Atelier Literar

privesc dansul norilor nãscãtor de fulgere calea dintre cer şi pãmânt precum o pedeapsã inexplicabilã un fel de sãrut pãtimaş dintre energie şi

histaminele scutură carnea să o trezească o mușcă îi zgârie învelișurile virusul nou-născut bea cu mine cafeaua dis-de-dimineață îmi merge de abușelea în umbră cortizol cortizol — fratele

Corpul mi-e greu, mintea amară. Aud. Se ceartă. Se înjură, se blestemă. Am uitat cum să respir normal. Mă ascund în pagini, ca într-un adăpost improvizat , cu mâinile pe urechi, încercând să-mi

secvența 5 la capătul visului meu ești tu — construită din sârme care îmi oxidează legăturile slabe ale existenței. și nevroza ta — întărită de un mortuar încă viu în relații. din când în când mai

M-am oprit în fața vitrinei Și am privit uimit ca un pește prins în cîrlig afișul cu informații utile amatorilor de chilipiruri Avem șorici gros la preț redus Și radiografii cadou pentru

În fiecare noapte Caron își leagă barca de marginea patului meu și mă întreabă politicos dacă mai vin. Eu îi spun că nu încă, că mai am de băut o cafea rece cu fantomele dimineții, că mai am de

cum ai ciupi o coardă și-ar suna vesel, nemaipomenit de vesel, de parcă te-ai trezi în larma unui pâlc de adolescenți voioși nevoie mare, fără ca nimeni să știe de ce - și nici nu trebuie -, cum

Despre ce te mai întreabă lumea, ziceai ieri, iar eu îți spuneam că mă întreabă despre vreme, despre cum să fac paste, despre ce să mai gătească, despre ce să mai facă azi, dar tu nu întrebai despre

  Le vezi când îi arăți mâinile sau o țintuiești cu privirea și ea te întreabă mirată: „Ce e?” Ce să fie? Nimicul cotidian care transformă pomeții ei într-un măr rumenit și mărul în floare.   Tu

Zăcem într-o obsesie maladitivă pentru impecabil: cariere rectilinii, profiluri atent cizelate, vieți așezate în simetrii sterile, asemenea unei pajiști de trifoi tunse de foarfeca unei ordini

chiar bune vi le doresc ori de câte ori vă așezați la vreunul dintre prânzuri cu aviz special la... cine nu cumva să vi se-ntoarcă stomacul cu susu-n jos fără să se fi poziționat așa

Acelaşi drum, bãtãtorit de-aceiaşi paşi, trece prin ceasuri cu arşiţe şi ger, prin vaduri de ninsori sau ploi, prin rotocoale de pace sau ghemuri de nelinişti. Gura mi-e mutã, pãşesc de fiecare

Copil fiind, lumea nu avea contururi stabile, ci pulsa ca o ființă vie care încă își învață numele. Pământul mirosea a lapte de iarbă zdrobită și a ploaie tânără, iar păpădiile nu erau flori, ci mici

Într-o zi — voi deveni amintire… mai devreme ori mai târziu — și poate nu va rămâne din mine decât o respirație între două tăceri, un abur pe oglinda unei dimineți grăbite, sau o umbră care a știut

Țin minte atingerile... Ce memorie tactilă au capilarele ce-i împânzesc amprentele sărutului tău de la încheietura genunchiului, care-mi sprijină inima de buzele tale fierbinți. Încă țin minte...

noapte de martie cireșul încă alb sirena scutură ferestrele știri contradictorii în față — pastile roșii, un pahar gol, un poet abia ieșit din el ud, cu o lună abstinentă tremurându-i în palmă în

să crezi cu tărie că tot ceea ce îți dorești într-o zi va deveni realitate este o variantă a definiției nădejdii un termen mai nou înlocuitor al nădejdii ar fi speranța și ne-o manifestăm

Apoi el mi‑a zis să ne vedem, ca și cum întâlnirea ar fi fost deja înscrisă într‑un strat vechi, într-un timp fără fusuri orare, Apoi mi‑a trimis melodia aceea, un strat în care nu există

-1- cum se frânge un vis, ceva pare să ardă în tine cu sclipiri de metal rece, tăios. -2- soarele și-a început rondul pe cer, semn că, sub apăsări, lumea poate-nflori într-un