Atelier Literar

n-am nevoie de tine ştiu perfect drumul cel mai scurt dintre două puncte este întotdeauna drept dar şi de data asta aleg calea cea mai lungă nu mă grăbesc din mai multe motive (ale tale) în primul

Sunetul evada din toate blocurile leite spre copiii sidefii care sar șotronul. Piatra funcționa ca o comă, sunetul interpreta partitura funebră a sorții. Ceilalți râdeau senini spre copilul

într-o realitate în care a fi e mai prejos decât a avea i-am cerut hortensiei mele din curte o lege și ea mi-a răspuns: „fiți fericiți fără a altera!”

un Creator ne-a lepădat în lacrima cerului, Pământul iar noi, niște lepădături, numaidecât am creat un Creator-Ospătar care să răspundă instant la orice ”Dă-mi Doamne” am născocit tot atâtea

m-am născut într-o joi am fost întins pe masă nimeni n-a observat încă vorbeam îmi mișcam mâinile ca să nu mă confunde cu ceva rămas aici mai târziu au pus masa și fiecare a mâncat din partea

m–au dus în pustiu să vadă cât voi sta fără apă vântul aduce diamante din sud fire de praf  mi–au străpuns lacrimile  rănile au cerut să se vindece dar pentru asta trebuia să știu ce culoare au

Nu există odihnă decât Unde nimic nu e de gândit. În lumea care, Fiindcă e muncită De ideile care o animă Pentru ceea ce există, a fi înseamnă Frământări, învolburare, așteptări, Transformări ale

Cu ochii deschiși Am dormit atât de adânc, Încât am uitat să îmi culc pleoapele. Am visat că eram o pasăre în zbor, Fără membre alipite de pat. Cu ochii deschiși, Am văzut cum printre vertebre îmi

dragă domnule nu sunteți nu prea sunteți aș zice deloc nu sunteți bine nu știu ce ați făcut în ultimul timp poate îmi spuneți sau poate nu dar v-au crescut incredibil de mult v-au crescut

Cu obrazul la doar câțiva centimetri de al meu, respirând la una cu mine, mi-a zâmbit direct în ochi. — S-a terminat, Milu, a șoptit. Am primit, în sfârșit, decizia de divorț. Presiunea corpului ei

să te simt să te ascult să te transform în vers cântă-mi iubirea ta va fi şlagărul meu

Nu mai e loc de noi între tăceri. Florile muzelor, o umbră de parfum Petale șubrede minează sub călcâi Absența urmelor, postum, rănile sapă Nu mai e pasu-n așteptările de doi Uscate verile-au

mi-au zis să stau drept dar coloana mea e o scară de lemn pe care urcă și coboară toți cei care au uitat să mă mai strige să nu mă uit înapoi mă descalț de o pereche de papuci roșii și merg desculț

La noi în bucătărie miroase frumos — a toamnă. A roșii coapte, tăiate în două, a frunze de țelină zvântate pe ziar, a ardei copți îngrămădiți într-o cratiță și ținuți sub capac, unde transpiră

Să rămânem împreună Când avionul se va prăbuși, să ne rămânem, așa, vesele, mâncând gogoși și căutând pisici mămoase prin magazii cu amintiri, geamuri prăbușite şi cărți mucede. Să ne rămânem

alergau zilele pe dealurile de la marginea orașului, precum mistreții hăituiți de vânători, se umpleau copacii de ciori și ochii ciutei de spaimă, linia orizontului îmi tremura sub pleoape și

nu mă-mpotmolesc pe cărări de pixeli. din simulacrele de clipe imortalizate n-am cum să-mi învii chipurile moarte de mult. dintre permutările necesare aleg doar pe acelea care se opun stagnării.

te-ai lăsat aprins în cămară și acum dinții bunicilor plutesc nimeni nu mai spală farfuriile le batem în perete ca pe niște cuie pe care calcă un cal orb de trei zile încoace îți bagi limba să

Micro-Scop Sunt două suflete atipice, electrizate în mișcări punctuale, haotice, care își dezvoltă fiecare propriul câmp centrifugal. Este nesemnificativ în cosmos faptul că aceste două suflete se