Totul e un joc,numit Feng Shui mortal de letal
Nu-nțeleg ce vrea să spună ea,cuminte sau suavă ca și cerneala prelinsă pe colțul mesei umede
Nu știe nici ce semn poartă
Nestingher o caut poate în colțuri umede de stropi de rouă prelinse de pe buze
Ale sale univers rouă.

Cuvinte umede și gesturi obscure pierdute printre firele de praf
Obscuritatea nu cunoaște limite dinlăuntrul ei
Nici copiii din privirea ei nu îi revăd de fiecare dată la fel de liniștiți
Vulcan fierbinte erupe din ea femeie nebună
Cenușa nu se împrăștie ci se-adună
Pe culmi ale căror înălțimi nu le pot cuprinde
Cuvintele ei urlă în mine ca și baloanele de săpun pierdute prin colțuri obscure
Toate cele născute nu știu să se ascundă
Și nu-nțeleg de ce o caut poate în mine
Suavă sau blândă,înceată sau nemișcată
În tot ce spune și resimte
Femeie copil sau nebunie.