E noapte, e furtuna si întuneric.
Un strop de lumina se vede in zare,mă îndrept înspre el, vintul îmi țiuie in urechi, mai face din cind in cind pauze.
Am ajuns la lumina. Of, ce răsuflare. Dar degeaba, eu trebuie sa merg iar prin întuneric, sa ajung acasă.
Încep sa alerg, parca mă urmărește ceva, dar mă liniștesc, este doar umbra mea, singura ce se reflecta in asfalt.
Dupa un timp ajung acasă, lumina, muzica, totul e OK, ei, ce se întâmpla, s-a stins lumina, e chiar culmea.
Ma liniștesc in sinea mea, aprind o luminare, găsita intimplator prin casa, încet-încet si ea se face mica, mica.
Afara se aud greierii, ploaia s-a oprit, ochii se închid, noapte buna.
Trebuie sa știi sa cauți lumina.
Lumina e in tine, tu ești lumina.

Cuvânt de încheiere:
E prima personala. Nu aruncați cu pietre.