imperii se ridica din cenusa celor vechii ca niste pasari phoenix si sfarsesc tot acolo. la fel ca oamenii, bunii si rai, neimportanti sau remarcabili. la fel ca tot. si totusi intre ei exista o diferenta... toti eroii aveau pe cineva. si oamenii remarcabili... degeaba ai totul daca nu ai cu cine sa te bucuri de ele. toti aveau cate o inima la care sa se intoarca acasa, langa care sa se bucure, langa care sa planga, cu care sa se sfatuiasca. adlof o avea pe domnisoara braun, cezar si clepatra si asa mai departe. si daca dragostea poate ajuta oamenii de rand sa faca lucruri marete... ce te face sa crezi ca pe tine nu te poate ajuta? vei vedea, cand ve iubi, ca toate portile care pana acuma ti-au fost inchise se vor deschide si te vor primi ca pe un rege de mult plecat. toti cei care pana acuma ti-au fost inamici vor cadea la picioarele tale tremurand ca si cum ar sta in fata celui mai puternic om din univers. dragostea te ajuta sa intelegi ca lumea e mult mai mare decat percepem si credem noi. este cheia care iti deschide usa spre viata vesnica, este misterul Atlantidei, este cea mai mare descpoerire a omului. multi o cunosc, putini o apreciaza pentru adevarata ei valoare. de ce? pentru ca ni se pare comuna. pentru ca AVEM IMPRESIA ca o avem si daca nu o avem...ca e ceva ce nu e prea greu de obtinut.din contra. e ca un foc. se naste din cea mai mica scanteie, si pana-ti dai seama ce s-a intamplat arde devastator in doua inimi. dar... chiar si cel mai mare foc moare fara aer. retine asta tu: dragostea te poate urca pe cele mai inalte culmi si te poate tranti de acolo intr-o singura zi. trebuie sa iti urmezi inima si e va duce in cele mai interesante locuri ...