Circulă prin lume o prejudecată conform unui tipar de gândire învechit, care spune că omul nu trebuie să se laude cu faptele sale, eu cred că este un procedeu total greșit întrucât anihilează, reduce la tăcere puterea exemplului, care este mult mai importantă, mai semnificativă, mai reprezentativă.
Puterea exemplului pozitiv este un concept modern foarte necesar pentru ca oamenii să se învețe unii pe alții să fie mai buni, mai generoși, mai iubitori.
Marele gânditor Nicolae Iorga a afirmat- lauda care poate fi dovedită nu este laudă ci este virtute.
Învățătorul lumii Iisus Hristos a făcut toate faptele sale miraculoase în văzul lumii, și-a exprimat toate gândurile și învățăturile în fața unor mari adunări de oameni, nu a ascuns niciodată nimic din gândurile și faptele sale mărețe, întocmai pentru ca puterea exemplului pozitiv să se răspândească în lume conform voinței Tatălui Ceresc Dumnezeu.
Iisus Hristos le-a vorbit oamenilor cu iubire și blândețe pentru ca să nu se simtă aspru judecați, condamnați, aruncați în chinurile infernale, să nu se simtă abandonați de Dumnezeu.
Puterea exemplului generează un mecanism care implică mulțimea de oameni, reprezintă forța psihoenergetică multiplă care poate schimba cu adevărat fața acestei lumi, agitată, bulversată, haotică, ignorantă, indiferentă, destul de întunecată.
O faptă bună ținută ascunsă nu reprezintă voința sufletului, care este interfața dintre om și Dumnezeu, Tatăl Ceresc.
Din păcate exemplul negativ se răspândește la fel de repede ca exemplul pozitiv, din cauză că mulți oameni nu conștientizează că se îndepărtează de divinitate, că își pot pierde sufletul, că pot ajunge pradă demonilor.
Sufletul care nu vrea să fie cucerit de demoni părăsește omul lipsit de conștiință, preferă să se retragă în astral și să aștepte o nouă ocazie de întrupare , în viața actuală sau într-o viață viitoare.
Viața ne este dată pentru ca să învățăm din învățăturile dascălilor, ale duhovnicilor, ale sfinților, ale celor dragi apropiați, în chip de îngeri, dar mai ales să asimilăm învățăturile lui Hristos care sunt conforme cu voința lui Dumnezeu Tatăl Ceresc.
Ca atare stă în puterea omului să promoveze să deruleze, să pună în aplicare puterea exemplului pozitiv pentru ca bunătatea să se răspândească în lumea întreagă, din aproape în aproape.
Eu cred cu tărie că dacă fiecare om la nivelul lui de interacțiune, de comuniune cu cei din jur ar fi exemplul de grijă, de atenție, de bunătate, de blândețe, de considerație, de dăruire, de iubire lumea ar avea mari progrese în toate domeniile societății, sociale și familiale.
Numai astfel s-ar putea schimba comportamente și mentalități mai puțin umaniste, rebele, numai astfel s-ar putea opri conflictele, terorile, violențele, războaiele.
Universul, Divinitatea, Natura ne-au creat toate condițiile pentru ca sistemele de evoluție să nu aibă rateuri, pentru ca oamenii să nu ajungă deșeuri umane.
Când mărturisim cuiva o faptă bună, nu trebuie făcut cu aer de superioritate, cu mândrie exagerată, cu vanitate, faptul în sine trebuie să reflecte luciditatea, raționamentul superior marcat de iubire și bunătate, marcat de respect și înțelegere pentru cei din jur dar și față de cel pe care l-am onorat cu dăruirea.
Raportul cauză- efect funcționează în ambele cazuri bun și rău, pozitiv și negativ.
Demn de laudă este faptul că puterea exemplului pozitiv se învață din primii ani de viață, copii învățând și aplicând ceea ce văd la părinți, la bunici, la frați și verișori, de unde și concluzia că cei șapte ani de acasă sunt foarte importanți în dezvoltarea personalității.
Teoreticianul Albert Bandura a creat o teorie conform căreia oamenii învață de mici prin observarea și prin imitarea persoanelor care sunt apreciate, valorizate, , să devină buni, generoși, iubitori, teorie care în cele mai multe cazuri își dovedește aplicabilitatea.
Numai prin acte de dăruire și de iubire necondiționată putem să ne creștem sufletele până la cel mai înalt nivel de evoluție, conform voinței divinității, numai astfel îl putem primi și lăsa pe Iisus Hristos să se manifeste în noi.
Luând ca exemplu personalități cu prestigiu înalt, fie ei artiști, cântăreți, scriitori, oameni de știință, fie oamenii din jur cu adevărat realizați și de succes, dovedim că suntem dornici să contribuim la realizarea unei lumi mai bune, respectiv a raiului pământesc.
Din fericire în România sunt multe personalități necunoscute publicului care fac acte de binefacere, pentru care dăruirea și iubirea necondiționată sunt scopuri, misiuni de la care nu se abat, dar sunt și multe organizații de întrajutorare care de zeci de ani răspândesc prin puterea exemplului binele în țară, pentru cei defavorizați, singuri, bolnavi cu traume psihice și fizice.
Sunt și foarte mulți voluntari care pe cheltuiala lor au grijă de animale, de oameni aflați în nevoi manifestând umanitatea în mediul lor social sau pe scară largă în societate.
În general românii sunt considerați un popor exemplar de credință, și bunătate, realmente blând, darnic, ospitalier, cu iubire față de semeni și Dumnezeu, învățând și înțelegând de mici că Dumnezeu prin Iisus Hristos a spus- tot ceea ce faceți semenilor mie îmi faceți, iar eu vă voi răsplăti după măsura faptelor și gândurilor voastre.