Atelier Literar

în care muzica leagã iubirea de cuvinte precum se lipersc douã trupuri într-un etern dans vãd lumea prin inimã numai ea trimte sânge cald unui creier rece ochii douã lupe care o micşoreazã ca

Într-o miercuri cu gust de plumb și gutuie, mi-am prins degetele în balamaua ușii prin care mi-a ieșit sufletul — tunel cam îngust și prost iluminat pentru un eu cu un ego superlativ. Nu țineam

nu se cade să arunc piatra, după tine piatra de poticnire ce poate adăuga funiei, acel de ce la sfârșit când tu dai prea mult nu mai îngenunchezi, nu poți sorbi adevărul din pahare de argint adevărul

La ora 14:00 a intrat următorul pacient. Irina s-a așezat pe canapea. Am să fiu sinceră cu tine astăzi, mi-a spus, pentru că așa cum tu simți că ai ceva de spus, așa simt și eu. Povestiserăm despre

Despre ea, nu am amintiri care se plimbă de la un capăt la altul al străzilor, pe ea, o văd doar cum privește cu ochii de rouă, aproape uimiți, o văd zâmbind printre buclele negre,

Ne vedem o dată pe săptămână, îți întorci privirea-n goluri de apă, singur mă arunc în timpurile lungi. Le-ncarc cu ce m-am dorit dinainte, cuvintele nopții, iar repetate. Două Fecioare se

îmbracă-te te voi duce la marginea lumii și conform protocolului îmi voi aprinde o țigare îți voi spune cu aerul meu de dandy dumneavoastră și la intervale regulate de timp voi trage adânc în

Nici nu mai țin minte când am început să-ți scriu… era foarte devreme, era foarte târziu? Dar nu prea contează acum acest aspect banal, nu despre asta vreau să pictez în fundal. Probabil am

Sunt îngeri necunoscuți levitând în subteran, la metrou... Ei ajută bătrânici cu bagaje imense și îmbrățișează necunoscuți ca pe niște prieteni. Fructele se vând singure în plase de

În apartamentul vechi, podeaua cobora puțin spre stânga. A șters talpa nivelei cu o cârpă și a așezat-o lângă perete. Bula s-a oprit dincolo de unul dintre semne. A întors instrumentul. Aceeași

în vise alb-negru ori multicolore oricum sunt un condamnat la moarte unul fãrã niciun drept la apel nicio instanţã nu mã poate absolvi între naştere şi executarea pedepsei locuiesc într-o

uneori coboară o formă de linişte, peste doi oameni când unul este împins şi celălalt vine, din spate cu un şase de spade, cu o răceală a sa cu mult prea multe spade, în asfinţit de unde revenirea e

... viața, așa cum mi se întrevedea, nu-mi prea zâmbea, dar nici nu mă interesa, părea un joc pe care eu îmi doream să-l joc scriind, să fumez un ness tare și să scriu, boem, la biroul meu presărat

Pe masă, telefonul ținea un singur cuvânt: Vin. Nu l-am trimis. Pe scaun era o mănușă mică. Rece la degete. Caldă în palmă. Am vrut să spun un nume. Nu-l știam. Mai târziu, din buzunarul

Se înserează. Şi seara cade lin, ca într-o zi de vară, din cerul limpede şi cald, peste pământul învăluit în aerul domol al amurgului şi peste Dunărea liniştită, scăldată în lumina aurie a

Majoritatea cu radioul dat la maximum în trafic, și trece vreuna care să le ceară 5 lei pentru un corn, sau băutură oricum n-ar conta, s-a făcut verde. În majoritatea zilelor corporatiștii trec pe la