Atelier Literar

O stea desprinsă dintr-una mai mare Are grijă de o altă stea, Pe măsură ce lumina se stinge Și steaua mică devine mare, Iar steaua mare dispare. Se încurcă în cerc, fiecare pe traiectoria

Cad rar. Dar, dacă se întâmplă, cad și mă rostogolesc în mine cu toți ochii deodată: cu ochiul din frunte, cu cel din inimă, cu cel verde. Și mă doare fiecare secundă în care mă caut și nu mă

Se-aprinde o magie subtilă și mută, Când somnul se-ndoaie spre zorii ce vin, Pe aripi de gânduri, în umbra tăcută, Mă las rătăcit într-un haos sublim. E-o oarbă pornire spre golul deplin, O goană

Literele, niște note muzicale care sună atât de duios, când cu dragoste le așterni în jurnalul vieții, și le învelești cu emoții, care dau aroma unui început. Atunci când liniștea doare, literele

Ușa barului de pe Lipscani s-a deschis automat, iar un aer dens de fum de țigară m-a învăluit în pătura lui. Intram destul de des aici, așa că eram familiarizat cu locul. Barmanul — care pentru mine

Puțini văd efortul pe care îl facem. Și, de multe ori, nici noi nu vedem în ceilalți mai mult decât ceea ce există deja în noi. Nu degeaba se spune că ochii văd doar ceea ce mintea înțelege. De

Zi cu foc Nu mai am dragă, tot ce se întâmplă acum este grețos de anost. Am să-mi ating iar tâmpla de două degete reci, în forma unui Colt M1911, cu un gest clasic, un zâmbet ironic și-un suflu în

​Am murit demult, tăcută, într-o zi fără mormânt, Nimeni n-a oprit secunda, n-a fost tânguire-n vânt. N-a stat timpul în loc atunci când m-am stins, Am rămas doar o umbră sub dorul ce m-a

şi doar ţi-am spus mereu să nu pleci niciodată de acasă fără să verifici cu maximă atenţie apa lumina gazul ferestrele dar mai ales dacă s-a terminat pasta de dinţi apa

Vara trece. Mireasă desculță ce rupe zâmbind, cu privirea înapoi, pășind înainte, an după an ,din mine. Dansam cu ea, bucurându-ne, împărțind iubiri și linii fără sfârșit. Mă cheamă la granița

Aripi de curcubeu printre copaci cu colivii de aur, caută nectar pe flori de metal încins – câmp înșelător. O zi e o viață, o viață e o zi. Fluturi înșelați mor într-o parcare.

I În fiecare duminică, cantonierul Thiel ședea în biserica din Neu-Zittau. Dacă lipsea, asta se întâmpla fiindcă era de serviciu ori zăcea la pat. În decursul a zece ani, fusese bolnav de două

asist siderat, zi de zi, la peisajul pe care mi-l oferă modul subtil în care peste precaritatea primordială a ființei în care viețuiesc se așterne treptat fragilitatea bătrâneții este un fel de

Scriu ca și când aș picta. Între două bătăi de gene din inima mea izvorăsc poeme. Scriu cu buzele, cu teama unei căprioare. Pe trupul tău, cu adâncă mirare, mă semnez cu penița ruptă din soare.

Ultima suflare nucleară. Apoi tăcere Și după tăcere A urmat Inserția strălucirii În bezna haosului. Și așa s-a intrupat Sufletul Din pustiu și lumină. S-au născut regi și regine Cei ce-au dat

Cum ar fi o materie la școală numită chiar așa: ”Discernământ” - (un dialog cu Chatgpt plecând de la atacul cu topoare asupra unei ambulanțe) - Ce părere ai despre incidentul de la Cluj în care

M-aș așeza pe plâns, de nu mi-ar da târcoale o întrebare. Din ce pământ neroditor mă trag și din ce neam de verde, dacă mă clatin și mă ofilesc asemeni ierbii sub privirea ta? Și stau pe gânduri și

Când plouă-n august, vara tace Și norii spală vechiul drum, Din țărna arsă se desface Parfumul gliei, viu acum. În curtea goală, o găleată Păstrează cerul răsturnat, Iar frunza viței,