Atelier Literar

Chiar și iasomia azi a-nnebunit. O ploaie scurtă, căzută direct în soare. Timpul a lovit din senin, sfâșiind cerul în fulgere de sus. M-am simțit acolo, pe prispă, ca la o ședință foto cu Isus. El

viața e un podeț din șipci peste o apă mare și albastră de poți să scrii cu ea orice îți trece prin minte nu-i vezi capătul furtunile se năpustesc uneori câte-o șipcă e luată de val chiar mai

poate-o da Domnul și poeții canibali au să se pocăiască, de-or să pască doar iarba lunii, albastră, firicel cu firicel, pân-or să scrie ceva cu un erbivor luat drept model, bunăoară, o

pe câmp paște o vacă televizorul cu diagonală de o sută paisprezece centimetri proiectează aceeași vacă de ani de zile am văzut-o și anul trecut poate și acum zece ani nu mai țin minte filmul e

Cum, oare cum se face că ajungi tot prea târziu! Când te caut, tu pleci. Când vin, tu te duci. Când viața te-a cules din cioburi și te-a cusut cu lumină pasul meu deja se grăbea convins de gândul

Doamne, cum am eu nevoie de basarabeni pentru ca să-mi simt sufletul întreg, așa ai și Tu nevoie de ei. Ei știu să poarte în liniște și cu blândețe Crucea, nu numai prin țara noastră, ci până în

O tăbliță rămasă în iarbă până la brâu un număr care nu mai duce nicăieri Pereții au învățat să tacă sub rădăcini sub ploi care n-au întrebat Eu am plecat între timp cu pereții în piept și ușa

cartofii copți și verdele ardeilor cu oțet sunt singura sobă aprinsă în carnea mea. iernile mușcă adânc din mine și din pereți. candelabrul cu două becuri declanșează falimentul. lipsa

Cartea lui Axel Munthe apărută în 1969 la Editura pentru Literatură Universală București, în traducerea Teodorei Sadoveanu, mi-a încântat privirile de când eram foarte, foarte mică. A stat, o

Mai ştii să te joci, nu-i aşa? undeva, înlăuntrul tău în fiinţa ta aşteaptă! Cu tine vorbesc, nu-i așa? Să sari un şotron, să ridici un zmeu, să te dai pur şi simplu în leagăn însă, undeva

Am visat un măcel azi noapte Ascunse corpuri străvezii strivite, în pat sau dulap, pături albe, prea scurte să ne acopere pliurile brațelor transpirate. Tragem subtil de capetele lor, Mă vede pe

mă pregăteam de ultima zi a unui condamnat la moarte în românia ipotetică în acea zi împăratul japoniei a devenit ortodox nu prea știai ce înseamnă acest lucru tu tocmai ai obținut o audiență

Creatură minunată Stă ascunsă-n păpușoi, De-i găsită-i mân...gâiată, Ori bătută-i... de-i de-alt soi.

pași în liniște pe drumuri șerpuite cu însoțitor - aroma de grâu în copt până și-n miezul nopții

ce îmi ascunde cerul? am coborât în cameră prin ochiul de afară nu mai ploua aici noaptea nu plouă pereții își lepădau varul lipsiți de atingerea ta începusem să miros a frică și a vise ude m-am

nu eram nebuni — am intrat prea departe în spatele cortinei lumina ne proiecta înainte de a-și lua forma iar acum ne arde pielea de adevărul revelat. universul nu se lasă cucerit. inimile sunt

”Păpușica mea-i bolnavă, palidă și foarte slabă,/Nu mănâncă, nu-i e foame, toată ziua doarme, doarme.” Plâns și hohote de râs. Lacrimi și aplauze. Lacrimile erau ale mele iar cei care se distrau erau

Întomnăm precum frunzele în anotimp Se desprind și plutesc legănat, Ne lovim cu tâmpla grizonată de timp, Care-a trecut ca din vis deșteptat. Întomnăm precum o efemeridă-n zbaterea ei Ce nu

Nu ai fost victimă ai fost doar prima care a simțit tot fără să știe ce să facă cu asta ai crezut că explicația poate ține loc de prezență și că dacă spui suficient de frumos cineva va rămâne nu