Despre sacrificiu

Sacrificiul suprem a fost făcut de către Iisus Hristos, din iubire absolută pentru oameni, pentru a salva omenirea de la pieire.
A fost urmat de apostolii săi care s-au lăsat sacrificați în același mod, răstignirea, pentru ca toate învățăturile lui Isus Hristos să cunoască o mare răspândire în lume, pentru ca biserica lui Hristos să se zidească în lumina cunoașterii divinității.
Mulți sfinți și-au sacrificat bunurile materiale împărțindu-le la cei nevoiași, mulți călugări și călugărițe și-au sacrificat toate plăcerile vieții dăruindu-se bisericii lui Hristos și Tatălui Ceresc, alegând viața austeră monahală, mulți sfinți au ales viața de ascet, de pustnic dedicându-se în totalitate rugăciunilor pentru omenire, pentru natură , pentru univers, pentru pace și armonie între popoare.
În zilele noastre foarte mulți oameni sunt dispuși să se sacrifice pentru membrii de familie, pentru prieteni, pentru colegi, oferind din timpul lor, din bunurile lor, din bucuriile lor, învățăturile lor.
Părinții în marea lor majoritate se sacrifică pentru copii, muncesc mult, consumând energie și sănătate, renunță la unele din plăcerile vieții (distracție, vacanțe, călătorii prin lumea largă pentru ca fiilor lor să nu le lipsească nimic, pentru ca să nu aibă o viață plină de tristețe și de nevoi
Sacrificiul este un act suprem de bunătate, de iubire absolută, acest fapt denotă că omenirea devine întradevăr mai bună, mai umană, mai generoasă, pe zi ce trece tot mai mult.
Doar cei lipsiți de iubire și sensibilitate nu consideră că merită să se sacrifice nici pentru părinți, nici pentru frați sau surori, nici pentru prieteni, cu alte cuvinte sunt foarte egoiști.
Mulți oameni fac acte de caritate, donând din puținul lor pentru ajutorarea și chiar salvarea unor persoane cu boli grave, cu dizabilități.
În Țara noastră sunt multe organizații nonguvernamentale care au fost create tocmai pentru a veni în ajutorul celor săraci, a celor cu boli grave, care necesită cheltuieli uriașe.
Sunt oameni care sacrifică mare parte din venitul lor pentru a salva animalele abandonate, câini, pisici, broaște țestoase și alte specii.
Un exemplu pe care îl admir și îl respect este chiar o bună prietenă Dr. Edith Ioana Porfireanu, care a salvat sute și sute de câini abandonați, i-a tratat și i-a hrănit cu costuri exclusiv suportate de ea, este vorba de sacrificiu de bani și timp și în cazul altei prietene Laura Rădulescu, care a salvat sute de pisici abandonate printre blocuri sau la subsolurile blocurilor.
Nu dormea nopțile pentru că atunci au putut fi prinse pisicile, ele având o viață nocturnă, pune noapte de noapte mâncare pe lângă blocuri pentru felinele care nu s-au lăsat prinse.

Un exemplu de mare dăruire omenească este părintele Dan Damaschin care a creat organizația de întrajutorare a celor sărmani cu mulți copii- numită Glasul Viții, a construit sute de case pentru cei sărmani, a construit școli și grădinițe, a construit cabinete medicale, folosind în mare parte actele de caritate. Și-a sacrificat timpul și pasiunile, bucuriile personale, pentru a vedea zâmbete pe chipul a sute de copii nevoiași, pentru a face să dispară lacrimile din ochii părinților, neputincioși, aflați la mila lui Dumnezeu.
Trebuie fiecare dintre noi să participăm cu suflet cu spirit cu trup la crearea raiului pe pământ, cel real, nu cel iluzoriu.
Pentru a le urma exemplul , eu împart din avutul meu bănesc cu peste o sută de porumbei, vrăbii și turturele, pe care le hrănesc de mulți ani încoace.
Nu cred că este un sacrificiu prea mare, dacă fiecare am face acte de caritate cu ființele nevoiașe, pentru că în România există mult potențial creator și salvator.
Mă gândesc intens la cum am putea să ajutăm viețuitoarele pădurii, care hămesite de foame, disperate cu puii după ele , invadează curțile și cotețele , casele sătenilor noaptea în căutare de mâncare, duc și ele sărmanele o luptă grea și cruntă pentru supraviețuire, pentru salvarea speciei.
În România se ard zilnic la crematoriu , sau se aruncă la gunoi mii de tone de carne expirată, mii de tone de legume și fructe, mii de tone de mâncăruri de pe la restaurante, cu un minim efort bănesc o parte din aceste produse ar putea fi duse la pădure pentru ca toate viețuitoarele acestui pământ să cunoască bunătatea omenească, românească.
Eu am suportat cu sacrificiu bănesc, costul a peste 35 de cărți publicate, pe care le-am răspândit în lumea mea în mod gratuit, fără să aștept recompense, mulțumindu-mă doar cu ce mi-a dat zilnic bunul Dumnezeu Tatăl Ceresc și universul.
Mai sus am dat doar câteva exemple, dar cu siguranță sunt mult mai multe demne de admirat și de apreciat, cred cu tărie în puterea exemplului, cred cu tărie, că din ce în ce mai mulți oameni vor empatiza cu bietele viețuitoare, vânate, prigonite, abandonate, nu știu de ce este greu de înțeles că și ele fac parte din Creația lui Dumnezeu Tatăl, că merită și ele un dram de fericire și de bunăstare.