SAN REMO 1920 - O PACE SEMITICÃ RATATÃ
ESEU – TEXT DOCUMENTAR

1918 – 1919
> La intrarea trupelor Engleze (conduse de generalul Allenby) în Palestina, 1917 – 1918, populația, formată din 560.000 de Arabi, 55.000 de Evrei trăia pe un teritoriu arid și sărăcit de administrația Turcă; de război și blocadă.
> Ĩn ianuarie 1918, după Declarația Balfour dată la Liga Națiunilor de la Geneva, au loc contacte între reprezentanți și lideri ai mișcărilor Sioniste reprezentată de Chaim Weizmann lider al Congresului Mondial Sionist, (unul dintre primii membrii ai organizației de tineret Chovevei Zion - Cei ce iubesc Zion-ul din Berlin – anii 1870 – 1880 - care militau practic pentru Reântoarcerea Evreilor în Israel); principal negociator între 1918-1948; primul Președinte al Statului Israel după mai 1948 și Pan Arabe, condusă de viitorul Rege Feisal al Arabiei Saudite. Statul Arab, în viziunea lui Feisal cuprindea Palestina, în totalitate, urmând a se stabili o formă de autonomie cu teritoriul acordat Evreilor, în cadrul acestui stat.
> Comandorulu D.H.Hogart (director de cercetare la Biroul Arab din Cairo) întâlnește la Jidda pe emirul Hussein, pentru a îi clarifica obiectivele programul mișcării Sioniste și corela cu cele ale mișcării naționale Pan Arabe.
Emirul realizează perspectivele de suport politic și material pe care influența Comunităților Evreești în cadrul Guvernelor Marilor Puteri ar putea-o asigura pentru solicitările Arabe. Hoggart îl asigură de inviolabilitatea libertății și apărarea intereselor Pan Arabe de către liderii Sioniști. Emirul, conștient de potențialele avantaje ale cooperării financiare între Arabi și Evrei, face o călduroasă invitație de Reântoarcere a acestora pe ‘Tărâmul Natal, sacru și Iubit’.
> Ĩn vara anului 1918, Chaim Weizmann este mandatat de Mișcarea Naționalistă Evreiască, (statutată în urma Congresului de la Basel 1986. și al cărui scop era Reântoarcerea Evreilor pe teritoril Vechiului Israel (numită « Alia »), pentru a își restabili un Cămin Național, punând capăt peregrinării și persecuțiilor - ca minoritari în țări străine) să înceapă tratativele cu partea Arabă. Are o întâlnire la Akaba, port la Marea Roșie în peninsula Sinai, cu Feisal (fiul emirului Hussein și lider al Revoltei Arabe (din timpul primului Război Mondial). Weizmann susține ideea unei alianțe în cadrul tratativelor de pace de la Paris. Feisal spera să obțină sprijinul Sionist în lupta de culise pe care o ducea cu diplomația Franceză pentru cotrolul Siriei. Punctul culminant (pozitiv) apare în decembrie 1918, la un prânz oferit de lord Rotchschild. Aici Feisal declară (conform unor notițe ale lordului T.E.Lawrence, consilierul său) ‘Nici un Arab nu poate să fie suspicios în ce privește naționalismul Evreu…spun Evreilor Bine ați venit Acasă și vom coopera cu ei în limitele Statului Arab’, Acesta ar fi inclus actualul teritoriu din Iran, Irak, Arabia Saudită, Iemen, Palestina, Siria, Sinai. Se semnează o Declarație Comună (θ) în care se trasează direcțiile de principiu ale relației ăntre Statul Arab și Mișcarea Sionistă. Condiția Emirului a fost ca aceasta să rămână secretă până la declararea independenței Statului Arab, și în urma respectării articolelor și convențiilor de către ambele părți.
> Interesantă este forma de prezentare de la începutul Protocolului :
‘Majestatea sa Regală Emirul Feisal, reprezentând și acționând din partea Regatului Arab din Hejaz, și Dr. Chaim Weizmann, reprezentând și acționând din partea Organizației Sioniste, în numele originii comune rasiale și a legăturilor străvechi existente între poporul Arab și Evreu, și realizând că modul cel mai sigur pentru atingerea aspirațiilor naționale este pe calea unei strânse colaborări în dezvoltarea Statului Arab și a Palestinei, dorim să confirmăm buna înțelegere ce există între cele două părți, asupra următoarelor Articole…’ Privind ce se întâmplă acum nici nu ar fi de crezut că a existat o astfel de Declarație…
> Se garanta Evreilor emigrarea liberă și așezarea lor pe teritoriul Palestinei.
> Se ofereau garanții reciproce în ce privește siguranța Arabilor și a posesiunilor acestora, precum și sprijinul, asistența tehnologică, acordate de Evrei pentru dezvoltarea economică a populației Arabe din Palestina.
> O săptămână mai târziu partea Sionistă convine cu partea Arabă câteva cerințe esențiale: Portul Haifa va fi zonă liberă pentru ambele părți; Akaba va deveni port liber, utilizat de ambele părți.
> Pe 6 februarie 1919 Emirul Feisal, în cuvântarea susținută în fața Conferinței de Pace, în care solicită independența Arabiei, menționează acordul și garanția sa pentru o Palestină : enclavă a ‘Sioniștilor Evrei’.
Speranța lui Feisal era ca Weitzmann să sprijine total pe Arabi în diferendul lor cu Franța pentru litoralul Sirian, formând o ‘Antantă Semitică’. Weitzmann era dependent de politica Engleză, ce avea în vedere doar împărțirea Orientului Mijlociu între Anglia și Franța, sub forma așa numitelor ‘Mandate’ ce le asigura controlul puterii și a resurselor petroliere. Ambele mari puteri nu doreau un Stat Arab puternic, deținător al majorității câmpurilor petroliere. Pe scurt principiul Roman ‘Divide et impera’ a fost de ne depășit pentru mișcarea Sionistă. Weitzmann sfătuiește pe Arabi să nu se interfereze cu Francezii în problema litoralului Sirian.
> În vara lui 1919 Feisal întrerupe întâlnirile cu partea Sionistă și adoptă doctrina Palestinei Arabe, indică emisariloor Evrei să poarte tratative directe cu Arabii Palestinieni și în toamna lui 1919 întrerupe orice tratative cu Evreii Sioniști. Tratatul rămâne secret, ne fiind menționat ani mulți nici de partea conducerii Arabe, nici de Evrei.
> Din toamna anului 1919, coincidență sau nu, încep răscoale Arabe în Palestina. Sunt atacate așezări Evreești, sute de Evrei sunt măcelăriți. Englezii reacționează prudent, având în vedere interesele viitorului Mandat Britanic în Palestina.
Ĩn aceste condiții Comisia de la San Remo elaborează Harta Mandatului Britanic în Palestina. Ei stabilesc o graniță firească între Evrei și Arabi : Iordanul. Ĩntre Iordan și Marea Mediterană Evreii, De la Iordan spre peninsula Arabică, Arabii. Era rezolvată astfel problema neinterferării celor două părți aflate în conflict în teritoriu și a securității ambelor părți, de o parte și de alta a fluviului – vezi harta pe care o pot trimite daca o solicitați la mail-ul : [email protected]

MESAROS – ANGHEL VASILE 14.01.08