poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Sonet fără nici o legătură cu faptul că azi împlinesc 43 de ani
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-01 | |
sfârșit de august, o mână întinsă și-o clipă care trece
valuri în toate culorile, miliarde de ființe și căutări pe toate meridianele un singur vers în care străină mă mișc ca un flux prin toate imaginile atâtea imagini ce lasă în urmă pereții și cerul ca un cort ocrotind brațele înaintea plecării, timp incandescent ce nu știa să schimbe într-o clipă destinul arterele nopții, jocul metalelor sărat și magnetic, jocul nostru poemele care vorbeau în ecouri despre obstacolele invizibile stelele de mare în păr, Cohen și lecția învățată pe dinafară mâinile la spate și dragostea ucisă în lichidul albastru în fiecare vamă toate se învârtesc prea repede ca un mecanism stricat dezvăluind adâncul imaginile de august, atingerile, merg prin lume cu mine se înalță din ardere, au gustul sărat și parcă umblă cântând umblă ca un val purtat pe toate țărmurile, spre resturi de meduze ne-am ținut strâns în brațe, palmele noastre au măsurat febra cuvintelor în noaptea asta mă voi desprinde de lună, de august și toate inconvenientele cum se desprinde o navă de maluri, am să mă desprind pentru că nu am avut decât falsa intimitate a noastră și atingerea mea o hipnoză fugară ca un cerc în care sângele fuge ca un copil în leagăn îmi închipui că te alint gândindu-mă că-i prea târziu pentru iubire oricum ar fi, suntem înconjurați de puncte invizibile iar iubirea niciodată nu poate fi modelată după regulile imaginației te alint în gând în fiecare noapte până când vor pleca toate umbrele până când muzica vagă despre numele scrise pe garduri îmi va defini timpul fărădelege, mă va întreba de ce nu am rămas și tot ce ai făcut între timp ...ciudat! oricum ar fi suntem înconjurați de puncte invizibile pentru mine orele au o altă destinație, sunt ca un mesaj în galaxiile memoriei atâtea gesturi, atâtea imagini și cuvinte fără țipăt veșnica legătură cu apele în care totul e spus în aparenta tăcere, un impuls necunoscut, anunță sfârșitul de august ne aduce sentimentul trifoiului verde, boala zilei de mâine, renunțarea da, am să renunț, amintirile nu servesc la nimic mai bine ascult semnalul semaforului, anunță verdele liber oricând am să privesc dincolo de aparențe și toate imaginile cu probleme de afișare vreau ca simțurile mele să devină la fel, invizibile doar am să încerc să intuiesc cât ești de trist și dacă îți pasă la început de toamnă că eu am devenit unicul meu dușman virtual care ucide versuri am să vorbesc mai puțin, când oboseala îmi devine o corabie vie fără panică am să invadez trotuarele cu o cretă albă în mână am să mă mint destul de rar că în noi se întâmplă ceva mai mult îmi va rămâne numai o insulă cu o singură stradă valul fantomă care ne va purta luați de mână spre mările sudului ne vom înțelege fără nici un semn, fără nici un cuvânt de mâine tac, voi lăsa doar fereastra larg deschisă, între albastru și negru invizibilă voi întreba prin poeți dacă... a fost un vis un vers o melodie ce n-am cântat-o poate niciodată…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate