Vă propun să ne jucăm
de-a căutatul sufletului.
S-ar putea să nu găsiți nimic.
Atunci, inventați-vă sufletul!
Veți avea cu cine sta de vorbă
când singurătatea vă va bate la ușă.
Când vă
doamne câtă lipsă de îndoială
când vine vorba de sfânta trecere
spre cele anorganice
desigur cu ajutorul viermilor
deși pare cam macabru
dar cu asta se ocupă saprofiții
câtă logică în esența
aici nu a mai rămas nicio petală, din aceste flori ale umbrei
nu mai vrei nimic de la ea, vânătorul iscusit
bine ascuns, în spatele unei icoane cu ramă aurită
care ştie să întindă capcane
îmi spuneai de fiecare dată
bună dimineața
și totul era frumos
părea o felație
niciodată finalizată
ne întâlneam în fiecare zi pe scenă
scribii înșirau cuvinte pentru actul doi
pentru actul
Alarma nu a sunat ca o chemare, ci ca o sentință. La șapte fix, țârâitul ei a tăiat bezna camerei, smulgându-mă dintr-un somn fără vise, adânc și opac ca o anestezie. Am întins mâna din reflex și am
feşe elastice şi o entorsã melodramaticã
de broscoi patinator cu probleme la viraje
deşi unii ar spune
cã e prea verde toamna aceasta
alţii cã dimpotrivã
e mult prea galben sfârşitul verii
în timp
Dincolo de perete, se spărgea iar seara în cioburi.
Mai întâi o farfurie. Apoi alta.
Sunetul lor avea o ordine precisă,
ca un ritual pe care nimeni nu-l recunoștea, dar toți îl știau pe de
Tocmai a ieșit de la serviciu, după șase ore de program, aceeași rutină, aceeași monotonie, iese pe poarta unității și se oprește la barul de vizavi să bea ceva înainte de a merge spre casă, la
În singurătatea necuprinsă
mă regăsesc
fără
să mă mai caut.
Inima nu cuvântă
cuvinte
fără de sens
pentru Tatăl
căci Tatăl
ascultă mereu.
Durerea depărtării de sine,
pădurile nimănui
urcușul
Istoria e storia - povestea despre I, adică despre unu care s-a născut din zero (0) – neant. Această naștere e cunoașterea de sine a devenirii (eonicitate) căreia îi spunem Dumnezeu - IO. Pentru că
Am întrebat vântul,
am întrebat depărtările,
care păreau că știu drumul,
fiecare mi-a dat o altă tăcere,
și-atunci m-am întors în mine.
Acolo, sub praful anilor,
sub toate cuvintele
am găsit un
Mă uitam cu ochi mari
Cum erau așezate cuvânt peste cuvânt
Înaltele temple ale Caliopei
Și știam că nu pot să țin dorința
Departe de durerea mizantropei
Mele dureri.
Voiam să văd și eu
Cum se
cel puţin pentru o ciocnire cu scântei
între un refren idiot
şi un bis cumsecade
oricum e ceva mai mult
decât indiferenţa
deşi oamenii se strãduiesc sã meargã mânã în mânã
ca dintr-o lipsã acutã
Tinerețea nu ne-a aparținut niciodată.
Erau doar oasele și carnea noastră
care crescuseră odată cu noi.
Mă speriasem privind spre mâinile mele,
în care-mi vedeam toată copilăria.
Venele mele, precum
Că e viezure sau șobolan
iepure cu nurii herminați
acrobați l-au descris șambelan
biet suspensor la necastrați
Trândav animal de vizuină
distrugător de neterminați
fără să aibă nicio vină
prizonier
poate de aceea îmbrãţişez copacii
și le sãrut rãnile
ca să le ştiu durerile
iar cine nu a îmbrãţişat un arbore
nu va ști cum creşte iubirea
dintr-un sâmbure
sub buze
coaja asprã tresare
fiecare
chiar dacă te-ai regăsit, iubind
în cuşca aceea de aur
câştigată fără consimţământ, de un înşelător
care te-a înjunghiat pe la spate
un om, o mască şi câteva x-uri
bolduite peste ochii rotunzi
tu ai
Nu mai am loc prin casă de anii mei.
I-am tot strâns, cum strâng alții ziare vechi
pe balcon,
pentru la iarnă.
Ceasornicarul din colț s-a uitat ieri
cu lupa în mine și a clătinat din cap:
„Domnule,
când
nu trece cu ultasunete
băi galvanice masaj de recuperare gargară mofetă
ventuze ceaiuri din plante
pansamente sterile
aspirină nurofen no-spa paracetamol ou crud antibiotice xanax
apă alcool