| = "Celei care pleacă" | Elia Ghinescu [01.Sep.05 01:58] |
| Mădălina, mă uimește textul tău. Nu știu de unde să încep. O să pornesc invers, de la plecare, așa cum tu ai încheiat cu Minulescu. De întrebi prin poeți nu știu ce-ți vor răspunde. De mă întrebi pe mine ... a fost o poezie pe care mi-ai lăsat-o cînd ai plecat dintre valuri, ai lăsat-o pe perna pe care urma să dorm eu, în locul tău, la Agigea. Nu pot să redau tremurul mîinii care a scris-o, căci literele sunt fără emoție pe ecran, dar pot să citesc în fiecare vers părerea de rău dinaintea plecării: aici mi-am odihnit pentru o clipă tăcerile am rămas atinsă de același val spre albastru pe pleoapele mele s-au născut alte vise deși trist, înțeleg să m-acopăr în farmecul nisipului de chihlimbar ...miliarde de gînduri rămîn ancorate pe străzi pașii mei arși de lacrimi ca o taină mă dor pentru Elia, cu mare drag, Agigea 26,08,2005, 16:15 Doar cine iubește marea poate scrie așa. Cît timp voi erați la Agigea am tot scris sms-uri către voi. În unul dintre ele te rugam să privești marea cu ochii mei. Nu am știut că o poți face, într-adevăr, așa de bine. Dovadă ce citesc acum, la cumpana dintre luni și dintre lumi. Și da...pescărușii se pare că mi i-ai lăsat mie. E ok, căci le cunosc țipătul deasupra orașului dimineața. Frumos, frumos de trist, Mădă, ca toate plecările dinspre ceva drag spre ceva...necunoscut. | |
| = Elia - praf în ochi și o mie de gânduri | Madalina Maroga [01.Sep.05 19:56] |
| Elia, nici eu nu am știut de unde să încep sfârșitul de august... aveam Praf în ochi și o mie de gânduri, aveam pagina albă și un infinit de puncte invizibile. pentru o clipă am preferat să fiu cea care pleacă... acum rămân, în violet, în alb,în roz și-n bleu. bleu - culoarea care imită valurile și marea-n asfințit... mulțumesc pentru semn și aminirea unui popas de tăcere. țipătul pescărușilor a rămas ca un covor în perete ca o noapte pentru trei vieți în șir... cu drag, Madim | |