puțin spre stânga! mai, mai, mai!
așa! acum pot să-ți prind umbra-ntreagă,
lejeră, apărută ca prin vis,
e drept, cam alungită,
dar intră bine-n cadru și-n acord.
acum, un zâmbet.
n-așa, n-așa!
soldatul își curăța meticulos pușca pentru execuția din zori
spatele la zid
ținta piept
foc cu foc
ținea minte din zilele de instrucție
tuburile goale la magazie conform inventarului
și învoirea de-o
mi se frânge tăcerea
sub apăsarea ploii
îmi plouă privirea
peste câmpurile vieții
peisaje domestice
cu capre care rup
din frunzele glasului meu
cuvinte zdrențuite
vieți găurite
înaintare peste
spune si tu, am scos hainele de iarnă
dar continuăm să lingem înghețată,
ce treabă mai e asta, solomonarule?
cui îi va reveni datoria de a stinge
cel de pe urmă lumina,
cine va comanda un meniu
Ți-am trimis prin curier
cinci cărți, alese cu grijă,
din toată biblioteca mea.
Ți le-am așezat în brațe, ți le-am repetat,
ți-am scris și pe bilețel:
„Acestea sunt, de fapt, mesajul meu pentru
Așteaptă-mă cu pâine coaptă-n vatră, fără sare, așteaptă-mă cu bere rece, fără alcool, cu poale-n brâu, pufoase, fără zahăr, cu crizanteme fără staniol.
Așteaptă-mă pe bancă, lângă casă, c-o
am desenat harta căderilor din umbra ta
schițez linii frânte de dor și ambră
se nasc sub palmele înflorite
arii cu longitudini și efluvii
ale infinitului oprit în orologii
care veghează
geometria
Verile noastre s-au stins!
Doar amintirea mai țipă
la îmbrățișarea râului.
Noi rămânem sperioși
pe mal,
Văitându-ne de curgere.
Plopii trec sfidători,
Deși parcă s-au mai zbârcit și ei;
Sălciile sunt
la noapte, în locul lunii, o strecurătoare imensă,
rotundă, schimbă consistența sentimentelor
ce și-au păstrat eticheta
Quid Pro Quo
Made in Singapore
lună tu, stăpân-a tăițeilor, recită cu
Sun la ușă. Nimic. Mai sun o dată. Nimic. Ciocănesc. Nimic. Cânt, lovesc ușa cu picioarele, foșnesc o pungă de snacksuri. Nimic. Iese o vecină cu bentiță în cap și un coc caraghios și-mi zice că
m-am făcut poștaș
intru în toate cutiile poștale
am trimis o scrisoare –
cu tine în rândurile neterminate
schimb străzi, cutremure, anotimpuri
îndoi puțin legile fizicii
poate suntem sub același
Îți răspund acum, cu o întârziere de mai bine de doi ani, domnule colonel inginer Gheorghe Cândea. Acum când clopotul bate a moarte și te îndrepți către cer, să vezi cu ochii tăi , să te convingi
În numele iubirii din care creșteam
m-am luptat cu cei care,
în numele iubirii,
iubeau.
Când am biruit, am revendicat
iubirea lor pe care au părăsit-o
și, învinși de iubirea mea,
peste ea m-am
Pentru că a iubit-o,
a plecat în noapte de-a lungul drumului,
ținând-o de mână și de colțul buzelor,
a decis rapid cum își va petrece următorii 60 de ani,
încuind ușa pentru papucii
care stăteau
nu e despre cumințenia din noi
și zâmbetul acela
care acceptă jumătate din ce este
e despre pierdere controlată
când tot ce e în afara noastră
dispare
iar ce purtăm în noi
devine ritual
despre
în biserica lor pictatã de curcubeu
rãspunde blând cu rouã
şi iarba se mulţumeşte sã creascã verde
ca bazã cromaticã neutrã
de unde florile sã înalţe imnuri
împreunã cu toţi fluturii
pentru
Cântarul din baie arată
o creștere în greutate
a zilelor.
În mașina de spălat,
hainele mele se încrucișează
cu cele rămase de la tata,
se îngroapă împreună
în spumă și zgomot.
Pe cuierul
dacă aș fi fost o pasăre, un pisoi ori un mugur pe ram, te-ai fi umplut de verde, m-ai fi mângâiat, mi-ai fi lăsat firimituri la geam.
un urs de pluș, o carte de colorat ori o cutie cu bomboane
cu entuziasm reținut număram ceasurile nopții
așa cum număr orele până vineri, sâmbătă, duminică,
până vineri, sâmbătă, duminică,
până vineri, sâmbătă, duminică;
ca să le stârnesc, jignesc zilele