Atelier Literar

Charon își numără bănuții. Doi... numai doi. Oamenii au încetat să mai îngroape. Nu fiindcă s-ar fi lepădat de moarte, ci fiindcă pământul e prea scump, iar sărăcia nu-și mai poate îngădui nici

cădere în noroiul vieții supraviețuire aripa păsării sfâșiind aerul franjuri de cer plonjez în adâncul clipei podul spre mâine surpat prezentul mă ține prizonieră viitorul e o nălucă

pe un câmp paralel cu cerul din când în când sau aiurea cum o şinã petrece o alta într-o inutilã cãutare nu rãtãcesc e chiar domiciliul meu cumva fãrã adresã pentru că nu ştiu exact unde pe care

câteva secunde au trecut de la ultima trecere deasupra lumii apele păreau vene subțiri însetate printre zidurile de alabastru arborii săgetau cerul la ceas umbrit de nori chipuri străvezii sărutau

14 ani. Liceu. Profu’ de română tinerel. M-am îndrăgostit, firește. Scriam poezii despre el și el mi le publica prin diverse reviste. Am ținut-o așa platonic vreo 2-3 ani. Vacanța de dinainte de

Îmi aduc și acum bine aminte ziua aceea. Era spre sfârșitul lui iulie, într-o joi, cred. De zi sunt aproape sigură, pentru că joia venea mașina cu pâine și mama mă trimisese să iau două franzele. Pe

Plouă iar, plouă metodic, plouă lung și plouă des, Ploaia asta n-are noimă, plouă doar de palmares. Plouă noaptea, plouă ziua, plouă mâine, ieri, și azi, Plouă și la țărm de mare, și la munte,

Iubirile noastre se cunoșteau demult Îmi trimiteam iubirea în ochii tăi, Pe străzile purtate de pașii noștri. Te jucai în jurul meu, Iar spirala se forma Din dorința mea și a ta neștire. Nu ne

Istorisirea celor citite de cei care Au scris despre ceea ce au citit E un început de întuneric Încărcat cu imaginație Izvorând din nimic. Prezența unor spații unde Incongruente atingeri Intră în

cu mâinile umflate de alintul riglei desenez grafice despre cum se poate da colțul fericit pentru că după o viață ca poet până și moartea pare o metaforă privesc adâncul cunoașterii ca pe o

Ultima zi cu tine. Ultima zi de vară. Ultima noastră zi de vară împreună, la lac, așa cum ne știm noi. Cu o zi înainte să se împlinească un an de la toată nebunia aceea care ne-a schimbat

Drept recunoștință, Sălbăticiuni miraculos Vindecate Prinseră a-i mulțumi, Fiecare în felul său: Unele cu foșnet abia auzit, Altele cutremurând Cerul lipsit sărbătorește De nori, Câteva aducându-se

În ziua în care aproape că ne-am iubit, m-am așezat în brațele tale și am stat. Apoi ți-am adulmecat timid pieptul, mi-am plimbat degetele în părul tău netuns, ți-am mângâiat bărbia și te-am privit

Poetul cu numărul atomic 27 Pământul se învârte cu note atât de puține în dimineți când eclipsezi soarele, goală. Nu mă pot abține și-ți mușc genunchiul noaptea ca pe-o portocală. În lună plină nu

oricum acest univers nu a fost zidit de meşterul manole poate cã între douã foste lumi într-un anume fel paralele ar fi recurs la trocul cu sufletul de femeie ar fi putut sã o zideascã pe lylith sau

Mă chinui ca să-mi nasc trecutul, Deși parcă m-am apucat Un Turn Babel de construit. Iar dacă voi reuși, Viitorul meu e asigurat: Nu mă voi mai teme Că s-a înserat. Luați-mi haina, luați-mi patul Și

Pereții au păstrat în zugrăveală gândurile fără rost. Pe alocuri, a început să se cojească dinspre interior. Am cumpărat vopsea. Pensula e prea mică. O dâră se prelinge. Varul nu mai

În mod categoric, lifturile nu sunt cel mai bun prieten al omului. Ele sunt o invenție perversă care, sub masca unui ajutor tehnologic indispensabil, te plimbă prin cotloane doar de ele știute, cu