Am plecat din orașul în care luminile rămâneau aprinse mai mult decât oamenii.
În fiecare dimineață, aceleași clădiri mă priveau
ca niște martori care știau ceva despre mine
și refuzau să
Adie prin noi ca un vis din străbuni,
Cu doruri de mamă și sfinte minuni,
E glasul ce curge din tată în fiu,
E cântecul unui popor care-i viu.
E doina din munte, e râul din vale,
E dorul de casă ce
Cu toții probabil că am auzit cel puțin o dată: „Întrebările sunt mai romantice decât complimentele.”
Dar suntem cu adevărat capabili să răspundem la fiecare întrebare care ne este adresată? Suntem
A plecat Natașa.
A luat cățelul, draperia verde, haine și pantofi,
a palmat coniacul, toată-argintăria, banii, lampadarul, zeama din compot, laptopul, chitara, timbrele, piperul, cada,
Doi străini îmi zguduie trupul,
mă sărută.
Și totuși, inima pare să-i cunoască.
Au mușcat din ei lupii timpului –
Mama, tata, grănicerii copilăriei.
Mamă, îți umblă trupul pe drumuri, Căutându-ți
Capitolul al doilea. Unde...
- Stai pe loc, mă! Așa scurte capitole? Păi, ce fel de text îs eu, dacă mă las așa, necrescut bine, nedus la școală, fără o educație completă, nedospit cât trebuie,
Ascultă-mi chemarea cea fără de glas,
când lacrimi șiroaie îmi curg pe obraz,
Să fii tu eternul, prin șoapte cernut,
să fii antidotul ce-n gând l-am cerut.
Asculta mi tu șoapta când glasul 'mi-e
doar sunt bugetari
nici judecãtorii nu sunt vedete
decât atunci când bagã îngerii la zdup
ce sã mai vorbim despre seviciile secrete
sunt aşa de secrete încât agenţii lor încep cu trei de zero
ca
doar sunt fanul primãverii
toamnele îmi furã verdele totuşi
dar aduc vinul şi merele
roşiiiiiiiii
cât mai roşiiiiii
iarna face aceiaşi minune cu obrajii
şi transformã ploile în stele
dar eu rãmân
Trebuie să iau autobuzul.
De obicei merg pe jos.
Azi nu. Mă grăbesc.
Sunt în golful de așteptare
cu alți naufragiați.
Soarele e la 32 grade C – apropiere de corpurile noastre.
Presimt o
nici înfățișarea nici vârsta
de cuceritor
nu- l socotesc pe cel mai frumos
bărbat din lume
încăpățânată îți scriu
drămăluind rânduri
de parcă aș naște ceasuri cu noroc
gratificate în bacșișuri
Viața noastră la oraș
era o librărie ciudată, cu cărți vechi,
de negăsit pe asfaltul grăbit și încins al distanței ascunse
dintre două priviri.
Doar acolo, la șes, timpul galopa însetat
după iubite
lună, tu, regină albă,
mai cu moț, dar fără salbă,
treci, privind pe muritori
cum se-agită printre nori
de iluzii – clar, deșarte -,
neavând de tine parte.
uite cum trei frați de liră
de la
Capitolul întâi.
Din care aflăm câte ceva despre gutui.
A venit toamna. O toamnă plânsă, palidă, îmbufnată, murdară, lipicioasă.
Din baie se aude cum picură (apa, desigur) în chiuvetă, ca o
E vară,
papagalii fluieră descreierați,
imitând stăpâni neajutorați.
E vară,
și-mi cântă Rebetiko;
pe coastă
răsună-n piept și-n refren
un viitor obscen.
E vară,
mă gândesc la un clișeu latinesc:
e
lună, tu, al rechemării
porte bonnheur ar zice unii,
te-ncuibaşi precum sabreurii
în unghi mort cum numai prunii
măiestresc nutrind iluzii,
loc de ascunziş şi umbră
raze câş să nu-i
I-am spus medicului să-mi schimbe asistenta
care îmi măsoară zilnic tensiunea
asistenta e tînără și își revarsă țîțele mari pe pieptul meu
170 cu 11 îmi spune ea
interzis sexul și sarea
Cu sarea
Ce-ar fi să intru într-o pasăre,
să zbor
și tot ce-mi place
să ciugulesc.
Un pic de copilărie,
buzele unei femei,
cuvintele poeților,
lumea neterminată.
Apoi să mă întorc
la mărul copt.
El avea un trup numai al lui
un limbaj înstăpânit de propria liniște
de parcă aduna în el
toată dragostea din lume
Uneori de bunăvoie_ balcanic din fire
hrănea realitatea într- un rit anume
atins
Introducere.
Din care aflăm mai nimic.
Să nu scrii niciodată, mi-a zis cineva, nu mai țin bine minte cine anume, la începutul oricărei tentative de text care se dorește a fi o încercare literară,