Atelier Literar

Geografie Deși satul copilăriei mele a rămas la o zi distanță de mine, casele și hudițele lui se întind până sub ferestrele casei în care îmi duc zilele de fiecare dată când

Nu are sens, c-am fost poezii, da' fără rime; Treapta descendentă a situației noastre (aș fi vrut să spun a iubirii) și încă ascultam îndrumări chirurgicale despre cum ar trebui să mă comport. Pe o

doar o sumã de înfrângeri amânate cum nu poate fi nesfârşire ci doar imensitãţi aiurea de care mã tem angoase din care rãsucesc cuvinte un alt fel de a clãdi întrebarea care nu-şi cautã deloc

Firul razelor pudrează lumea cu fard, Doar gîndul îi zgîrîie masca, Te dor fluturii striviți de cristal. Iubește-i pe cei ce împing întunericul cu pieptul, sîngerîndu-și sufletele, Îi vezi cum

Nici nu latră, nici nu mușcă, Nici nu e ținut în cușcă; Plăcut este pentru unii, De folos le este-n cuhnii. (soluția: cățelul de usturoi)

înainte să pleci speram să m-ajuți să trec vara legat la ochi să plantez rhododendroni în parcul orașului și să fac origami nu nu voiam cocori sau dragoni eu voiam dintr-o coală de hârtie să-mi ieși

Sentimentali, lunatici, previzibili, Rebotezând misterul din cuvânt, Tot încercați, cu degete, oceane, Fraternizând, ridicol, în pământ. Vă-nghesuiți la coadă: se dau lauri, Reinventați la roată

Ce rămâne după Ce termină de citit O carte pe ascuns? Amănunte: Cum se scutură mălinii De solzii mugurilor Și de insecte adormite, Cum se opresc pe scoarță Pentru o vreme Până le spală Toate

în copitele calului drumul se pierde prin iarbă, iar luna se agață prin copaci mângâind crepusculul ascuns în clorofila topită în frunzele verii doar gândurile își inventează galopul

În cazul acesta nu știu cine pe cine a sedus. Eram doar un vizitator, unul care încerca să descifreze inscripția în chirilică de pe un fragment de perete aflat în Îincinta muzeului mănăstirii:С-ау

Sunt trei concluzii pe care le deduci din observația directă a lumii. Universul, cu legile lui de la macro la micro, a fost creat de către o Rațiune, adică o Inteligență superioară pe care omul, în

era devreme când tristețea a învelit pe cei care nu au fugit la timp cei aproape optimismul e o mâță blândă când eram mic cel care descărca navetele pline cu pâini calde mirosea a dureri de

într-o singură seară am putut cuprinde cu privirea, fluierând încetişor o pulbere fină pe buricele degetelot tale şi cum roiuri de bărbaţi zăboveau alături când ochii nu ţi-am mai putut vedea doar

Doarme întins pe coline, ca alte lumi latine. Dâmbovița își dăruie lui viața, străbătându-l. Cândva, orașul o va îmbrățișa pentru a-i reda prospețimea și dulceața de la izvoare. Orașul meu își adună

știi, dacă ți-ai face din mine chip cioplit aș lua jumătate de inimă și aș fi partea dreaptă ori poate stânga iar tu ce mai rămâne... adică partea dreaptă ori poate stânga știi, dacă ți-ai face din

poţi învăţa, uneori, cum fiecare poveste care se termină înainte de a da timpului timp, de pasul unui frate mai mare din scădere în căderea înghiţitorului de cuvinte de tăierile de sabie, sau din

Mi-am măsurat timpul cu pasul Dumnezeu se uita cu invidie mă ridicam spre adânc frica îmi era în iubire Am iubit femeia mai mult decât pe El Dumnezeu lăsa ochii în jos timpul l-am ros cu ochi