Sunt multe lucruri departe de a fi înțelese de noi, motiv pentru care ne ascundem în spatele multor minciuni. Negarea e cea mai simplă cale de a ne despărți de necunoaștere, e cea mai la îndemână armă de a ne apăra în fața celor neînțelese. Din toată această credința în minciună și indiferentă involutara nu reiese altceva decât că suntem niște ființe slabe în fața propriei vieți, ce poate să ne ducă pe niște culmi mult mai înalte dar noi nu reacționăm în fața stimulilor pe care poate nu îi observăm sau pe care pur și simplu îi ignorăm.
Suntem departe de noi înșine, iar acest fapt este tot mai evident. Lumea a început să fie mult prea individuală, fiecare are interesul propriu, care nu totdeauna e cel potrivit, dar chiar dacă e greșit, negam și mergem mai departe fără pic de resentimente. Oamenii nu mai sunt oameni, sunt doar caractere, niște caractere secate de viață reală. Problemele de zi cu zi, agitația permanență, steresul, sunt factori ce ne împiedică să ne mai îngrijim de suflet, care încet, încet se izolează de trup iar noi devenim practic niște mașini care execută și execută la nesfârșit
.