Atelier Literar

Ea - vântoasa de-astă noapte Hăulind - nicicum în șoapte - A trecut direct la fapte... Rodul? Vai!... dezastre - coapte. Prin cotloane - mărunțișuri, Pe sub garduri - clar - frunzișuri, Iară sus,

bineînţeles cã ar fi necesarã o instruire înainte de a mă risipi în cãutare cred iubito dar nu mai promit nimic cred cã o parte din tine e aici în aceste cuvinte şi în frunzele ce-mi zboarã prin

nu vreau să dau banii pe fumuri nici p'ăla de la țigări nici p'ăla de la sobă cum-adică de ce... d'aia că unu - renunț la fumat doi - pe hornul de deasupra sobei și-au făcut un cuib doi sau două

La marginea ne-rostirii, unde cuvintele încă nu se născuseră, iar liniștea nu știa că e liniște, zăcea o iarnă înfiptă în sine— o stană de frig care-și uita propriul nume. Se spune (dar nimeni nu

Când vei cădea de acolo de sus, de unde mâna asta de dragoste ți-a prins răstignirea, vei fi lepădat de plânsul pe care vei vrea să-l plângi. Căzând în gol, nici propriul tău sânge nu-ți va mai fi

Trandafirul dormea Între cana mea de cafea Și a ta... Nici urme de nori, Nici urme de lapte, Nici urme de flori, Căci vor fi fost șoapte... Buzele tale zâmbeau Pe marginea cănii Stăteau sau

Respirăm oxigenul ambalat cu fundă roșie, când se desface în plămâni, codurile de bare încep să piuie — oxidarea umană o cumpărăm la pungă. Decontăm chimicalele din măr, clauza strecurată Evei de

Domină discursul-ostentativ A doi neanderthali, bogat, Un clovn cu IQ-ul negativ Și unul semi-psihopat. Indiferent că-i porc, Sau oaie ori cușer Cumplită-i ziua când se-ntorc În lăzile triste de

trupul îmi e amnistia lunii am chipul de sare alerg în umbra ta cu rămășițele privirii dispersate în zile cu ploi profane cad îmi ridic brațele spre ultimul origami al cerului jocul acesta e

În totul în care existăm Tot ceea ce există există! E atât de simplu! Nu poate exista nimic ca ceva Fără ca altcineva să existe Ca un dinainte de apoi Al răsăritului unde Din sine creștea. Ceea ce

Un balon „potrocaliu” Pare Soarele în zori. Doar atunci - iar mai târziu... Strălucește... pe splendori. M-ați crezut un pic zurliu? Sunt copil crescut prin flori... Un balon „potrocaliu” Pare

Parcul Icoanei are, între alte primejdii mai decorative, și câteva bănci. Par blânde, par cuminți, par puse acolo pentru șezutul cetățeanului obosit. Par. Adevărul e că sunt niște capcane pentru

Mă-ndrăgostesc de tine iar și iar, De câte ori privirea-mi spre ceruri se ridică, De câte ori respir și-n vis mi-apari, Fugind de zor de lumea asta mică. Mă-ndrăgostesc de tine când în zori, Îmi

lumea fusese distrusă și totuși din două sau trei lumi care este linia vieții nefrântă pe care vom păși după o supă cu stalin sau bolul de orez cu nisip întins de mao nu am putut înțelege

În ceașca de cafea, zațul face cercuri maro Unele concentrice, altele întretăiate O Tanță cu ochii mari, zăpăcită de misticism, mă-ntreabă șoptit: Quo vadis, Ello? Drumu-ți apare, dar nu-mi spune

calculul de rezistență la acțiunea vântului e mult mai acoperitor decât cel legat de gravitație îmi spuneai după fiecare rând de cărămizi uite pune și pantofii mei în zid și totul va dura la