câteodată
mă împrumut din liniștea oamenilor
de pe stradă
ei nici nu au habar
între straturi de ființă
glisează
ca niște biserici scurse
din lacrima unei femei
gânduri desculțe
în care îmi imprim umbra

dumnezeu locuiește după colț
chiar și el se împrumută uneori

niciunul dintre noi nu a aflat însă
cui semănăm