Atelier Literar

Istorisirea celor citite de cei care Au scris despre ceea ce au citit E un început de întuneric Încărcat cu imaginație Izvorând din nimic. Prezența unor spații unde Incongruente atingeri Intră în

cu mâinile umflate de alintul riglei desenez grafice despre cum se poate da colțul fericit pentru că după o viață ca poet până și moartea pare o metaforă privesc adâncul cunoașterii ca pe o

Ultima zi cu tine. Ultima zi de vară. Ultima noastră zi de vară împreună, la lac, așa cum ne știm noi. Cu o zi înainte să se împlinească un an de la toată nebunia aceea care ne-a schimbat

Drept recunoștință, Sălbăticiuni miraculos Vindecate Prinseră a-i mulțumi, Fiecare în felul său: Unele cu foșnet abia auzit, Altele cutremurând Cerul lipsit sărbătorește De nori, Câteva aducându-se

În ziua în care aproape că ne-am iubit, m-am așezat în brațele tale și am stat. Apoi ți-am adulmecat timid pieptul, mi-am plimbat degetele în părul tău netuns, ți-am mângâiat bărbia și te-am privit

Poetul cu numărul atomic 27 Pământul se învârte cu note atât de puține în dimineți când eclipsezi soarele, goală. Nu mă pot abține și-ți mușc genunchiul noaptea ca pe-o portocală. În lună plină nu

oricum acest univers nu a fost zidit de meşterul manole poate cã între douã foste lumi într-un anume fel paralele ar fi recurs la trocul cu sufletul de femeie ar fi putut sã o zideascã pe lylith sau

Mă chinui ca să-mi nasc trecutul, Deși parcă m-am apucat Un Turn Babel de construit. Iar dacă voi reuși, Viitorul meu e asigurat: Nu mă voi mai teme Că s-a înserat. Luați-mi haina, luați-mi patul Și

Pereții au păstrat în zugrăveală gândurile fără rost. Pe alocuri, a început să se cojească dinspre interior. Am cumpărat vopsea. Pensula e prea mică. O dâră se prelinge. Varul nu mai

În mod categoric, lifturile nu sunt cel mai bun prieten al omului. Ele sunt o invenție perversă care, sub masca unui ajutor tehnologic indispensabil, te plimbă prin cotloane doar de ele știute, cu

toamna își poartă etola pe umeri de nori seara răsună în borangic de lună anemone și păsări se prind în coliere desenate pe drumuri în spirală ploi sonice se arcuiesc peste fire cupole

— Bună ziua, aș dori și eu un pat. Vânzătoarea îmi zâmbește profesional: — Sigur. Doriți doar pat sau… pat complet? — Păi… pat. Să dorm pe el… — Înțeleg. Cadrul de pat costă 700 de lei. Dacă doriți

mi-e dor la fel de tare ca atunci zilele erau subțiri cât degetul inelar nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre acum în praf mi-a lăsat rugămințile topită speranța înăbușite

mohorâtă vreme-n sat! joia mi s-a îmbufnat și din cer își toarnă ploaia. necăjită-i ghionoaia! trece-un tren de marfă lung stropii-l bat și mi-l alung', iar pe lac, umbrit de seară, nuferii îmi par

Am spart o sticlă de bere și din cioburile ei mi-am făcut un colier atât de strălucitor, încât ai fi jurat că port diamante la gât. Era mai rar decât rubinele, mai sincer decât safirele. Dar, dacă

e devreme toamna crudă se disipează în petale sonore flori metise se învolburează în firele zilei se țes arii în crisalide de nori culorile ating cerul fonic ploi sacadate își plisează undele în