"Soarta e ciudata, daca stai sa te gandesti, dar e singurul lucru care sta in calea ta. Totul e in zadar daca te inchizi in tine si ii invinuiesti pe ceilalti... mereu pe ceilalti. Viata unui singur om poate avea un efect foarte puternic asupra celorlalti. Un singur om care are incredere suficienta in dansul, poate realiza aproape tot ce isi doreste in viata. Poate lupta impotriva oricui, oricum, oriunde... Si daca lupta mea pentru Ea se incheie aici, nu o sa ii invinovatesc pe ceilalti. Nu! O sa arunc vina pe univers, pe zei, pe invizibil. Pentru ca dragostea mea pentru dansa e ca vantul: nu o poate vedea, dar sigur o simte... Am avut momentele noastre... momente bune... Acum, ca Ea s-a intors, nu imi mai este teama. S-a sfarsit. M-am obisnuit cu ideea, cu singuratatea, cu lumea. In final, cred ca totul revine la normal..."
("Never die Alone", o povestire de Damned Angel, vechiul Eu :d)

Motivele pentru care scriu eu acum aici sunt variate, insa cel mai important ar fi compasiunea pe care o simt pentru unii dintre voi care isi posteaza poeziile aici, pentru unii care viseaza "cai verzi pe pereti" - scuzati-mi exprimarea, insa un comentariu dur poate fi singurul lucru ramas care sa "deschida" mintea unui om - si pentru ceilalti care se amagesc in atatea sensuri. Nu e interesul meu aici sa impun un standard, ci nici sa critic fara masura. Fiecare sa faca ce vrea cu viata lui, fiecare sa creada ce vrea, fiecare sa iubeasca in modul lui. Pentru ca stiu cum e sa nu fii iubit, pentru ca am visat si eu o mare parte din viata mea, as vrea sa va dau cateva sfaturi pe care, veti decide de unii singuri daca merita urmate sau nu...

Cu totii ne-am aflat intr-un anumit moment al vietii noastre in care am iubit; in care am dorit si in care am fi dat orice, numai sa fim cu Ea. Chiar si cei care se amagesc ca nu au iubit nicicand, au avut un asemenea moment. De fapt, pentru marea majoritate dintre ei, acesta a fost un eveniment decisiv in viata lor, care i-a facut sa priveasca dragostea dintr-un cu totul alt unghi. Pentru noi, ceilalti, nu stiu daca exista ceva mai dureros pe lumea asta decat dragostea neampartasita; poate doar pierderea cuiva drag. Aici fac referire la iubirea adevarata, la cea "simtita" pana in maduva oaselor.

Dar, ce e aceasta dragoste la urma urmei? Nu este doar o amagire? La urma urmei, gasesti milioane de femei "outhere", poate cu mult mai bune decat cea pe care tu o socotesti fara cusur... Pentru mine dragostea este ceva dulce, nedefinit. Nu e niciodata geloasa, nu e egoista si nici rautacioasa si, mai presus de toate, nu e o nevoie. Cand iubesti, mai mereu trebuie sa pui binele celuilalt deasupra intereselor personale; si reciproca e valabila. Dar cand iubesti? E atunci cand simti ca nu poti trai fara Ea, cand simti ca fiecare gand asupra-i te face sa zbori, cand razi ca un prost in preajma ei. Indiferent de varsta, indiferent de nationalitate, indiferent de orientarea religioasa...

REvolta mea e insa impotriva dragostei neampartasite. Insa ea (REvolta) mi se pare nedreapta acum, dupa atata amar de vreme... Imaginati-va pe voi insiva fortati sa iubiti pe cineva caruia nu ii impartasiti aceleasi sentimente. E tragic acest lucru, fie si numai imaginat. "Stai cu mine..." ii soptesti mereu in gand. Fara Ea viata nu are sens, fara Ea tu nu esti tu, iti spui mereu. Insa, sa fie chiar asa? Oare viata ta e cu ceva diferita fara Ea? Raspunsul e "DA", viata e altfel fara ea, insa numai pentru ca tu permiti asta. Totul in viata ta se poate transforma si chiar si cel mai mic lucru ti se va parea mare. Insa aceste sentimente e bine sa fie legate de impartasirea dragostei pentru a fi benefice pentru tine. Tu esti singurul care decide cata influenta - si in ce fel - asupra vietii tale, o rana provocata de asa-zisa dragoste va avea. "Asa-zisa"? De-a lungul vietii multe pasiuni se nasc si mor si, exceptand cazul in care suntem exceptional de dotati fizic sau spiritual, in mod sigur vom avea cateva deceptii, pe care e bine sa le intelegem si sa le folosim in dezvoltarea noastra viitoare ca individ.

In drumul nostru spre perfectiune incercam sa definim bine tot ce se intampla cu noi pentru a sti cum sa reactionam cand aceste sentimente se vor fi ivit iarasi. Unii ne inchidem in noi si decidem sa nu mai lasam aceasta "dragoste" sa ne tulbure viata alta data; insa, stim bine, fara succes. Altii, carora dragostea le-a fost impartasita, vor suferi dupa o despartire, dar se vor bucura pentru ca vor avea ocazia sa invete lucruri noi, sa se re-descopere alaturi de alta partenera. Aproape intotdeauna, dragostea nu tzine. Nu e vesnica si nici nu e la fel de intensa de-al lungul timpului. Lucrurile nu mai sunt ca la inceput... Dar, ca in orice domeniu al vetii, exista si exceptii. Si aici vei intalni oameni care s-au iubit o viata intreaga, oameni care au murit impreuna pt. dragoste. Au fost si cazuri de relatii foarte scurte, dar extrem de intense. Cea mai mare dovada de iubire poate fi considerat momentul cand ajungi sa pui viata persoanei iubite mai presus decat propria-ti existenta.

So... cum putem face ca aceste sentimente sa nu ne mai provoace atata suferinta? Cei care renunta, cei care refuza sa iubeasca si cei care cred ca se pot abtine de la astfel de sentimente, se inseala amarnic. O viata de om e o viata lunga (chiar daca sunt unii care sustin contrariul) si, exceptand cazul in care te-ai ascuns intr-un buncar, te vei confrunta mereu cu astfel de situatii. Trucul e sa stii sa le faci sa lucreze in avantajul tau, sa te detasezi de ele, in cazul in care dragostea ce-o porti unei persoane nu e una impartasita.

In cazul de mai sus sfatul meu e: "Nu te mai agata de o singura tipa. Cauta in jurul tau. Se merita!" Sa suferi o viata intreaga din cauza unui sentiment mi se pare nu doar absurd, ci pur si simplu NEBUNIE. Nu spun ca, in cazul in care se va ivi ocazia favorabila, sa nu profiti, ci doar sa nu te lasi prins in mrejele acestei stari numita "dragoste". Eu insumi "iubesc" de ani de zile o femeie care se crede un copil, o femeie care isi plange de mila in ultimul hal posibil, e femeie care vede viata numai in sange si durere. Ea insasi se agata cu disperare dupa o fantasma si refuza sa o lasa sa plece... Dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa am alte relatii, sa cunosc noi persoane. Eu iti zic ca dragostea nu este buna, te raneste, provoaca suferinta... multa suferinta in unele cazuri. Are si lucrurile ei bune, dar asta e alta poveste. Niciodata nu este bine sa te implici sentimental, incearca sa-ti faci obiective precum cariera, banii, in primul rand. Lasa mai la urma dragostea.

Eu cred ca, in primul rand, trebuie sa faceti ceva cu mentalitatea voastra. Nu va mai ganditi: "Nu stiu nimic!", "Nu o sa reusesc sa o fac pe fata asta sa se uite la mine", ci, mai bine zi: "Wow, cate chestii noi si interesante am de invatat". Exista pentru aceasta nenumarate carti de Programare Neuro-Lingvistica, care sa va ajute in acest sens. Din experienta pot spune ca, aproapte intotdeauna, interesul rasplateste efortul depus. Un alt lucru important este sa nu te subestimezi pe tine insuti. Daca debordezi de incredere in tine si stii cum sa arati unei fete acest lucru, totul va fi bine. Nici o tipa nu se va lasa cucerita de unul caruia ii tremura picioarele cand vorbeste cu ea! Trebuie sa ai incredere in tine, un lucru care conteaza mai mult decat orice... Nu ai incredere in tine = No relationship = No sex.

Nu te mai agita degeaba si actioneza indiferent cum. Analizeaza dupa aceea tot ce ai facut, unde ai gresit si corecteaza-te pe viitor. Trebuie sa fii constient ca exista o sumedenie de femei in aceeasi situatie ca tine ;). Tu trebuie doar sa le cauti... De fiecare data cand ai indoieli sau ti-e teama sa faci ceva, cea mai buna solutie este sa ACTIONEZI pur si simplu, si pe urma vezi ce se va intampla. Acum am 23 ani si mi se pare o pierdere de timp momente inchipuite alaturi de persoana de care vrei sa fii alaturi, daca aceasta nici macar nu stie de sentimentele tale sau poate nu este de acord cu ele. Prin incercare scurtezi muuult timpul care poti sa-l pierzi asteptand din partea ei un pas pe care aproape niciodata nu-l va face. Ea e femeie, iar tu barbat! Tu ar trebui sa faci intotdeauna primul pas. Si ce daca te va refuza? Doar nu e sfarsitul lumii - sau al femeilor - ramai increzator. Corespondete exista pentru fiecare dintre noi, trebuie doar sa le cautam atent in jur. Nu rezolvi nimic daca astepti ca "o zana din povesti" sa se uite la tine si sa iti propuna o relatie. Si, nu in ultimul rand, ai grija sa nu fii inclus in cercul ei de AMICI (Friends Zone) sau iti va fi foarte greu sa iesi din el. Aminteste-ti doar ca tu o doresti ca femeie si nu vrei sa ii fii doar o alta "prietena".

Ranile se vindeca in timp... In final, SCOPUL meu nu a fost sa critic poetul din voi, ci doar sa imi exprim niste pareri si sa dau niste sfaturi... There's nothing left for me to say...

"Adriana mi-a salvat viata. M-a invatat totul. Valoarea vietii si despre ce inseamna sa ai speranta... Despre dragoste si respect. ...si despre lunga calatorie care ma asteapta. Nu stiu ce se va intampla cu mine, dar de un lucru sunt sigur: intotdeauna-mi va fi dor de ea..."
("Never die Alone", o povestire de Damned Angel, vechiul Eu :d)