poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2462 .



Zborul meu
personale [ Gânduri ]
Balet

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Elisabeth Graine ]

2005-02-01  |     | 



"In the ocean, deep down
Under raging waves, wrapped in memories, you'll find
Wrecks of stately ships, they all went astray"

Acesta este zborul meu. Pași mici, micuți micuți către eternitate. În zbor delicat, de voal; acesta este zborul meu. Pași micuți făcuți de poante, pe suprafața mării gândurilor mele. Da.
Mă voi ridica deasupra a tot ceea ce încearcă să mă domine. Cu pași marunți, voi zbura. Pași atât de dulci si ușori încât nimeni nu va observa când nu vor mai merge pe apă; voi zbura.

Undeva,în mine zace, zac fricile ancestrale. Îmi amintesc lumini roșii, îmi amintesc bulgări uscați de pămant alunecându-mi pe sub picioare. Îmi amintesc de mine. Nu știu daca am fost femeie sau bărbat.
Dacă am iubit sau am urât pe cineva.
Dacă am ucis, sau am încercat să opresc lupta inutilă. Îmi amintesc fiorul rece al fricii urcând încet pe spate, lăsând in urma sa, ca cicatrice broboane de sudoare rece. îmi amintesc furia.
Îmi amintesc instinctele, durerea,speranta frântă in zbor. Dar, acum eu nu mai sunt ele. Acum cu pași mici mă ridic peste ceea ce am fost cu toți odată.

Pași mici, mărunți si dulci. În apă, am purificat, m-am purificat. Tot ce am fost zace acum pe fundul unui ocean, din mine, un ocean în care am jurat să nu mă mai cufund niciodată.

Apa poate să se surpe oricand sub zborul meu nesigur, dar nu mă tem. Balet. Am ajuns la
balet.
Mâini-aripi se ridică către cer. Vroiam sa rog să mi se taie spatele, să se lase aripile sa crească. Nu mai suportam durerea zborului meu întrerupt. Acum gândul meu este zbor. Nu
mai e nevoie să se taie carnea; pentru că stiu că arpile mele nu sunt carne. Aripile mele nu sfâșie văzduhul. Ele sunt văzduhul.

Ele nu zboară, ele sunt zbor.
Eu sunt zbor.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!