Perspectivele lăuntrice ale unui scenariu tragic

Scena / ecranul e împărțit(ă) în trei segmente. Publicul se poate așeza aleatoriu, pentru că sunt trei scripturi / spectacole separate. De altfel, am vorbit deja cu scenograful și totul va fi delimitat de pereți transparenți. Nu se va utiliza sticla. Pentru a fi cât mai clar de la început, nu mai există actori. Toți și-au gasit un alt job: Ivan spală covoarele prin vecini, ștergând îngerii de care nu poate scăpa nici în vis, Egor pur și simplu și-a deschis o tarabă cu ironii vechi, cât despre K.O., s-a părăsit pe sine în zăpadă. Publicul este cel care stă în fața unor imense obiective fotografice. Sunt cei care caută centrul pământului, este cântăreața de operă și niște obiecte gen mucuri de țigară, un capăt de ață, o foaie cu o listă de personaje, ceva sălbatic și cartela telefonică pe care am dat 5 euro și n-am vorbit decât 6 minute, c-așa sunt eu, o proastă afaceristă și o infernală bucătăreasă.
Răsare soarele.

Unul dintre cei care caută centrul pământului: De atâta timp nu reușesc! Am făcut mii de calcule și mereu obțin un alt rezultat... [sunt foarte înalți, aproape gigantici, dar foarte subțiri, îmbrăcați în alb, uneori mă întreb dacă nu sunt chiar îngerii lui Ivan, vorbesc rar, lungind exasperant vocalele, spunsa semănâmdu-le cu un cântec diform].
Altul care caută centrul pământului: Domnule, nu vă supărați dacă vă întreb ceva?
Altul care caută centrul pământului: Nu, întrebați-mă.
Altul care caută centrul pământului: Dar sigur, sigur nu vă supărați?
Altul care caută centrul pământului: Nu mă supăr pentru o întrebare.
Altul care caută centrul pământului [șirul se mărește la infinit, până când replicile se uniformizează și se aud în ecou fin]: Nu vă supărați pentru o întrebare?

Zboară un stol de păsări roșii care poartă în ele alte păsări roșii care poartă în ele alte păsări care nasc alte aripi de liliac cu păsări roșii înăuntru.
Cântăreața de operă cântă o arie de operă.
Atunci unul care caută centrul pământului se enervează tare pentru că altul care caută centrul pământului nu vrea să-l întrebe că de ce nu știe că la o depărtare de 5 centimetri și 38 de milimetri față de locul în care căuta el, se află centrul pământului – îl scoate afară din obiectiv. Cei rămași se așază în poziții geometrice armonioase, euclidiene pentru a fi fotografiați.
Eu și cu tine suferim puțin , apoi vorbim la telefon despre non-sens și ceapă.
Cântăreața de operă cântâ o arie de operă.
Iar pentru a nu lungi inutil textul cei care căutau centrul pământului se fotografiază până când orbesc de la blitz, se sfărâmă ca pâinea din care rupeam noi doi să mâncăm pe timpul iernii. Cântăreața se înalță foarte mult, ieșind din cadru. Păsările roșii vin să ciugulească din cei care s-au sfărâmat.