Parcul Herastrau. Sute de copii se tocmesc. Zimbesc, se tocmesc, iar ochii le sclipesc.
- Cit dai pe asta?
- Stiu si eu, zece mii.
- O.K. Bate palma!
Fericit, baiatul se departeaza, iar fata suride. Un zimbet ciudat, trist, cu amestec de vesel si optimism. Tocmai a facut-o. S-a despartit de jucaria preferata, papusa de la 5 ani, de ea, de "fetita blonda". Dar a facut si o afacere. Trage aer adinc in piept, priveste inainte, ignora lacrima ce cade brusc, precum un bolovan in sufletu-i firav si zimbeste. A facut trocul. A dat trecutul, cu amintirile, pe o speranta si un nou inceput. A reusit sa-si paraseasca papusa preferata.
"Pot, pot. Uite, am sa mai vind una. Le las pe toate aici, le vind, pot sa-mi iau altele. Sunt doar niste papusi. Totul e o afacere", isi spune Maria.
Se uita pe furis la bunica-sa, inghite in sec si se simte ca un om mare. A invatat arta de a nu depinde de lucruri. A invatat ca amintirile pot fi mai vii decit realitatea. A facut trocul cu trecutul. L-a dat pe prezent. Si chiar pe viitor.