Atelier Literar

oamenii care vorbesc des despre putere știu despre putere oleacă spre mai nimic, deși țin captivă cîte o audiență care aplaudă frenetic. de pildă, în cazul fraților tate, pînă și după ce au urcat

Luni întregi au trecut fară să te mai aud , sau să stiu că mă aștepți acasă. Și au fost și zile în care am zâmbit întreagă zi , și a trecut totul pentru că în sinea mea știam că ești încă acolo. Dar

— Deci ai venit! Ia loc, te rog, ascultă, O să-mi trag sufletul, apoi ți-l dau. Reazemă-ți coasa de perete o secundă; Oricum o să mă iei cu tine, vreau – nu vreau. Am apărut pe lume ca oricare

Scriitorii de astăzi nu mai scriu cu țărănisme; ori ții pasul, ori te apucă pandaliile. E ceva de genul: mănânci sushi, dar îți miroase gura a praz. Ocolesc drumul de țară ca să nu prindă sufletul

Michael Jackson nu e mort stă pe plajă face sport cântă din toți rărunchii copiii în timp ce fac zidul pentru lovitura liberă doar Kevin stă la recuperare i-a intrat ghinionul în șpiț sigur din

14.02.26 Ombra mai fu...Handel compozitor. Xerxes, regele Persiei, cântă, dedică o odă de laudă și încântare unui copac iubit și umbrei sale răcoritoare, proteguitoare. O meditație de fapt. Acest act

Când masca resemnării poartă vina din om în om, se pierde-acea substanță care îți dă puterea de-a învinge. Da, scepticismu-i bun, dar cu măsură, să nu-ți consume toată energia. Prin echilibru,

Știu efronteria cu care corpul meu longiliniu Manuscris pe care am tatuat simboluri cu cerneală albastră Albastră S-a mișcat spre tine Pauzele dintre cuvintele scrise Sunt sincronizate cu

Am învățat să fac colivă când a murit domnul Călinescu, cel care nu îmi era nimic de sânge și, totuși, mama și tatăl meu. El, care știa doar să îmi facă ceai când mă sufoca astmul de mucegaiuri

Principalul concurent pe terenul de tenis de câmp este spațiul în care trebuie să joci. Liniile care delimitează terenul de joc stabilesc dacă mingea pe care o lovești cu racheta este corectă ori

pe luciul gândurilor am împrăștiat petale cu mâna ta și-am pus una câte una amintiri albe în cecuri să le decontezi în cuvinte; scrie ce vrei, notează tot ce ai vrea să știi și n-am spus

Mamă, de ce ai plecat în lumea de dincolo în timp ce noi, copiii tăi, visam că suntem în brațele tale și nici chiar moartea nu te-a auzit când ai închis ușa încet transpirația mâinilor mele

au înnebunit miliardarii planetei nu ştiu prin ce să îşi mai spele banii de când codruţa noastră-i procuror mondial aurul nu mai e sigur nici criptomonedele s-au făcut colecţionari cumpără

Încă mă identific cu forma și încă îmi plâng de mila de a fi judecata după glos Și ne înțeleasă... Mă simt captivă într-un fel de no man’s land, unde îmi observ umanitatea limitată, dar nu