Moldovenii au hotărât să reediteze Enciclopedia.
Prima ediție a apărut în anii 70, când guverna Ivan Ivanovici Bodiul, a avut ca redactor-șef unul dintre teoreticienii "limbii moldovenești" Iosif Varticean. E adevărat , că au colaborat la editarea enciclopediei și unele persoane, care nu au fost agreate de regim, ca, de exemplu, Sergiu Rădăuțanu. De, Bodiul a fost mai tare decât Rădăuțanu, la fel cum Rudi și Koval au fost mai tari decât Ablov pe la 1949.

Trebuie să-i înțelegem pe Rădăuțanu și Ablov. Însă nu putem să-i "slăvim" ca în trecut pe Rudi, Koval, Bodiul la fel ca și pe Varticean, nemaivorbind de Borodin, Sazîkin, Mordoveț, Brejnev. Nu au rezistat bisericile și chiar grupuri de rezistență, nu doar niște oameni de știință solitari. Nu doar partidul comunist este de vină pentru anumite abuzuri comise asupra lui Rădăuțanu și Ablov, ci mai ales KGB-ul.

Există o problemă destul de delicată în legătură cu Republica Autonomă Moldovenească, creată în 1924 în Transnistria cu concursul lui Grigore Kotovskii (originar din Hâncești (Basarabia)), Mihail Frunze și alți comuniști convinși. Rakovskii și Alexandru Dobrogeanu-Gherea au susținut și ei aceată republică, care era creată întru "traducerea în viață a dreptului popoarelor la autodeterminare". Însă majoritatea conducătorilor acestei republici- Borisov (Starîi), Ecaterina Rally - Arbore scriitorii Milev și Nistor Cabac și alții au fost împușcați în 1937, după ce trecuseră scrisul la ortografie latină.

Astfel acești comuniști se prezintă astăzi ca martiri ai românizmului. Kotovskii, Frunze au fost nu doar comuniști. Au urmat Vasilii Ulrich, Iagoda și Ejov.

Este o problemă, care se aseamănă cu problema, de ce Lenin nu a dorit să acorde independență Basarabiei la 1918 în timp ce Marx scria în "Însemnări despre români", că Basarabia este pământ românesc, ocupat de țarizm? Să ne amintim în ce termeni era etichetată România de către șeful guvernului Rusiei sovietice. Î-mi amintesc perfect din cursurile profesorilor universitari de la Moscova, că atât Lenin, cât și profesorii au fost românofobi. Nu ași fi vrut să generalizez. Am cunoscut profesori toleranți și chiar persoane simple tolerante, la fel cum și propaganda sovietică depindea de conjunctură. Nu înțeleg, de ce nici Lenin și nici Brejnev nu au retrocedat cloșca cu pui? De exemplu, ar fi putut să o schimbe pentru Basarabia.

Astfel Finlanda a devenit independentă după o simplă trecere a lui Lenin prin Finlanda din Germania după revoluția din februarie 1917, iar membrii "Sfatului Þării" au fost declarați dușmani ai Puterii Sovietice, și urmau să fie băgați în GULAG sau exterminați, lucru care s-a și întâmplat după 28 iunie 1940.

Așadar, este foarte subțire granița dintre arbitrar și "legitate" în comunizm.

Dar , oare nu tot atăt de arbitrară este și granița României după Adolf Hitler? Astfel, prin dictatul de la Viena 4 mln de români deveniseră unguri, și asta era mai corect din punct de vedere rasial decât 2 mln de maghiari românizați. Chiar dacă maghiarii sunt mai cărturari decât românii. Rușii și austriecii au împărțit Polonia de mai multe ori și România. În cazul României s-a adăugat Turcia, iar în cel al Poloniei- Germania.
Pănă la urma urmelor, pitem să ne amintim, că maghiarii au venit în Panonia pe la secolul 9 din munții Ural, iar frații lor komi mau stau și astăzi tot acolo. Mai ales, că densitatea populației la poalele Uralilor este mult sub media europeană și chiar cea mondială, iar rezervele de bogății subpământene și forestiere sunt destul de apreciabile.

S-ar putea să li se facă dor.

Aceasta depășește cadrul Enciclopediei Sovietice Moldovenești și, în același timp, nu am nimic împotriva reeditării acestei enciclopedii cu caractere latine.
Un interes aparte reprezintă volumul 8 al enciclopediei, care este în totalitate consacrat trecerii în revistă a naturii, istoriei, populației, economiei (industriei și agriculturii) RSSM. Și dacă istoria este pe alocuri denaturată, apoi celelalte compartimente prezintă interes. De exemplu, aflăm, că pe vremuri comuniste produceam mulți struguri, grâu, televizoare, frigidere, tractoare, mașini de spălat, iar acuma aceleași produse le face Luxemburgul. Aveam aproximativ tot atât de mulți turiști, ca și în epoca democratică, ce a urmat. Ei, dar aceasta e tema unui alt topic.


Bibliografie:
1. Karl Marx, Însemnări despre români. București, 1964 Nici odată nu m-am îndoit de conoștințele extrem de vaste ale lui Marx în domeniul istoriei. Marx a fost cel, care a distrus cu pana sa imprerii. În același timp, explicând excepțional mecanizmul economic al funcționării capitalismalui, Marx comite o greșeală fatală de la bun început.E adevărat, că a avut și precursori mari: David Ricardo și Adam Smith. Prin "Manifestul partidului comunist" și alte scrieri Marx revendică prorietatea obștească, care înseamnă de fapt o reîntoarcere în societatea primitivă, a încurajat dezmățul comunist.În ceea ce privește Dumnezeu: Eu nu știu, poate există, dar poate și nu? Marx a spus clar că nu există.
2. Mihail Bruhis, Rusia, România și Basarabia. 1812.1918.1924.1940. Chișinău. Universitas. 1992. Aici am găsit cea mai bună explicație a complicității comuniștilor români la raptul Basarabiei, sau reintrarea Basarabiei în URSS la 28 iunie 1940. Aceasta s-a datorat faptului, că comuniștii români erau tributari Cominternului (Internaționalei Comuniste) în persoana unor Buharin și Rakovskii. Vezi pp. 236- 254
3. Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Chișinău. Redacția principală a enciclopediei. 1969- 1981 (chirilice). Actualmente enciclopedia are versiuni cum ar fi "Calendarul național" (red. principal Acad., fost membru PCUS, Petru Soltan, membri ai redacției: foști membri PCUS Andrei Eșanu și Aurel Marinciuc), "Localitățile Moldovei" (Animator principal:Tudor Þopa). Atât una cât și cealaltă au și сalități, cât și deficiențe. Unele personaje se repetă dintr-o ediție în alta. Aceasta se referă, în special, la autorii acestor publicații. În același timp, doar un singur volum din fosta enciclopedie a văzut lumina zilei, ultimul,cel care prezintă realizările economiei moldovenești, lucru foarte salutabil în sine, întrucât ne oferă posiblitatea să vedem, că nu suntem nici pe departe americani, norvegieni, japonezi sau sudcoreeni, ba chiar nici foști sovietici, ci mai degrabă niște papuași. Asta pe deoparte, iar pe de altă parte istoria republicii, este "de toate zilele", ca și pîinea, adică prezentă și ea și colo și dincolo, ca Figaro, de parcă cu mai puțină istorie ne prăbușim!
Dacă ne afundăm, prea mult în istorie, mă tem să nu intrăm din nou sub vre-o câteva juguri.