Atelier Literar

ea, destul pelicănoasă el, cu ciupul prea smerit amân2 trăiau frumoasă aventură în chip ferit până ce de-a întunerici coborâră oblic peste ușile de la biserici lăsând să se manifeste instinctele

aș fi vrut să întâlnesc un singur om care să înțeleagă valoarea somnului și care să așeze somnul în mine să-mi arate cerul - uite, până și în stele e noapte iar tu ești liniștea să uit de marile

Dezlănțui valuri pariate pe o iubire ascunsă în privirea ta, descătușând apusul. Tu m-ai știut. Spulberi nisip, lăsând scobituri cu apă dulce imprimate în efemerul amândurora. Eu te-am cunoscut...

Când am plecat să locuiesc la mama în Sicilia, am jurat să nu mă mai întorc niciodată la New York. Îmi aduc atât de bine aminte ziua aceea, de parcă a fost ieri. Fratele meu m-a îmbrățișat repede,

Cotat cu nota maximă a îndoielii, într-o inerție absolută ce ocupă neuronii, înec timpul în cafeaua matinală, ca să pot rezista duplicității. Alerg fluturând lucruri-etichetă. Visul tremură, se

am să-ți umblu desculț din nou peste suflet și dacă vrei și de nu eu tot vin cu talpa sfrijită de colburi de tină vin să-ți aduc buchet de lumină și marea uitării pe clipele vechi s-o torn ca

Ce soare și cum ninge și cât de alb mi-e părul și valul ce m-atinge mi-ascunde adevărul și ce sublim îmi toarce o ploaie la ureche și cât de tare-mi latră trecutul nepereche și iarba mă invită la

am stat de vorbă cu viața mea la o masă, la o cană de amintiri, spunea că la început am alergat prea repede deși maratonul e destul de lung… îmi spunea să fiu atent pisica lui Schrodinger poate să

am să urc pe cuvintele proprii prin înălțimea lor până la inima ta ferindu-mi sufletul de teama inimii mele de acel zbucium care vine nu din frica de pământ ci de zboruri de zări prea înalte atât de

Un loc minunat Matematicieni grozavi crează ecuații fantastice Culoarea ierbii ascunde tâlc Văcuțele o pasc rumegând reducerea la absurd Rezultatele se afișează muls Lapte...hmm, slăbuț smântână nu

totul se învârtea în jurul unui zâmbet doar un zâmbet şi numai al meu (nu mai aveam nimicuri de împărţit) un zâmbet clepsidră de folosinţă îndelungată, din care tu credeai că faci profit credeai că

De prea mult eu Te caut pe tine. Ce lacomi suntem, Doamne, de parcă dragostea s-ar termina mâine.

Scriu, știut fiind că nu pot să spun ceva interzis. Oricât aș încerca să îmbrac, în forme transparente, opțiuni personale trecătoare, într-o altă lume, într-un alt timp, cu promisiuni rămase în

De ce sunt eu un om? De ce trebuie să-mi sacrific carnea în fiecare zi încercând să vă ofer câte o bucată? De ce nu vedeți că unitatea din care eram odată, conta cât un infinit de părți, nu doar cât

calitatea luminii a început să scadă se impune a fi vopsită a spus expertul în dimineți așa cum se vopsesc filmele vechi și lumea râde cu gura pe jumătate deschisă la filmele cu Stan și Bran sau

Sub cerul dimineții patria-și înalță fruntea, Iar zorii o-nveșmântă-n aur, luminându-i puntea. Pe umerii Carpaților veghează veșnic neamul, Iar clopotele vremii sfințesc străvechiul hramul. Prin

Mi-a dat Dumnezeu o viață. Jucându-mă să mă bucur: zi topită în noapte, vară înfiorată de iarnă. Vietăți supuse, nemărginit cu aștri, rotindu-mă. Am de la Dumnezeu o viață. Iubind ce mă

Considerăm că ne exprimăm cumva o formă de respect, sau chiar de dragoste, atunci când spunem că nu îl vom uita ”niciodată” pe X sau pe Y. Dar dacă cei pe care nu-i uităm ”niciodată” se învârt, fix