„Acolo,
pe insula fericirii noastre
este veșnic primăvară.
Acolo
suntem veșnic tineri
și sănătoși
și veseli
și buni!”

Septembrie. O dimineață cu soare blajin și culoarea începutului de toamnă arămie, îndrăznește să transforme pragmatismul zilei, într-o minunată poveste în versuri. Nici nu poate fi altfel de vreme ce în fața mea, cu un zâmbet care transmite liniștea și bucuria clipelor existențiale, se află poetul George Roca. Mă simt ca o elevă în fața unui profesor drag, încercând să cuprind cu aviditate fiecare silabă, fiecare gest, astfel încât să pot rămâne cu bogăția sufletească a acestui minunat om, scriitor și prieten.

E toamnă. Această perioadă a fiecărui an, aparține plăcerii unei reveniri acasă, în România, tocmai din îndepărtata Australie. Acolo, are împlinirea sa ca om și de fiecare dată, când este departe, gândul la familie, îi luminează chipul. Și cum să nu i se umple sufletul de mulțumire, când o soție minunată precum Liana și un băiat frumos cu ochi de cer senin revărsat pe câmpuri în plină vară așa, cum este Raymond, îl așteaptă să se întoarcă cu miresmele plaiurilor mioritice!

George Roca, s-a născut la Huedin unde locuiau bunicii dar, după o lună de zile, a avut prima „emigrare” către acasă, la Oradea. Aici și-a început copilăria, și-a făcut studiile absolvind Facultatea de Filologie. Vacanțele de pe atunci, erau pline de entuziasmul vârstei și nu au lipsit momentele în care poezia făcea ca malul mării să fie și mai frumos în răsărit de soare. Își amintește cu încântare de acei ani cînd litoralul românesc era „înfloritor” iar tinerii, obșnuiau să lucreze de sezon înbinând munca cu distracția într-un mod firesc așa, cum numai la acei ani totul pare natural și posibil.

După terminarea facultății, a lucrat o vreme la Teatrul de Păpuși din Oradea apoi, a plecat la București unde a urmat cursurile de trei ani organizate de Ministerul Culturii si Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC). A făcut actorie, și în paralel tehnica mânuirii păpușilor și a marionetelor. După absolvire, a dat un concurs la Teatrul de stat din Ploiesti, unde apoi, a lucrat timp de trei ani. Marea pasiune a vieții sale, a fost regia de film
dar, nu s-a concretizat. A lucrat apoi, în Ministerul Turismului de unde, foarte curând, a întâmpinat primele neplăceri ale sistemului comunist. Nemulțumit de tot ce se întâmpla în jurul său, a hotărât că lucrul cel mai potrivit, ar fi să emigreze. A ales mai întâi drumul spre New York unde a rămas doi ani, timp în care a încercat noi experiențe ale existenței într-o lume capitalistă. Contactul a fost destul de dur dar, după o vreme, au venit și satisfacțiile încât să-și permită frecventarea teatrelor de pe Broadway găsind prilejul să-l cunoască chiar pe John Lennon.

Având viza de rezidență pentru Australia, a fost nevoit să plece din New York. După două luni și jumătate, vrând să revină în România, legile de pe atunci, nu i-au permis intrarea. Deși tatăl său era pe moarte și încercând toate variantele de a ajunge la Oradea, nu a reușit să treacă garanița și s-a întors în Australia unde începe să-și pună bazele pentru stabilirea definitivă.
În 1984, a avut dreptul să reintre pentru prima dată în țară. Atunci, a cunoscut-o pe Liana și s-au căsătorit iar mai tîrziu, în 1989, s-a născut Raymond și casa s-a umplut de o nouă bucurie, cea revărsată din minunea de a fi părinte.

George Roca este scriitorul român stabilit în Australia, care și-a pus ampreta sufletului prin cuvântul scris, atât ca poet cât și ca jurnalist, om de teatru, important creator de mediu cultural, editor de publicații de cultură, consultant în turism (terminând și Facultatea de Marketing, Sydney), filolog, fotoreporter, traducător. La Olimpiada de la Sydney, a fost reprezentantul României în Sydney Organisation Commitee of Olympic Games. Este redactorul mai multor reviste electronice, scrie poezie, proză, articole pe teme istorice, interviuri cu personalități românești din țară și diaspora.

Þine legături cât mai strânse cu România, cu oamenii ei de cultură, cu alți români răspândiți pe mapamond care au aceleași preocupări culturale. Acest lucru îi păstrează identitatea națională intactă, dându-i satisfacția că lasă o parte din zestrea noastră lingvistică, urmașilor.

Azi, acest om complet, căruia “îi place să facă lucrurile bine”, mă privește zâmbind și încercând să cuprindă în scurtul timp care îl avem la dispoziție, cât mai multe elemente care să împlinească delicat, primul nostru contact în afara „spațiului virtual”. Și pentru că suntem atât de reali încît mirosul paginilor proaspăt tipărite îmi stârnește curiozitatea, imi întinde cartea. Da, am spus „cartea” ci nu „o carte” pentru că este vorba de ceva special. Am în mâini, această carte și privind-o cu nesaț, descopăr o copertă relevatoare, un design deosebit care îi aparține poetului.
Tocmai ce a avut loc acum căteva zile, pe 17 septembrie 2009, în București, lansarea volumului de versuri „Evadare din spațiul virtual”. Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Metropolitană cu prezența doamnei Mihaela Sfârlea, Liga Scriitorilor din România reprezentată de către doamna Elisabeta Iosif și nu în ultimul rând, Editura ANAMAROL, aparținând scriitoarei și editoarei Rodica Elena Lupu.

George Roca, a fost încântat de prezența unui numar substanțial de oameni ai literelor și ai artei, realizatori de emisiuni TV și radio, cântăreți și actori, prieteni și colaboratori ai revistelor electronice și tipărite unde poetul este redactor (Romanian VIP, Agero, Arcada, Starpress, Clipa, Noi NU, Familia Româna, Phoenix Magazine, etc). Iată căteva nume a celor care i-au fost alături în acele momente pline de poezie: Viorela Codreanu Tiron - Membru al Uniunii Scriitorilor, Redactor la Editura "Minerva" , Elena Armenescu - vicepreședinte al Ligii Scriitorilor din România filiala București, Daniela Soroș - director al Agenției de Știri "Romanian Global News", Ecaterina Câmpean - director la Radio "ProDiaspora", Simona Constantinescu - redactor programe la Radio România International, Florina Marin - pictor și astrolog, VictorițaDuțu - scriitor și realizator emisiuni TV, Oana
Stoica Mujea- scriitor, Prof. univ. Dr. Gheorghe Gheorghiu - scriitor, Eugenia Þarălungă - poet, laureat al Uniunii Scriitorilor din România, redactor la Editura Muzelului Literaturii Române, Ioana Moldovan, teatrolog și publicist la revista „22”. O surpriză plăcută a fost domnul Aurel Predescu - membru al Comitetului Olimpic Român. Au fost prezenti la eveniment Ionuț Dolănescu, Xonia (reprezentata Australiei la Festivalul Cerbul de Aur 2009) și actrița Doina Ghițescu care a recitat câteva poezii din volum.
Partea a doua a evenimentului s-a desfășurat la Clubul Pensionarilor fără Vârstă, unde a fost organizată o seară de muzică și literatură de către cântăreața Lucky Marinescu și editoarea Rodica Elena Lupu și unde s-au făcut cunoscute celor prezenți, scrierile poetului George Roca. Următoarea lansare de carte a poetului, va avea loc la Madrid, sâmbătă 26 sept 2009 orele 20:00, la Espacio Niram, fiind organizată de către revista NIRAM ART, ICR Madrid și Defeses FINE ARTS, după care vor uma lansări la Oradea (organizatori "Cenaclul Barbu Ștefănescu Delavrancea și Teatrul "Arcadia"), Baia Mare (organizatori Biblioteca Municipală "Petre Dulfu").

Deschid cartea și “Căprioara nebună” mă întâmpină ca să-mi spună că are rostul ei în această poveste a “Evadarii din spațiul virtual” –
Culcat, Stau cu ochii închiși și visez la poiana mea cu flori. E atâta liniște și armonie! Și totuși căprioara nebună nu vrea să-mi dea pace încercând din nou să mă mângâie cu copita pe albul ochilor mei obosiți de atâta privit spre spațiul virtual.
Poetul George Roca, înbină cu eleganță și subtilă armonie, stilul clasic cu cel modern, emoția iubirii cu nonșalanța jocului de cuvinte a parodiilor, frumoase dedicații și delicate amintiri. Volumul prezintă șapte cicluri care conțin versuri clare, luminoase, un limbaj poetic cristalin ca luciul unei ape în diminețile senine de vară, uneori inocent precum copilăria, alteori profund ca însăși înțelepciunea maturității.
În secțiunea „Evadare din spațil virtual” regăsim „Insula fericirii”, acolo unde frumusețea unei altfel de lumi, este chiar emanația sensibilă a trăirilor poetului.

„Antipozi” ne dezvăluie plăcerea și dorința poetului de a menține tradiția limbii române și nostalgii pentru plaiurile mioritice:
”Am deschis acum o carte
În limba mea strămoșească
Să dau grijile deoparte,
Fruntea să mi-o descrețească.”

„Aș vrea să mă-ntorc acasă
Să găsesc ce am pierdut,
Dulcea mea copilărie
Și... s-o iau de la-nceput.”

Volumul continuă cu o „Cromatică australiană” în care ne întâmpină un joc al cuvintelor inteligent aranjate:
„prepelița pestriță
cu cei patrusprezece
pui de prepeliță pestriță
odată împestrițați
cu pestrițele pestrițe...”

În „Amintiri”, poetul este foarte aproape de filozofia existențialismului:
„ În camera mea
nu a intrat
nici un hoț!

Nu lipsește nimic!

De ce mă simt
totuși
furat de amintiri?”

La „Dedicații”, găsim frumoase versuri printre care și o poezie scrisă în amintirea prietenului său, regretatul poet Florin Marinescu:

„parcă te văd și-acum frumos și falnic
purtând stigmatul Cicadaceelor
numele tău era Sago-Sago-Sago
părinții tăi erau Soarele și Pământul”

„De iubire”, ne dezvăluie acea sensibilitate specifică veșnic îndrăgostiților fără vârstă, romanticitatea păstrată în sufletul curat și dezinvolt al poetului:

„Așa împodobită-n flori,
Ești cea mai splendidă mireasă
Privindu-te eu te ador
Iubito, dulcea mea crăiasă! (Lianei)”

Volumul se încheie cu o suită de „Fabule și parodii” în care își exprimă cu inteligență, idei satirice într-un stil direct, caracteristic poetului George Roca:

„Ei, parcă e prima dată,
bată-l norocul, să-l bată!
I-am împrumutat o mie
și de-atuncea, măi bădie,
nu-l mai prind pe Văsălie!

Morala:
Dacă ții la prietenie, nu da bani pe datorie!”

...am închis cartea cu un zâmbet de satisfacție datorat acestui prilej deosebit de a-l avea alături de mine pe minunatul om, poetul George Roca și versurile sale.

Sunt sigură că anul care urmează, ne va încânta cu alte pagini scrise în înțelepciune și bucurii rafinate, aducându-ne din nou, de fiecare dată, blândețea unei lumi care aureolează mitul poetului cu suflet de român.

Dedicație poetului George Roca:

“Viața nu ne păstrează în nevinovăție.
Dar, cât de minunat este omul care ajungând la maturitatea cuvântului scris punctat de ispitele ivite printre rânduri, prin înțelepciune, să se întoarcă la acea inocență pe care am avut-o toți în copilărie!
Atunci, probabil ne-am numi poeți.”
(Despre inocența poetului-Gabriela Petcu)

Gabriela Petcu
septembrie 2009