Mircea Robert

în ultima vreme mă cărau cu roaba. Îmi înjurau burta enormă. De pe vremea lui Iuda nu mai trăiseră oamenii așa de bine. Spre seară speram ochii la felinare din când în când mă mai duceau

din sânii cuvintelor închiși într-o secundă albă curgea laptele cunoașterii până la buzele leproșilor unde se amesteca cu balele rugăciunii de mântuire purtau în mâini vindecări ascuțite de

Bunica moartă : să fi tăiat tu rădăcinile ce frumos ar fi crescut apoi la primăvară Eu,tu,el niciodată ea, noi, voi, ele niciodată ei : să-mi tai venele să mi le las să crească la

în iarna aceasta poetului nu i-a mai rămas niciun picior bun, niciun gând curat merge în coate cu mâinile căutând tuberculoasele intestine ale fluturilor marini pentru a le urmări în plin proces

sâni mișcători plimbându-se pe farfurie nici prea mari, nici prea mici perechi-perechi, uniți din iubire, sau din interese economice îmbrăcați în pânze, catifele și ascensoare gânduri umblând

nu, eu nu aș putea niciodată să stau la colț, în genunchi când mama mă pedepsește pentru că nu am ascultat-o să nu mai cresc decât în somn, că atunci e mai sănătos, mai liber aproape

În clipele de amețeală. tramvaiul cinci se rupe de pe șine și pare un câine pregătindu-se să devină biped, cu picioare solide, ruginite - de fier totuși, cu ochii mari, aprinși și cu gura tăioasă,

era o bibliotecă. tăcea citeam nocturne întristări. ș-atunci Vineri trebuia să fie dar nu s-a mai întâmplat, sau oricum nu atunci. înțelegeam că tuberculoza osoasă nu atacă doar omoplații

Descompunem durerea în mici entități dureroase când soți vitregi precum florile depărtate bărbat-floare și femeie-floare se unesc sub o roditoare iubire, doar prin zborul neștiutor al unei insecte

și le-am spus țânțarilor din cimitir mă băieți, de ce vă riscați voi viața pentru o gură de sânge bolnav, când colea, la doi pași, iote o duduie culege flori să le așeze pe pieptul rece - ca de

Într-o zi un om avea o cretă colorată Într-o zi din mâna lui pe asfaltul prăfuit au început să apară la început firave, multicolore molecule NGF ținându-se languros de mâinile

Am 12 ani împliniți de curând și aș vrea să am o iubită, dar nu știu cum să îmi procur una. Am un coleg care are penisul puțin înclinat spre stânga! Ce să facă? București fm Sunt o persoană

Și dacă fiecare cuvânt ar putea avea un soclu semantic suficient de încăpător atunci nu s-ar mai risipi polenul de pe picioarele albinelor cu defecte din fabricație, care neștiutoare, risipesc

i-am promis Mirelei că am să scriu un roman frumos despre iubirea dintre doi obezi contaminată cu negru lichid de vise - kerosenul divin al zborurilor duse la ReMat. Când? într-o primăvară

dar dacă în altă viață, și fără pretenții de metempshioză, m-am văzut o linie neagră, densă și plină ca aceea a ochilor tăi înconjurând c-un gard electric inima mea, ca-n dimineața de

Am o brichetă... vrei să ne cunoaștem ? pe tata nu mai apuc să-l văd decât pe la miezul nopții. atunci când în mijlocul fazei de emergență spirituală, apare de la muncă. tata e zidar. are

Sunt zile de primăvară plină când la spitalul de psihiatrie Alexandru Obregia evadați din saloane, cutreieră fericiți, oameni buni, mai sănătoși mintal decât noi, care-și vorbesc despre