Am iesit încet, târându-mă
Ascultându-mi inima începând să se stingă, tot mai repede o vedeam cum moare printre munții de pești morți și de câini morți mergeam alături de Dumnezeu care mă ademenea să mă culc peste oasele câinilor și ale peștilor. Nebun, l-am ascultat fără să vreau mi-am așezat palma peste albul tare și ascuțit mirosind a mort, m-am bucurat că există ceva așa urât și eu eram încă neschimbat, i-am simțit puterea în spate a început să urle către mine, se roteau în văzduh două păsări grăbite curgându-le din gură sevă de pește. Din spate Dumnezeu urla neîncetat spărgându-mi timpanul, râdea când a început să-mi curgă sânge din ureche peste cadavre jos de frică am început să plâng morții râdeau, începuseră să râdă strigând-o pe mama aerul era tot mai des mi s-a făcut frică Dumnezeu tot râdea în spatele meu, m-a luat cu o mână și m-a trântit peste mormanul de oase albe suflând greu simțeam cum mi se moaie picioarele mama nu mai avea nici un farmec mâinile înțepenite le țineam strânse lângă mine atârnând mi s-a făcut rău veneau nori negri și vineți și negri și roșii mi-a dat sângele pe gură gros și mirosind a mort intrându-mi în ochi vedeam umbre m-a luat amețeala am început să tremur și inima bătându-mi tot mai încet Dumnezeu râzând ieșeam încet din mine târându-mă și când s-a lăsat seara l-am rugat să mă facă la fel cum eram. Dimineața m-am sculat în loc de carne aveam oase Dumnezeu fugise eram împăștiat printre celelalte cadavre și mirosind a mort.