platim restaurantul si ne-au ramas si 700 ron cu care ne-am cumparat primul nostru frigider…de la un prieten care se muta in Canada…un frigider plimbat in plina noapte …si adus in cuibusorul nostru..:)..prima garsoniera in care am stat cu chirie…
Garsoniera pe care tu ai varuit-o si ai facut-o frumoasa pentru noi doi…
Apoi ti-ai vandut telefonul pe care il aveai atunci si ne-am cumparat prima noastra masina de spalat…o minune…totul ca sa nu simt lipsa la nimic…sa nu imi fie cu nimic greu…sa ma protejezi..

…si cum basmele si visele incep si se sfarsesc la un moment dat…din cauza realitatii…starea de beatitudine a disparut si ea…nu stiu cum…ne trezisem dupa un somn fantastic ..si ne priveam lung unul pe altul…ne simteam brusc 2 necunoscuti…nesinguri si panicati …ce facem acum?....ce trebuie sa facem ?...

Cea mai grea mi s-a parut acomodarea ..convietuirea…adaptarea…
Ca niciodata simteam o nevoie fantastica sa prelungim acea stare de fericire de indragosteala care disparuse prea brusc....ma simteam usor vinovata…responsabila ca s-a terminat…si ma straduiam prea mult si degeaba sa o readuc inapoi…
Iar tu erai schimbat…de nerecunoscut…
Ma deranja ca erai atat de pretentios…de la felul cum se aseaza hainele in dulap…la modul cum se aseaza patul…la felul cum se sterge praful si se face curatenie in casa…la felul cum trebuie sa gatesc si ….nu in ultimul rand cum trebuie sa ma comport…
Brusc dintr-o data mi-ai atribuit toate defectele din lume…si eu panicata…nu intelegeam ce se intampla…de ce te comporti asa…sigur eu sunt de vina…
Da…eram de vina amandoi…pentru ca nu ne acordam timp si intelegere sa explicam ce vrem unul de la altul …porneam de la premisa ca déjà celalalt stie ce gandim …cum vrem sa reactioneze si sa se comporte…si nu era asa…


Da recunosc tu te infuriai cel mai tare…iar eu inlemnita la reactia ta…nu stiam ce e cu mine…nu stiam sa iti raspund coerent..simteam ca orice as spune e de prisos si pur si simplu …cuvintele inghetau undeva in mintea mea…

Da…stiu..eu am fost desemnata plangacioasa casei…si am castigat detasat diploma de cea mai mare plangacioasa…era singurul mod in care puteam sa elimin panica …nelinistea…nemultumirea…toate sentimentele care ma scufundasera sub nivelul marii…

Si dupa ce am inundat jumatate de Bucuresti cu lacrimile mele…in final ai inteles si tu…ca eu sunt mult mai sensibila decat tine…ca nu sunt ca tine…”barbata”…sunt doar un copil speriat care incearca se straduieste dar…nimic nu-I reuseste…si are nevoie doar de mai multa rabdare ..intelegere…suport psihic…
Cand mi-ai spus ca ma critici …ca sa ma indrept …sa devin mai puternica mai perfectionista… eu ti-am explicat ca pentru mine functioneaza mai bine daca ma lauzi si esti multumit pentru lucrurile mici care imi ieseau nu bine…poate binisor…
Mi-ai spus si tu mi-aduc aminte ca esti dezorientat…ca simti cum ideea de a fi casatorit ..e asa o presiune si o responsabilitate prea mare…si simti nevoia sa nu te simti ingradit…sa simti ca poti face tot ce vrei fara sa dai socoteala…

Mediile si experienta de viata total diferita au fost un obstacol foarte greu de depasit..dar nu imposibil.
Eu am trait pe norisori de puf…tot ce zboara se mananca…totul e roz…toti oamenii sunt buni….tu ai trait in mocirla rece si necrutatoare a realitatii…care te izbeste ori de cate ori dai gres…a fost greu sa gasim acel mijloc…acea armonie intre cele 2 contraste..

Uneori ma simteam vinovata pentru destinul pe care l-ai avut..pentru viata nedreapta…pentru faptul ca eu am avut acel camin calduros si fericit…
Si incercam sa ma pun in locul tau…si sincer imi era imposibil …pentru ca simteam ca nu as fi fost nici jumatate din ceea ce esti tu acum…

Ma simteam responsabila si datoare sa iti ofer acel camin pe care ti l-ai dorit mereu si nu l-ai avut…
Imi doream sa-ti ofer totul…si m-as bucura din suflet daca am reusit sa-ti ofer macar un strop din acel tot …pe care il meritai mai mult decat oricare alt om de pe pamant…

Fiecare era copil in felul lui…si impreuna…nu reuseam sa punem cap la cap…acest puzzle..de a convietui impreuna…
Tu …care iti dorisei dintotdeauna un camin…nu mai voiai sa iesi in lumea rea iscoditoare…iti doreai sa stai sa te bucuri sa copilaresti…sa recuperezi timpul pierdut …
Tin minte ca te jucai non-stop pe calculator…si nu te ridicai ore intregi din fata calculatorului…tranteai cu tastatura de toti peretii …calculatorul il dezasamblai..il asamblai…reinstalai windows-ul de nenumarate ori pe zi…iti cumparai..tot felul de piese pentru el..sa fie mai performant..sa nu se blocheze…aveai cea mai mare grija pentru el…

Eu …imi doream sa reapara din nou acea stare de indragosteala…visam plimbari in parc…saruturi fierbinti in parc…cuvinte romantice soptite…si multe multe flori…
Si sa imi spui mereu te iubesc…

Dorintele noaste atat de diferite…se izbeau cu forta a doua valuri de mare…si la fel se imprastiau…se dispersau…si lasau in urma o durere…o profunda neintelegere a ceea ce se intampla cu noi…

Da recunosc….am vorbit mult…pana epuizam psihic si eu si tu….tu cedai nervos…eu emotional…si lupte in continuu…discutii care ne-au epuizat si obosit…
Dupa indelungi deliberari…am ajuns la concluzia ca eu aveam prea mult timp liber…si nici un hobby …nici o placere…
Tu aveai hobby-uri cat pentru toata lumea…calculator…masini…vecinii care veneau…prieteni…..incat nu simteai nici o secunda spaima si izolarea pe care o traiam eu…

Eu…renuntasem la asa zisii prieteni…ca sa elimin orice reactie de gelozie…calculator masini nu erau pentru mine…iar in parc sa ma plimb singura nu imi placea…in rest…nu imi ramanea nimic…decat sa ma framant cum as putea sa fac sa te indragostesti iar de mine..poate?

Tin minte si acum cand m-ai intrebat foarte sincer si serios…ce ti place sa faci iubita cel mai mult?...si atunci am realizat inmarmurita ca nu stiam ce imi place …timpul meu se reducea doar la serviciu si studii…si atat…
Mi-ai spus sa fac intotdeauna ce ma pricep cel mai bine si ce imi place cel mai mult…iar eu singurul lucru pe care stiam sa-l fac cel mai bine ..era sa fiu contabila…

Si atunci mi-am concentrat toata energia …sa fiu cea mai buna…
Tin minte ca ma rugam sa tin contabilitatea si pe gratis …numai sa mi se acorde increderea necesara…
Si cum intotdeauna trebuie sa ai grija ce-ti doresti…mi s-a indeplinit si visul asta…
Am fost exploatata gratuit si aveam o placere si o multumire fantastica…doar pentru simplu fapt ca puteam sa profesez ceea ce invatasem…nu conta cat de obosita eram sau stresata…finalitatea lucrului bine facut …multumirea in sine era cea mai mare satisfactie…

Usor usor …mi-am redirectionat atentia si energia catre profesia mea…cariera mea…

Presiunea pe care o puneam pe tine …a scazut…iar tu ai stiut sa fii acolo sa ma sprijini…sa imi spui acele cuvinte de lauda mult asteptate…

De multe ori glumeai si imi spuneai ca tu esti de vina ca nu sunt eu perfecta…cand ai facut lista …ti-ai dorit o femeie sa te iubeasca…sa fie cuminte ..sa fie desteapta…si atat….
Acum ti-ai fi dorit mult sa fii adaugat…sa fie gospodina(sa gateasca sa faca curatenie)…sa fie frumoasa…slaba…si nu in ultimul rand…sa ii placa sa faca dragoste mult…mult..mult……

Intotdeauna este nevoie de timp..rabdare..intelegere…si multa iubire…

Nu exista suntem fericiti si asa am fost dintotdeauna…
In orice poveste de dragoste..are in spate si o lupta crancena…nu exista rasplata fara efort…

Intotdeauna cel mai usor este sa renunti…si cel mai greu este sa continui sa lupti…

Mi-ai povestit ca intr-o zi erai atat de aproape sa renunti la noi…dar ai gasit forta necesara sa continui lupta alaturi de mine…

Cand imi era atat de greu sa te inteleg …imi aduceam aminte de ce imi doresc sa fiu alaturi de tine…ce anume m-a facut sa aleg sa fiu alaturi de tine…si refuzam sa renunt la lupta …doar pentru ca nu inteleg si este greu…

Lupta orgoliilor …a mandriei…a incapatanarii…a lipsei de intelegere…ne –a macinat usor…ne-a maturizat…ne-a invatat cum sa fim alaturi unul de altul…ne-a invatat niciodata nu trebuie sa raspundem cu aceeasi moneda unul altuia…daca unul dintre noi a avut o zi proasta si are chef de cearta…celalalt trebuie sa-l evite si sa nu dea motiv de discutii contradictorii…cand unul este furios celalalt trebuie sa gaseasca forta sa ramana calm cu orice prêt…
Cel mai important este ca aceasta lupta sa ramana intre noi…nimeni nu trebuie sa stie de vulcanul care a erupt in familia noastra …nimeni nu trebuie sa si dea cu parerea si sa ne umple de bunele lor intentii…

Cand mi-a fost greu …intotdeauna m-am gandit…ai mei parinti au reusit sa ramana impreuna (35 ani chiar pana moartea i-a despartit)…eu de ce sa nu pot avea forta sa lupt…atata timp cat stiu ca el este sufletul alaturi de care imi doresc sa traiesc ..trebuie sa am aceasta forta…
Si am reusit de fiecare data sa-mi recapat forta cu ajutorul rugilor catre Dumnezeu…cu ajutorul tau sotul meu dulce si cuminte…parintilor si surorilor …a tuturor celor din jur care m-au incurajat…

Iti multumesc iubitul meu ..ca ai fost alaturi de mine …si in cele mai grele momente…cand simteam ca tot universul se prabuseste …

De fiecare data ma infuriam cand te auzeam cu cata lejeritate si usurinta vorbesti despre moarte…despre cum totul are un inceput si un sfarsit si ca asa este normal…si ca nu trebuie sa fim suparati …ci intotdeauna pregatiti si impacati sufleteste…

Ai reusit intotdeauna sa ma echilibrezi…sa nu cad in extreme…stiu ca si tie ti-a fost foarte greu..dar intotdeauna ai fost acolo…puternic pentru mine…

Intotdeauna ti-a placut sa comentezi liber ..doar fata de mine…parerea ta sincera si nonsalanta…intotdeauna mi-a secerat avantul…ai spus intotdeauna verde in fata ce ti-a convenit si ce nu…ce ti-a placut si ce nu…usor usor m-ai impovarat sufleteste cu nemultumirile si fustrarile tale…unde mai pui si portia mea…care sincer era destula…

Am invatat usor..sa eliberez. aceasta povara sufleteasca nu prin lacrimi..( au secat…de cati soricei insetati am avut grija)…si m-am apucat sa scriu…pentru ca mi-a fost foarte greu sa exprim avalansa de emotii fara sa nu ma blochez psihic si sa plang…
Si intr-o zi ai gasit …caietelul magic…cu toate cuvintele pe care nu am reusit sa ti le spun…le-am citit impreuna…am ras impreuna…am discutat..si am reusit sa intelegem altfel toate lucrurile…

Comunicarea este foarte importanta si vitala intr-o relatie...

Ce pot sa zic…te iubesc…si sunt fericita ca am alaturi un barbat minunat ca tine…

Ne-am maturizat impreuna…am crescut impreuna…ne-am slefuit unul dupa altul…mai greu cei drept cu scantei(noroc cu lacrimile mele care au mai atenuat focul)…

Acum radem impreuna …la cat de copii am fost…ne amuzam pe copilariile care atunci ni se pareau cele mai grave si imposibile lucruri de realizat…

Constientizam altfel…viata..prioritatiile..sacrificiile pe care trebuie sa le faci intr-o relatie…compromisurile de care trebuie sa fi constient …
Cand pasesti impreuna cu cineva pe un drum…nu mai exista doar sa faci totul sa ti fie bine…trebuie sa faci totul sa fie pentru amandoi bine…

Increderea unul in celalalt este un mare atuu intr-o relatie…
Tin minte ca in noaptea nuntii …cand am dormit impreuna…mi-ai spus foarte sincer si lejer…Iubita de azi inainte fiecare este liber sa faca ce vrea….tin minte ca atat de tare m-au blocat acele cuvinte …doar pentru simplu fapt ca nu intelegeam la ce te referi…
Libertatea ca fiecare sa nu se simta ingradit in ceea ce face…faptul ca trebuie sa avem incredere unul in celalalt ....

Eu gandeam ca pur si simplu vrei sa pleci de langa mine…

Ar fi o prostie enorma si un consum fantastic de energie…sa ne gandim in fiecare zi…ca celalalt inseala increderea….

Eu stiu si am incredere in barbatul pe care il iubesc si el la fel…si atat…nu e nevoie de dovezi…de urmariri si alte nebunii…

Eu am incredere in deciziile pe care le ia pentru noi si el la fel are incredere in deciziile mele…am reusit cumva sa sincronizam acele pareri..idei…

Suntem oameni total diferiti ca firi..comportament..caracter…dar in esenta suntem la fel prin prisma dorintelor viselor commune pe care le avem…

Azi mi-e greu sa ma gandesc cum ar fi totul fara tine…m-am atasat prea mult de tine…si sunt constienta ca as suferi enorm daca te-as pierde..practic esti déjà o parte din sufletul meu…si stiu ca si eu sunt parte din sufletul tau…

Impreuna am construit multe vise…vise pe care doar le-am visat …si poate nici macar nu le-am visat…
Dar stiu ca totul are un inceput si un sfarsit…dar nu mi-e teama …tu m-ai invatat sa-mi alung teama ..indiferent ce va urma…

Te iubesc..