|
Biografie Musat Nicoleta
Am iubit din totdeauna cuvintele.Le-am crescut cum am știut eu mai bine și ele au înflorit frumos.
Într-o zi însă, a venit iarna și cuvintele au început să pălească .Sufeream.Viața mea era grea,prea grea să-mi mai pese de ele .Parcă orbisem ,parcă surzisem...Ele însa mă iubeau și m-au așteptat.Au încercat să supraviețuiasca pentru mine,stâlcite deseori de nepăsarea mea.Le foloseam și atât ,ca și când nu au însemnat nimic pentru mine niciodată.
Frazele,versurile atât de mândre altădată, au devenit simple comunicări sau mai rău ,doar gânduri sau ...vise.
Dar orice iarnă are sfârsit și așa a venit un simulacru de primăvară.Atunci am deschis ochii ușor amețită.Am strigat din nou cuvintele și ele au venit șchiopatand ,flămânde ,rănite.
În nepăsarea mea nici măcar nu am observat suferința lor.Am crezut că e suficient să le chem și ele vor veni la fel ca odinioară și apoi primăvara asta ...e încă incertă!
O rază puternică m-a lovit atunci în ochi parcă năucindu-mă și atunci ,atunci s-a întamplat ceva ;cuvintele au devenit prețioase.Au devenit versuri ,versuri pentru raza mea de soare și pentru prima dată a venit cu adevărat primăvara!
M-am bucurat ca un copil.De mult nu mai fusesem atât de fericită ,de mult nu mai căutasem hrană pentru cuvintele mele și acum o făceam din nou .Cu drag .
Intrasem într-o gravă malnutriție sociologică,dar tu raza mea de soare ,ai venit și mi-ai spus unde anume să-mi caut hrana ,leacul. M-ai ajutat ,mi-ai aratat drumul apoi ai disparut odata cu soarele ,la apus .In urma ta a ramas un gol și o dorința și de atunci ,eu nu am mai uitat sa-mi hrănesc cuvintele și ele sunt fericite și sper ca vor înflori din nou !
|
Texte Recomandate
