In 20.02.2002 Ion Tugui a plecat de langa noi. Au trecut de atunci exact trei ani.
Nu exagerez deloc cand spun ca ma gandesc in fiecare zi la el. Si Ion "respira" zilnic (cum frumos spunea Geea) prin site-ul pe care i l-am dedicat: http://cartipentrutine.tripod.com. La cateva zile paginile lui se mai imbogatesc cu cateva fotografii inedite, cu o scrisoare de la un prieten, cu o carte, cu o poezie...
Nu stiu in ce masura a fost Ion Tugui un vizionar, dar ultimul vers al poeziei sale "Destin" eu l-am gasit premonitor:

(...) Mulțumesc creșterii mele printre alge.

Cu rotunjimi robuste vin din adânc.

Pietrișul nu mă ține și simt delfini cu dălți

tăindu-și drum spre carnea-mi luminată,

spre ocolișurile sângelui și cu pelin, spre

cel ce voi fi amintire, și zâmbet, și dragoste.