Atelier Literar

În noaptea păcatelor noastre licuricii umblă cu felinarele stinse. Prea suntem noi luminați deștepți cunoscători ca să mai conteze niște biete pâlpâiri de insecte. Lumina primită

te uiți la pielea mea fină de bătrână care se întinde la nesfârșit eu mă uit la tălpile tale uscate care au mers lângă ale mele vară de vară prin nisipul fierbinte îmi zâmbești cu dinții de pământ

Caut în sacoșa de cuvinte un fir cu ac, stând între degetele mamei, cea care m-a învățat să înșir mărgele-cuvinte. Șiraguri de „mulțumesc”, „te rog”, „poftim” mi-a pus la gât, pe braț, pe deget, ca

Cuvintele cu care ne-am oblojit rănile au pătruns în suflet ca un altoi. Prin ele durerile străbunilor ajung până la noi. În cartea mea colindă străluminate chipuri de eroi. Din lacrimile

Miraj pe dune Pași împăturiți de val dispăruți în context mireasmă contopită cu briza bronz letal în pielea ta picături din subsuori dungi albe nebronzate sub material textil plete aurii ce vin

Îți scriu acum să-ți mulțumesc, copile, Că ai știut să te păstrezi copil Și fără teamă de remarci futile, Ai reușit să nu mă lași senil. Fitoroind pe-alei cu țiparice Milenuiesc

În mine-s mulți, mulți porumbei Și zboară cerul printre ei. O aripă dacă întind Și infinitul îl surprind. Când peste lume tun și fulger, Din prapore de nor mai sânger. Acu-s, pe ceru-n lung

Iubirea se face rugăciune între palmele omului sincer, acolo unde sufletul își pleacă fruntea înaintea lui Dumnezeu. Acolo, un gând poate deveni psalm, iar inima poartă cu demnitate ceea ce i-a fost

Viața atinge mâinile — mâinile tale ca niște mângâieri. Eu sunt Omul din lut, Omul din lut, îmi spui: n-am nici culoare, nici îndoială, nici umbră, nici superputeri. Merg grăbit, mănânc

Cei ce ne privesc din sfere Am evacuat Bellu de profani și clanuri proscrise. Rămân în cavou, artiști și doamne superbe, eroi și oameni citați. Ei scriu din cuie pe lemne. Ne cheamă: „Veniți,

Ne-a înghețat zborul în oase și în copaci Învelește-mă cu carnea ta, învelește-te cu dragostea mea, ai spus, când ți-e frig. Vii să mă iei tu în brațe? Sau te iau eu, ai spus. De departe păsările

Sunt al doilea pe-o plută, iubita mă scufundă. Derivă, supraviețuire. Cad în definitiv. Homari îmi sar la gât, aveți la masă carne vie! Ce ospăț! Ce poezie!

Surréalismes Mă trezesc la trei dimineața. Pisica îmi roade un deget. Ajuns la os, mă întreb dacă n-am uitat să-i dau mâncare fină, cea bună, pe care o împărțim de sărbători, amândoi. O las să

a nu știu câta oară moartea micșorează pur și simplu fizic nu ca în desenele animate când câinele intră la apă și tu râzi râzi râzi copil fiind nu știi că vine ziua privești șireturile cum se

Animal Planet Vădit sugrumată de leu, antiloapa, cu lacrimi în ochi, cere îndurare și piere. În cer se deschide o poartă, un înger coboară spre fiară. Un pui jucăuș, cu mustăți, sărută plăpânda

strânge-mi mâna să vezi cum îmi pulsează, cu mii și mii de gânduri pe minut. observă cum mersul meu rapid cedează, în fața universului acesta mut. rarefiat măcar ar vrea, să ia o pauză, să se retragă

suflete, alergând printre dorințe și aspirații, vrei să întelegi rostul vieții.// când privitor, când jucător, zilele tale se desfășoară pe banda lui möbius conștiințele se sparg, asemenea unor

Când am început, anul acesta, curățenia de vară, ca de fiecare dată, ne-am împărțit treburile prietenește. „Eu aleg praful”, și tu, tu ai zâmbit, pentru că praful era mai ieftin. „Bine, și eu aleg