Atelier Literar

aseară încercam să agăț o icoană în bucătărie tu stăteai pe masă și spuneai: mai la dreapta mai sus nu chiar atât după a treia măsurătoare am fotografiat peretele și am întrebat ai-ul unde să dau

pune ceva pe tine, e frig, ti se vor țuguia sfârcurile… … dac-ai şti cât erau de tâmpiți alchimiştii daoişti, căutau elixirul vieții şi au dat de praful de puşcă... ...nu, nu sta aşa în fotoliu, ți

mi-am șters sudoarea de pe frunte aici se oprește neamul nostru am tăiat o găină pe prag să văd ce mai are omul în el când se golește de frică n-a curs niciun psalm n-a ieșit nicio lumină doar un

ploua, pe dinlăuntrul tău cu picături fine de alabastru şi te priveam dintr-un târziu, aproape îngăduit acolo ca pentru un joc dintr-un alt joc ceva bizar, cu doi soldăţei de plumb aveai multe răni,

valuri corespondente transmisie în direct sentimentele se înalță din furnale deasupra mării câte gânduri unele de mult s-au înecat salvamarii privesc marea nu pot cuprinde cât cuprinde un

există oameni care dispar înainte să moară corpul continuă ca un animal bine dresat își cumpără pâine răspunde la telefon spune mulțumesc doar sufletul a fost mutat în altă specie nimeni nu

ceață înconjurând stânca stearpă poezia plutește în jurul meu aproape tangibilă aproape albă aproape învelind aproape caldă aproape gri aproape vuind aproape albastră aproape rece aproape

Eu, sincer, nu știam de dumneata și-n stilul neoclasic, hexametru, nu-ți pot mărturisi că știu sau că-mi doresc a scrie... Nu-s cel mai fin rimeur, dar eu, cea strange, neeminesciană, fulgurantă și

Acolo, De unde se desprind ramului Frunze care cad visând că zboară, În locul acela din care-au crescut Sorbind din seva lemnului Și din adânc plin de aer, E ochiul ce privește Peste

Dacă aș fi un om de știință aș ucide timpul pentru a putea privi o eternitate în ochii tăi. Cum naiba pot unii să spună că lumea se va sfârși într-o zi? Multe lucruri au un

Sunt suflet, e vară și-s gropi în oraș, copiii mă strigă "băi, nene!", Cu rânjet m-așteaptă celebrul luntraș, și-i curge răbdarea prin vene. El știe că știu că el știe că știu nisipul - mi-e piele

eram la romană, îți îndrugam rahaturi despre manierism. „ne-am rafinat prea mult”, aberam „ne e frică să fim proști, să fim cruzi.” tu ți-ai stins chiștocul de talpa pantofului, te-ai uitat peste

Mi-e toamnă de tine și nu știu de ce în fiecare frunză te simt mai aproape de mine. Aș vrea să închin un septembrie târziu, cu vin rubiniu și cu tine tăcând lângă mine. Să nu-mi spui nimic. Doar

toamna noastră cea de toate zilele dă-ne-o Doamne astăzi ne rugam împreună atât de convingător în mănăstirile și catedralele lor încât s-au speriat că ar putea apare o altă religie și au hotărât să

semințe de lumină aroma trandafirului picură pe pământ în cupe de întuneric ce împreună se fac bob – marele miracol al întâlnirii zămislirea e ca o despărțire fir de lumină frumosul

Promisiune pe o insulă Am trecut o apă. Apa a trecut prin mine. Eu, dizolvat, curg spre mare. Marea mă adună, hrană. Te saturi de mine într-un restaurant grecesc. Vacanța extravagantă îți