poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2778 .



Viața, o ecuație fără soluții reale
personale [ ]
Expresiile abisului Colecţia: Texte Filozofice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [revelatie ]

2009-07-01  |     | 



Îmi pare tot mai greu de acceptat trecutul. Ceea ce până ieri era valabil, astăzi nu reprezintă realitatea. Remarc că totul în jurul meu se schimbă, începând cu mine. Astfel, ceea ce mi-a fost de folosință ieri, astăzi nu-mi este de folos nici măcar ca material bibliografic pentru rațiune, un istoric fad și mincinos, nici măcar cu pretenții de ruină. Rațiunea-mi percepe evenimentele și semenii din trecut ca pe o constantă care nu deține nici o valoare de adevăr. Toate conceptele care conțin am fost, am văzut , am atins, am trăit nu le pot regăsi în acest sordid azi, cu atât mai puțin în incertitudinea mâine. Remarc de asemenea în semeni un fantastic instinct de adaptabilitate la situație, indiferent de natura ei, astfel trezindu-se în mine o nevoie acută de liniște, de dispersie a ființei. Totul se rezumă la schimbările bruște la care se supun fatalist oamenii pentru a rezista acestui azi, în care toți se agață cu disperare de iluzia unui mâine, probabil salvator. Îmi pare că suntem deschiși pentru a primi în noi și pe cei necunoscuți sau pe cei pe care nu i-am acceptat niciodată, ca atunci când am fi posedați de spirite malefice. Trupuri flasce, figuri sumbre dar cameleonice le observ aburind orice licăr de rațiune lăsându-ne pradă instinctelor primitive, vii, naturale. Astfel, acest azi, acel mâine, sau acea zi de după mâine îmi determină existența ca pe o variabilă care nu suportă a ține cont de constanta ieri. Mă regăsesc în nimic, pentru că doar atât dețin, nimic. Nu aflu nicăieri certitudini, soluții, răspunsuri și nici încredere. Poate undeva se mai găsește în fiecare o rezervă de credință în ceva. Aproape sigur la comun ar fi credința în Divinitate, foarte diluată de viață, dar păstrând gustul esenței. Dacă Dumnezeu ar fi esența vieții, viața nu ar fi o ecuație ci o constantă, anulată prin absurdul morții.

Cluj Napoca
iulie, 2009

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!