Atelier Literar

m-am tăiat într-o unghie îngerească, ojată toţi amicii mei: “te-ai dus, vor ieşi maţele din tine! vei muri!” am înghiţit o gumă roz, mestecată părinții: “aoleu, se vor încurca maţele în tine! vei

când e pace mă împart între oglinzi acvatice și nisipuri de lagună desfid lacrimile apusului sfârșitul de noapte reverberând elegii melancolia vremii mi-e pecete când plâng florile de plastic

Într-o zi am trecut pe lângă un câmp verde... și, în toată întinderea aceea, era un singur mac roșu, înflorit în toată splendoarea și fragilitatea lui, parcă domnind peste întreg ținutul. Și,

Minunea nu este o taină a lumii prin care ni se revelează ceea ce este dincolo de noi și fără de care nu putem trăi, ci este un salt personal, de la un stadiu la altul, al celui care o întâlnește.

Ți-aș da să strângi la pieptul tău un milion de raze atunci când viața devine fadă, când e frig și rece. Te-aș duce la soare... de fapt, ți-aș da soarele meu să te încălzească, chiar dacă voi fi

dimineața alunecă pe tiarele de cristal ale ploii drumurile resorb stropii translucizi copacii respiră sub cortina de apă brodată pe ia aerului se aud pașii grăbiți sub umbrelele grațioase norii

Faptul că mereu apar erori în sistemul AI este dovada faptului că mintea umană care a creat-o a gândit-o pentru a fi expresia capacității ei a de a crea continuu. Ca ceea ce ce au căutat să

Fantastic este un cuvânt care decide că pluralul și singularul comportă aceiași formă și exprimă aceiași dimensiuni, indiferent de felul în care este rostit ori, mai bine spus, rostuit. Este ceea

Dacă îți acoperi cu palmele ochii Nu înseamnă că nu mai vezi, Ci că cei care te privesc Nu te mai recunosc. Pentru că chipul pe care îl porți Nu mai are nimic din ceea ce ești. Imaginea după care

Aud fluieratul acelei păsări de noapte. Aproape îmi vine să mă închin, ca mama, când spunea că odată ce vom auzi cucuveaua, ceva rău va trebui să se întâmple. Măcar miroase a tei. Primăvara e încă

cum își caută omul fericirea ne-ncetat și sănătatea mai cu seamă când îl doare pe undeva sigur că fiecare noi pruncii ... fericiți dar mamei îi plesneau palmele muncind pe urma

Ar fi trebuit să fie Vinerea Mare. O zi care, prin simpla existență, devine tot mai incomodă pentru o umanitate ce tolerează orice, mai puțin sensul. Sacrul deranjează doar pentru că obligă la

Cel care vede cu un pas mai departe învață primul lecția: tăcerea nu e pace, e camuflaj. Cuvintele mele au muchii, nu se potrivesc în gurile rotunde ale consensului. Așa că le țin strânse, ca pe un

Eram două suflete pereche sau poate doar eu inventând din tăcere o fraternitate care nu respira. Te-aș fi purtat dincolo de nori, nu din iubire, ci dintr-o loialitate fără martori care se credea

Un ochi priceput găsește O mână strânsă adună Chiar și pe cioburi se mai găsește ceva Hulpav magnetic strânge fierul din rugină De ai nevoie te servesc Te trec pe caiet Cu un rinichi poți să

Eram întinsă pe iarbă, la țară, acolo unde mă bârfește toată comuna, știe Cititorul unde. Nu-mi pasă că norii erau tablouri suprarealiste, ci doar că eram sub soare, mai puneam de încă o cântare, vai

nevederea ca o cagulă grea a căzut peste fețele noastre de-asta când bei lacrimi ești convins că bei vin de-asta pleci cu gândul să nu mori azi și afli că nici n-ai trăit de-asta mă-ntrebi toamna

n-am mai rămas nici măcar un gând din jurnalul meu pe care să îl dedic zilelor de ambră tomnatică nimic nu mai tresare din filele de argint și nu te mai văd într-o oglindă răsfrântă pe țesut în

Se mai naște ocazional din câte-un nor un polițist C-un nimb tras peste cap ca o cască de înot Și-și înfige imediat cârligele din vârful ghearelor în cauciucul cerului Și-l patrulează-n