Ramuri fără trunchi

FADE IN: 1. INT. DORMITOR OVIDIU. NOAPTE OVIDIU (52) doarme singur în patul matrimonial din dormitorul său. Este neliniștit, transpirat, cufundat într-un coșmar din care se luptă să evadeze. Se trezește tresărind. Aprinde lumina, se freacă la ochi apoi își dezbracă tricoul roșu și se șterge cu el pe frunte de sudoare. Era un tip înalt, grizonat despre care ai fi putut spune că e slab, dacă o burtă ascunsă sub tricou, nu s-ar fi ivit. Se mai freacă o dată la ochi și dă să ofteze. Oftatul se transformă într-un suspin. Aruncă tricoul pe jos și își toarnă un pahar de wiskey pe care îl duce tremurând la gură și bea cu poftă. I se vede fața galbenă, tristă și suptă. Ochii lui umezi privesc în gol. Apoi fixează cu privirea sticla și întinde mâna spre ea ignorând total paharul proaspăt golit de lângă. 2. INT. VILA SOÞILOR FERENCZ. ZI - IANUARIE 1990 Soarele intimidat de iarna cruntă reușește ca prin minune să pătrundă prin geamurile mari ale unei vile cochete din Târgu Mureș. MARTHA(53), stăpâna casei, o femeie elegantă și simandicoasă e în sufragerie la cafea, citind ziarul îmbâcsit de articole ce tratează căderea lui Ceaușescu. Sună telefonul: MARTHA Alo? De partea cealaltă a firului e Ovidiu(28), ginerele ei. Nu e nici pe departe favoritul ei, așa că acesta înjură în gând recunoscând-o pe MARTHA la telefon. Suna dintr-un lagăr din Olanda. Era murdar și neîngrijit, iar fața lui galben-negricioasă trăda oboseala și neliștea care îl urmăriseră în ultimele 3 luni. OVIDIU Alo…Alo…Bună dimineața. Lena este acolo? MARTHA Nenorocitule! După trei luni de tăcere tu visezi la dimineți bune?! Aproape că am intrat cu toții în pușcărie din cauza ta și tu mai ai tupeul să suni aici și să-mi spui “Bună dimineața!”?! OVIDIU Vă rog, nu pot sta mult la telefon, trebuie să vorbesc urgent cu Lena! MARTHA Pentru noi ești mort domnule! Te rog să nu ne mai deranjezi! Închide trântind telefonul și se întoarce la masă, încercând să se concentreze în continuare asupra ziarului. 3. INT. BUCÃTÃRIE – ZI LENA (26), fiica Marthei, o femeie deosebit de frumoasă, citea pe canapeaua din bucătărie. Părul lung și brunet se culca pe umerii ei subțiri și albi, lângă tâmpla bebelușului din brațele ei. Auzise telefonul sunând și spera să fi fost de la Ovidiu. LENA Cine era? MARTHA Greșeală. Lena, ridică din sprâncene, dar tace. Apoi își întoarce privirea gravă spre fetița ei ALINA (2) ce încă îi dormea în brațe. Telefonul sună din nou. În momentul următor Lena lasă fetița pe canapea și iese din bucătărie fugind spre telefon. LENA Alo? Cine e? OVIDIU Lena, tu ești dragoste? LENA (înmărmurită) Credeam că ești mort… Unde ești? Unde ai fost? OVIDIU Lena, ascultă-mă bine! O să-ți povestesc totul, dar nu pot să-ți spun prea multe acum. Trebuie să vii la mine! Martha enervată la culme încearcă să-i smulgă telefonul din mână. MARTHA Nu ai ce să discuți cu nenorocitul ăsta! Te-a părăsit cu un copil mic în brațe! Ce mai vrei? Ce mai aștepți de la un gunoi ca ăsta? OVIDIU Lena, nu închide! Lena, ascultă-mă! Lena, te rog! Lena smulge hotărâtă telefonul din mâna Marthei și continuă convorbirea. LENA Știi că nu putem vorbi acum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Au trecut mai bine de 3 luni în care am crezut că te-am pierdut. În care am crezut că Alina a rămas orfană de tată. Miliția ne-a hărțuit încontinuu, tata aproape a fost arestat. Adică... ești conștient că aștept niște explicații... OVIDIU Da, știu, Lena. Sunt într-un lagăr, nu am multe fise... Ce să-ți spun mai întâi? LENA Nu mai ești în țară, așa-i? OVIDIU Nu, acum sunt în Olanda. În două săptămani, dacă totul va merge cum am plănuit voi ajunge în Austria unde... te aștept. Vom începe o nouă viață! Vom avea un viitor, pentru noi și pentru Alina! LENA Știi că a murit Ceaușescu, ce rost mai are să plecăm? Va fi bine aici, vom fi liberi aici. OVIDIU Visezi! Spui asta pentru că nu ai văzut ce e aici! E o altă lume, e civilizație, magazinele sunt pline, oamenii sunt fericiți! Nici nu-ți poți imagina! LENA Vorbești prea ușor. Ești furat de peisaj. Nu gândești limpede. Tu nu-ți dai seama că îmi ceri să ne părăsim copilul?! OVIDIU Lena, este pentru o perioadă. Până vom găsi ceva de muncă și vom pune ceva bani deoparte. Apoi o putem aduce fără probleme lângă noi, să putem fi împreună. Cu cât grăbim lucrurile cu atât terminăm mai repede și o vom avea lângă noi. Doar pentru ea plecăm! LENA Ovidiu, gândește-te serios să te întorci. Acum nu mai ai de ce să-ți fie frică. Eu nu voi pleca de aici. Nici să nu te gândești. 4. INT. SUFRAGERIE. NOAPTE Soții Ferencz, Martha și PAUL (55) împreună cu fiica lor, Lena la cină în sufragerie. Paul este un bărbat înalt, grizonat, bine făcut, cu o privire severă însă nu-și poate ascunde frământările interioare și sensibilitatea. Își caută așadar cuvintele mișcându-și obrajii și buzele involuntar. PAUL Și zici că a îndrăznit să sune aici? LENA E soțul meu, unde voiai să sune? MARTHA Oriunde! La mă-sa! La mine nu! PAUL Mamă, taci te rog. E treabă serioasă asta, vorbim civilizat! Uitându-se spre Lena. Tu mai ai încredere în el după tot ce s-a întâmplat? După toate minciunile de până acum? Lasă faptul că nu ți-a spus că pleacă, nici nu avea cum să facă asta. Dar...ce a fost înainte...a fost grav. Te-a cerut în căsătorie un barbat prezentabil din Râmnicu Vâlcea al cărui tată este un distins maior, și când ai deschis ochii te-ai trezit într-o cocină cu veceu în curte, în brațele unui țăran șarlatan! Vocea lui a cutremurat sufrageria și Lena a tresărit. Martha privea tăcută dar vizibil mulțumită de replica tăioasă a soțului ei. LENA Tată, ar fi contat pentru tine chiar atât de mult ca tatăl lui să fi fost într-adevăr maior? PAUL Nu. Dar ar fi contat să-l iubești pentru ceea ce este cu adevărat, nu pentru impresia pe care el a lăsat-o în urma unui nenorocit talent actoricesc. Uite, că și-a ratat și cariera. În străinătate n-o să aibă șansa să fie nici inginer nici actor! LENA Nu înțelegeți nimic! Nu mi-am dorit bani, nici de la el, nici de la nimeni! Tot ce mi-am dorit a fost să scap de voi! M-am săturat de voi, nu vă mai suport! Cu toate prostiile voastre, cu eticheta și protocolarismul vostru de rahat! La ce mi-aș pierde timpul să citesc o carte când mama trebuie să-mi dea lecții de ținut ceașca de ceai în societate ca să nu-l fac pe Tovarășul General Ferencz de râs?! Tocmai voi v-ați găsit să-mi vorbiți mie despre onestitate?! Lena părăsește încăperea plângând. 5. INT. DORMITOR LENA. NOAPTE Lena plânge cu Alina în brațe. Fetița deja adormise iar Lena era liberă să-și poarte războiul interior. LENA Ce ne facem, puișorul meu? Unde să te las, cui să-mi rămâi? O strânge mai strâns în brațe și adoarme plângând. Doar luna pătrunde pe geam, uscând lacrimile rămase pe obrajii Lenei. Urmează multe alte nopți de spaimă, în care lacrimile ei nu fac altceva decât să o inunde sub zidurile reci care s-au ridicat în jurul ei. 6. INT. SUFRAGERIE. ZI Soții Ferencz iau micul dejun. MARTHA Nu înțeleg pentru ce mai stă pe gânduri. Este totul clar ca lumina zilei! Paul tace. MARTHA Tată, zi și tu ceva! Vorbesc singură? Paul se ridică de la masă și pleacă. 7. INT. VILA SOÞILOR FERENCZ. ZI Sună telefonul. Lena îl aude și ridică receptorul. LENA Alo? OVIDIU Lena? Ce faci? LENA Ce să fac... OVIDIU Ești mai bine? LENA Atât cât se poate... OVIDIU Ce face Alina, a mai crescut? LENA Da...încontinuu... OVIDIU Lena, revino-ți! Aici va fi foarte greu. Am nevoie de tine! Da? LENA Da. OVIDIU Ai să mă mai întrebi ceva înainte de plecare? Să ai pașaportul, adresa care ți-am dictat-o și niște bani. Eu i-am terminat p-ăia care i-am avut la mine. LENA Bine. Marți pornim de aici. Vom ajunge joi dimineață cred. OVIDIU Perfect! Mi-e dor de tine dragoste. Va fi bine, vei vedea! 8. INT. DORMITOR LENA. NOAPTE Lena își privește înmărmurită fiica. Nici nu mai are curaj să o atingă. Stă pur și simplu lângă ea, numărând orele până la plecare. Alina o privește înapoi cu ochii ei mari și mirați. Lena parcă își pictează în imaginație portretul fiicei ei cu părul blond și ochi căprui, să-l poată lua departe cu ea... LENA Oare îmi vei mulțumi cândva pentru asta, sau mă vei urî? VOCE ALINA (OFF) Așa a început povestea mea. Vrând-nevrând m-am trezit în croazieră pe oceanul de visuri al părinților mei. Am rămas la bunicii din partea mamei, capabili să-mi ofere o educație distinsă. 9. INT. VILA SOÞILOR FERENCZ. ZI PAUL (intrând pe ușă) Martha! Martha! Unde ești, în bucătărie? MARTHA Nuuuu! Sunt sus în uscătorie. Ce cauți la ora asta acasă? Paul urcă în grabă scările până în uscătorie unde Martha întindea rufele. PAUL Dă-mi o pereche de pijamale pentru Alina. M-au sunat de la cămin să-i aduc schimburi...a făcut pipi pe ea. MARTHA Vai, Paul, cum așa? Imediat, stai puțin... Martha aruncă înapoi în lighean bluza pe care o avea în mână și pleacă spre ușă. 10. INT. CÃMIN. ZI VOCE ALINA (OFF) Eram încă în pat când l-am văzut pe bunicu’ în ușă căutându-mă cu privirea prin încăperea întunecoasă. Nu m-a văzut pentru că stăteam ascunsă bine în pătură iar draperiile erau trase la geamuri ca noi să putem dormi. Atunci mi-am dat seama că făcusem ceva rău. În cele din urmă Paul a scos pijamalele din plasă și i le-a dat educatoarei. 11. INT. VILA SOÞILOR FERENCZ. ZI Dis de dimineață sună telefonul. MARTHA Alo? LENA Alo, mamă? Ce faceți? MARTHA Servus Lena! Noi suntem bine! Voi să ne spuneți ce faceți? LENA Bine, mamă, cât se poate de bine în momentul ăsta. Încă tot încercăm să ne găsim de muncă, poate undeva să ne dea și cazare... trebuie să stăm și noi undeva. Știu și eu...o chirie acum...e ceva de domeniul fantasticului.... MARTHA Nu l-ai convins pe Ovidiu să veniți acasă? Ce cauți tu Lena în mizeria aia? Aveți ce mânca? LENA Mamă, atunci când vom reuși ce ne-am propus și vom privi în urmă, momentele astea vor fi neînsemnate. Cum e Alina, ce face? A întrebat de noi? MARTHA Am liniștit-o, nu-ți face probleme. E mică, și-așa nu înțelege prea multe. Problema e alta... LENA Ce e? MARTHA Nu o mai primesc la cămin. A vorbit tată-tău cu tovarășa Chirițescu să o mai țină măcar încă două săptămâni. Dar, doar atât. LENA Dar de ce mamă, de ce nu ne-au zis de la început? De-aia a vorbit tata cu ea. Știau de când am dus-o la început că nu a împlinit încă trei ani... MARTHA Păi da, știau asta, dar nu știau că o să facă toată ziua, bună ziua pipi pe ea... LENA Offf, ar mai fi încă șase luni până ar împlini trei ani... E așa mare tragedie să o accepte până atunci? MARTHA Lena, în condițiile astea noi nu mai putem să o supraveghem, suntem amândoi la servici. Știi situația... 12. EXT. GARA TÂRGU MUREȘ. ZI Martha și Paul așteaptă pe peron. Martha stă dreaptă, nemișcată, încercând să pară nepăsătoare. De fapt își petrecuse toată dimineața aranjându-se. Poartă paltonul ei preferat, bej cu guler de blană naturală, asortat cu pantofi cu toc în aceeași nuanță și bineînțeles o pălărie elegantă care să fie elementul de bază în procesul de delimitare a păturilor sociale, atât de esențiale pentru soții Ferencz. Paul rămăsese îmbracat în uniformă, ca de obicei. Amândoi sunt nervoși, vizibil iritați de viitoarea vizită. PAUL (urmărind două siluete) Ei să fie? MARTHA (strâmbând din gură) Da cine altcineva ar mai putea fi cu batic în cap? Amândoi întorc privirea ca și când nu ar fi văzut nimic și așteaptă. Alergia la olteni plutea în aer. Cele două siluete erau GETA(55) și COSTICÃ(61), cuscrii lor. Erau doi oameni șimpli și modești de la țară originari din județul Vâlcea, spre exasperarea soților Ferencz. GETA (îmbrățișând-o) Să trăiești cuscră! Apoi se întoarce spre Paul. Cuscrule ești bine, sănătos? Se salută și se îmbrățișează cu toții. Martha abia se abține să-și exprime dezaprobarea vizavi de vocea puternică a celor doi proaspăt veniți. Totuși binecunoscutul ei reflex de a strâmba din colțul gurii, nu-l poate controla. Pe partea cealaltă a baricadei stătea Costică, cu o privire la fel de dezaprobatoare, semn ca alergia era reciprocă. Paul îi conduce spre mașină. 13. INT. MAȘINÃ. ZI COSTICÃ Da pe Alina de ce n-ați adus-o cu dvs? Cu cine ați lăsat-o? PAUL Am lăsat-o o jumătate de oră cu o vecină să se joace. O vedeți voi acuma, cât de mare a crescut! GETA Offf! Mânca-o-ar mama s-o mănânce! Ce dor mi-a fost de ea! Au continuat cu toții, mai puțin Martha, discuția despre Alina, tot restul drumului. 14. INT. SUFRAGERIE. NOAPTE Martha pregătise o cină aproape festivă, gătind mâncare cu specific ardelenesc servită în serviciul bun al familiei. Deși copleșiți într-un mod nu tocmai plăcut de toate aceste tratații venite din partea cuscrilor, soții Coman au uitat toate neplăcerile provocate ocupați fiind acum cu Alina. GETA Alina mamă, te ia mamaie la ea acas’! Vrei să vi cu mamaie la ea acasă? PAUL (o întrerupe) Cuscre, vă servesc acum, înainte de masă, cu o vișinată de la noi, de pe meleagurile ardelenești! Costică aprobă, și se pregătesc să închine cu toții, spunând urările de rigoare înainte să bea. Aperitivele erau deja frumos aranjate pe masă, așa că au început imediat să mănânce. Alina era așezată lângă Geta, care n-o putea scăpa din priviri. Abia se vedea la masă, de ajuns la mâncare nici nu putea fi vorba, așa că Geta încearcă să o ia în brațe să o ajute să mănânce. Cu copila în brațe, agață fața de masă, și în alunecare, varsă paharul de vișinată din fața ei. MARTHA Hiii! Fața de masă! Cuscră, la masă mâncăm, nu ne jucăm cu copiii! PAUL Lasă Martha, că se spală. Șterge cuscră puțin și haideți să mâncăm. MARTHA Trebuia să facem cum am zis eu! Alinei trebuia să-i dăm să mănânce înainte, până acum ar fi fost deja în pat. GETA Acum mă scuzați cuscră, n-am vrut să pătez fața de masă. Da’ e bine că stă și fata cu noi... PAUL (cu un zâmbet trist) Cuscră de-acum încolo tot cu voi o să stea! Au continuat cina, fiecare dintre ei așteptând să se termine mai repede. Mâine în zori, tot teatrul ăsta avea să ia sfârșit. 15. INT. TREN. ZI Soții Coman fericiți se joacă împreună cu Alina în tren. Pe măsură ce se îndepărtau de Târgu Mureș, erau tot mai calmi și mai ușurați. VOCE ALINA (OFF) Mă aștepta un drum către rădăcini, către aer, către natura noastră goală de orice artificiu inutil. A urmat un an în care cu adevărat am fost copil. Am alergat, am căzut, mi-am julit genunchii, m-am murdărit din cap până în picioare. 16. EXT. TROTUAR SUTEȘTI. ZI Alina și MIHAI(5), un copil din vecini, cu doi ani mai mare decât ea, se joacă la poartă, pe podul din fața casei. E o zi frumoasă de vară. Tocmai ce trecuse o ploaie zdravănă de câteva zile, iar șanțurile erau pline de apă. MIHAI Hai să stropim mașinile care trec pe stradă! Uite ia și tu o seringă și facem cu rândul! Alina ia seringa de la Mihai și așteaptă să vadă cum face. Mihai se apleacă deasupra șanțului, suficient cât să ajungă la apă, umple seringa și așteaptă să treacă prima „victimă”. ALINA (sărind) Masina, masinaaaa! Ute-oooooo! Vineeee! Mihai stă atent la pândă și când trece prin dreptul lor, o stropește. MIHAI Uraaaaa! Uraaaaa! Haide acum tu, Alina! Alina strânge bine seringa în mână și se apropie de șanț. Se apleacă încet să poată ajunge la apă, fără să reușească. Se uită spre Mihai, parcă vrând să spună că nu poate, dar întoarce repede privirea înapoi spre șant și se apleacă mai mult. În momentul următor, se rostogolea în apă. Mihai sare repede să o ajute să iasă de-acolo. O scoate din șant, o ia de mână și se grăbesc spre poartă să intre în curte. MIHAI Acas’! Acas’ cu tine! Când l-a văzut pe Mihai, a început și Alina să râdă și încerca să țină pasul cu el în timp ce alerga ținând-o de mână spre casă. MIHAI Nea Costică! Nea Costică! Vede că nu răspunde nimeni, deschide ușa. Alina lăsa șiroi de apă în urma ei. Îl găsesc pe Costică la televizor. Când îi vede sare ca și ars. COSTICÃ Băi copii ce naiba făcurăți mă? După ce vede că Alina nu pățise nimic, începe să râdă. COSTICÃ Hai Alină tată să te schimb, că vine mă-ta mare și te găsește așa. Ne-am dat dracu, ne omoară p-amândoi! 17. EXT. CURTE SUTEȘTI. ZI - 1992 Geta se îndreaptă spre fântână cu găleata în mână să ia apă de băut, când vede că o mașină roșie parchează pe pod. Începe să-i bată inima în piept dar încearcă să se calmeze până când avea să vadă sigur cine iese din mașină. O năpădesc lacrimile când îi recunoaște pe Ovidiu și pe Lena. GETA Ovidiuuuu mamă! Lena, voi sunteți maică? Și atât. Cuvintele nu-i mai ieșeau din gură de emoție. A apărut și Alina din spatele ei, dar parcă nu-i venea să iasă de după șorțul Getei. Era schimbată total, părul ei era răvășit și încâlcit, dar se vedea că se mai închisese la culoare. Ca și culoarea pielii ei, care atunci când Lena o văzuse ultima dată era albă ca spuma laptelui, acum era bronzată. Doar ochii ei mari rămăseseră aceiași. S-au îmbrățișat și s-au pupat cu toții de parcă nu se mai văzuseră de decenii. Singura care nu pricepea ce se petrece era Alina, care nu mai cunoștea “musafirii”. LENA (strângând-o pe Alina în brațe) Alinuța mea scumpă! Au venit mami și tati! 18. INT. CASÃ SUTEȘTI. ZI Aduc masa din bucătărie lângă pat, în camera Getei și a lui Costică, ca să aibă toți loc la masă. După ce au adus toată mâncarea, se adună la un pahar de vin înainte de a se apuca de mâncat. Stau înghesuiți, dar nu e nimeni deranjat de asta, iar Alina stă în brațele Lenei. E nerăbdătoare să-i dea să mănânce cu mâna ei după 2 ani. Nici Ovidiu nu o mai poate scăpa din priviri pe Alina și nu-și mai încăpea în piele de bucurie. GETA Dragi copii, bine ați venit! Offf...Mă gândeam că nu mai apuc ziua să vă mai văz așa pe toți la masă. A început să plângă. OVIDIU Hai mamă, nu mai plânge. Uite-ne aici. Bine v-am găsit sănătoși! GETA Mi-e și rușine să vă întreb...mai plecați? OVIDIU Mai plecăm mamă, n-avem încotro. Ce să facem fără bani? Vom vedea ce va mai fi, să vedem unde rămânem. Noi ne gândim să stăm doar o perioadă și dup-aia să venim acasă. COSTICÃ Să v-ajute Dumnezeu! GETA Să v-ajute mamă, că uite aveți copilașul ăsta. Mânca-o-ar mama pe ea de fată! Că ce emoții am mai avut cu ea! LENA Păi ce-a făcut mamă? Face prostii? Geta închide ochii și ridică apoi capul ca și când ar mulțumi cerului că nu s-a întâmplat vreo nenorocire. GETA Ahhhhh! Când mă gândesc! Că am crezut că mă duc dracu’ și-mi fac moarte! COSTICÃ (sictirit) Ehhhh, te duceai să-ți faci moarte! GETA Mai taci dracu’ tu. Lasă-mă să le zic la omănașii ăștia. Așa mă, maică. Trebuia să prășesc porumbii-n vale. Și lăsai fata cu Costică, cum fac mereu, să se joace în curte. Mai vine ea când și când cu mine pe vale, da’ i-e urât și fuge iute acas’. N-o condamn niam, n-am pretenții. Aaaașaaa. Am prășit eu cât oș fi prășit și viu acasă. Și când viu, Alina mea nicăieri! În curte mă întreabă Costică unde e fata. COSTICÃ Eu am crezut că e cu mă-ta în vale. GETA În curte la oalele ei unde se juca, nu era, mă dusăi în casă, nu era. Ahhhh. Să fiu a dracu’ dacă nu am vrut să-mi fac moarte! Ce m-am mai certat cu tac-tu atunci! Să mă omor cu nebunu’ în casă, băi fraților! Mă dusăi în vecini. Leana nu știa nimic, Vetuța nici atât. M-am dus și la Florica. Nimic fraților, parcă intrase fata în pământ! Doamne, ce să mă fac, încotro s-o apuc io acuma? Veni dracu’ în curte și începui să plâng. COSTICÃ Și am zis să răman eu la poartă că poate o veni fata acasă, mai trece lume pe stradă, mai întreb pă unu altu’și am trimis-o pă mă-ta în porumbi s-o caute. Am zis că s-o fi dus fata după ea în vale și s-a pierdut. GETA Ce am mai strigat atunci după ea, că nu mai puteam să și țip să și plâng. Numa io știu ce mi-a pățit sufletul atunci, până am ajuns în vale la Peșana. Și când am ajuns acolo nici cruce n-am apucat să-mi mai fac că am fugit după dracu-n praznic! Ce credeți, ce-a făcut fii-ta? Când Mihai și cu Marcela când au plecat cu vaca, asta s-a dus binișor după ei. Mi-a zis la vreo trei zile Vasile a lu’ Petrică, că a văzut-o el. Și când au ajuns în Peșana, să treacă apa, ăia și-au văzut copiii de vaca lor, au trecut, și asta a rămas în mijloc, cu apa pân’ la gât. Am sărit după ea, am scos-o și i-am dat o mamă de bătaieee, de a fugit și și-a pierdut și ciorapii pe vale. Ovidiu și Lena râdeau cu poftă, mulțumiți că totul s-a terminat cu bine. LENA Așa-i făcut mami? Alina s-a fâstâcit, fără să zică nimic. GETA (scuipând-o să n-o deoache) Păi ce crezi? Că am pierdut-o iar! De frică că-am bătut-o a fugit și s-a ascuns la Mărioara-n cireș. Noroc că m-a așteptat femeia în poartă și când am ajuns în dreptul ei mi-a zis femeia “Du-te Geto de ia-ți fata! E la mine în cireș.”. 19. INT. MAȘINÃ. ZI Lena, Ovidiu și Alina sunt în mașină în drum spre Târgu Mureș. LENA Alina, îi mai ții minte pe bunica și pe bunicu? ALINA (plictisită) Nu știu. Ovidiu și Lena au început să râdă. LENA Nu-i nimic, o să-i cunoști din nou. O să îți placă. Să vezi câte prăjituri o să-ți facă bunica! Alina își lăsa privirea furată de casele, copacii și oamenii rămași în urmă pe măsură ce mașina înainta. VOCE ALINA (OFF) Se revenea la planurile inițiale, când s-a decis că eu am nevoie de o educație aleasă. De fapt, după șocul pe care l-a avut mama când m-a văzut după doi ani, orice lucru s-ar fi putut numi „educație”, ar fi fost de ajuns pentru mine. Așadar, iată-mă din nou în grija bunicilor. 20. EXT. VILA SOÞILOR FERENCZ. ZI Mașina s-a oprit în dreptul porții și Paul Ferencz se grăbea să-i primească. Cu multe fire albe în plus, dar cu o privire mult mai blândă, s-a dus direct spre Alina s-o îmbrățișeze. VOCE ALINA (OFF) Am intrat în casa lor timidă, curățică (asta mulțumită mamei) și lipsită de maniere. Nu știam pentru ce mersesem acolo, nu prea îmi era clar cine erau bătrâneii din fața mea și pentru cât timp aveam să mănânc din prăjiturile despre care îmi vorbise mama. 21. INT. BUCÃTÃRIE. ZI Alina stă în fotoliu, într-un colț al bucătăriei. Se chinuie de zor să dezbrace o păpușă. Paul citea o carte întins pe canapea iar Martha era la masă pregătind o prăjitură. MARTHA Vai tu Alina! Dar ce-i faci la păpușa aia? Dacă o strici, să știi că îi spun lui mamă-ta să nu-ți mai aducă alta! ALINA (nervoasă) Dar o îmbrac înapoi! MARTHA Dar nu țipa dragă, că eu ți-am vorbit frumos. Nu se poate să ridicăm așa vocea, din senin. ALINA Nu-i făceam nimic... MARTHA Puișor, hainele se rup dacă o tot dezbraci, joacă-te așa cu ea. ALINA Așa...cum? Paul ascultând conversația, lasă cartea. PAUL Alina, haide să luăm puțin aer! Vrei să ne jucăm cu mingea? Alina dă din cap cu un surâs pe buze.O ia de mână și ies pe ușă. MARTHA Paul! Nu cu mingea! Azi am șters praful, iar se umple toată curtea de praf și-mi intră-n casă! 22. EXT. GRÃDINIÞÃ. ZI Alina, în curte, îl ține cu mâna dreaptă pe Paul și strânge un buchet de flori în mâna stângă. PAUL Nu o să-ți fie frică să rămâi cu copiii, așa-i? O să vă jucați toată dimineața. Și doamna educatoare este deosebit de drăguță, să știi. Am auzit că îi plac foarte mult florile. ALINA Și florile mele? PAUL Mai ales florile tale. Le-am ales special, puiuțule. O să vezi ce bucuroasă o să fie. Alina se uita iritată la mulțimea de copii din jurul ei. 23. INT. SALA DE CLASÃ. ZI Alina stă pe o băncuță din holul care ducea în sala de clasă, unde toți copiii se descălțau. Paul încă nu plecase, o privea pe Alina de afară, prin ușa întredeschisă, cum se străduia să încalțe papucii de casă. PAUL Alina! Alina, să fii cuminte! Și să-ți mănânci pachețelul! Ne vedem mai târziu, da? Alina, aprobă, dând din cap. Acum, mulțumită că a reușit să se încalțe, aștepta pasivă să vadă ce se întâmplă. 24. EXT. CURTE. ZI Ninsese mult, iar curtea era învăluită în alb. În mijloc Alina făcuse un om de zăpadă împreună cu Paul și acum o plimbă cu sania prin curte, în jurul acestuia. 25. INT. CAMERA MARE. NOAPTE Alina privește bradul împodobit din camera mare. VOCE ALINA (OFF) 24 Decembrie!Era primul meu brad. Aveam 5 ani dar era primul an în care aflasem de existența lui Moș Nicolae, Moș Crăciun și de așteptările pe care fiecare copil le are de la ei o dată pe an. Nu eram eu foarte lămurită de ceea ce avea să se întâmple, așa că așteptam cuminte, ca o domnișoară, întocmai cum mă învățase bunica. 26. INT. BUCÃTÃRIE. NOAPTE Paul și Martha se uită la televizor în bucătărie. PAUL Alina! Alina, pe unde umbli? Vino repede, e Moșul la televizor! Alina vine în fugă din camera mare în bucătărie, curioasă de mama focului să-l vadă pe Moșu’. Privirea ei l-a fixat imediat pe Moș Crăciun care stătea pe un scaun, lângă un brad împodobit, în mijlocul unui grup de copii. MOȘ CRÃCIUN Fata Moșului, ia spune-mi tu, cum te cheamă? FETIÞA Mă cheamă Oana Mirabela! MOȘ CRÃCIUN Ce nume frumos! Dar ia spune-i tu Moșului, ai fost cuminte? FETIÞA Da Moșule! Cum să nu! O ascult toată ziua pe mami! Alina privea atentă cu gura întredeschisă. MOȘ CRÃCIUN Bravo, bravo, Mirabela! Și ia spune-mi tu, o poezie știi? FETIÞA Da Moșule, să ți-o spun pe cea cu fulgul de nea sau pe aia cu Prichindel? Deodată se aude o bufnitură puternică. Alina a tresare speriată. Paul prefăcându-se speriat, se uită cu ochi mari la Alina, așteptând să dezlege ea misterul. PAUL Alina, de unde s-a auzit? Ce s-a întâmplat? Alina nu știe ce să facă. Paul insistă. Haide să vedem de unde s-a auzit! Alina se îndreaptă speriată spre ușa din hol și o deschide cu frică. De cealaltă parte a ușii stătea vecinul de vizavi, îmbrăcat în Moș Crăciun, așteptând să vadă clanța mișcându-se pentru a fugi pe ușa din spate, cum era de altfel înțelegerea. ALINA Hiiiii! Bunicule, uite-l pe Moșu!!! Moșuleee unde fugi?! PAUL Da unde-i Moșul? ALINA Acum a trecut pe lângă mine și a ieșit pe ușă! PAUL Nu se poate! Da de unde știi că o fost Moșul? Fugi repede la brad să vezi dacă ți-a adus ceva! Alina e în culmea fericirii desfăcând cadourile de sub brad. 27. INT. CAMERÃ ALINA. ZI Alina plânge cu capul înfundat în caietul de matematică. PAUL Alina, dar de ce plângi? Spune-mi te rog. Alina nu reacționează. Alina, nu rezolvi problema plângând. O rezolvi recitind-o până înțelegi cerințele. Alina! Mai citește o dată! VOCE ALINA (OFF) Toată blândețea bunicului dispărea ca o fantomă când venea vorba de școală și de disciplină. Iar obsesiile bunicii legate de curațenie și de atitudinea pe care trebuie s-o am pentru ca într-o bună zi să devin o „doamnă” puneau stăpânire pe tot timpul meu liber. Nu-i de mirare că m-am lăsat cuprinsă cu ușurință de nostalgie gândindu-mă la timpul petrecut la țară, în libertate. 28. INT. LIVING. NOAPTE - 1995 E ora 9 fix. Martha și Paul se uită la televizor așteptând-o pe Alina să iasă de la baie gata pregatită pentru culcare. Alina intră să-i salute înainte să plece în dormitor. ALINA (pupând-o pe obraz) Noapte bună, bunica. MARTHA Noapte bună puișor. PAUL (pupând-o și el pe Alina pe obraji) Noapte bună puiuțule. Să nu uiți să-ți spui rugăciunea. ALINA Îhîm. Noapte bună, bunicule. PAUL Ce Îhîm? Ce-i aia îhîm? ALINA (râzând) Da. Apoi merge în dormitorul în care pătuțul ei era lângă cel al Marthei de o parte și cel al lui Paul pe de alta, pentru a putea fi supravegheată. MARTHA Ia să vină acum Lena, să vadă ce fată i-am crescut, și să facă și ea diferența. Cum au putut s-o țină atâta timp printre țăranii ăia, nespălată și needucată? Nici nu știa să vorbească, numa țipa și dădea din mâini ca ei și ca tată-so, huoooo, huooooo ,hooooo! (gesticulând arogantă) PAUL Eiiii, un copil are nevoie de educație, bineînțeles că au adus-o aici. Cine știe ce s-ar fi ales de ea dacă ar fi lăsat-o acolo... MARTHA Ce s-ar fi ales...Ar fi crescut-o cum l-au crescut și pe tată-so, tu ce crezi? Se aude soneria de la poartă. PAUL Doamne Dumnezeuleeee, dar cine e la ora asta? MARTHA Tu, Paul, poate e Lena! Precis e Lena. 29. INT. DORMITOR. NOAPTE Alina a sărit ca arsă din pat, în toiul rugăciunii, și fuge spre geamul dormitorului care dădea exact spre poartă, să vadă cine e. Era o mașină cu un bărbat la volan, iar lângă stătea Lena. O observă în geam de afară, și îi face cu mâna râzând. ALINA Mamiiiiii! Mamiiiiii! Mamiiiiiiiiiii! Fuge repede din dormitor, trece prin living în viteză, deschide ușa să iasă din casă și fuge în curte. MARTHA Alina, unde te duci desculță afară?! Alina treci repede înapoi în casă. Se ridică și iese din casă strigând după Paul care plecase să descuie poarta . Iooooiiii Paul adă fata înapoi în casă că a ieșit desculță în curte! Alina deja trecuse de Paul care era cu cheia în mână, la cațiva metri de poartă. Alina ajunse la poartă și trăgea încontinuu de clanță încercând în zadar să deschidă poarta încuiată. LENA Alina puiule! A venit mami și tati! Haide bătrane să ne deschizi poarta că nu mai avem răbdare! PAUL (zâmbind) Vine, vine batrânul, dar vine mai încet. Și apoi să știti și voi că musafirilor neanunțați deschid numa’ dacă vreau! Paul ajunge și descuie poarta. Alina sare în brațele Lenei imediat cum se deschise poarta. Între timp ieșise și Ovidiu din mașină și se îmbrățișează cu toții. MARTHA Vai Lena, ce surpriză! Hai, vino aici să te pup. Ioii, tu Lena ce slabă ești! Da’ cum ai slăbit în halul ăsta? Apoi văzând mașina se schimbă la față. Da’ iară, altă mașină? LENA Haide mamă, măcar lasă-ne să intrăm în casă! PAUL Ce s-a întâmplat? LENA Mama... nici nu am apucat să intrăm în casă că deja ne-a luat la rost. PAUL Intrați copii în casă liniștiți. Ce nu o știi pe mamă-ta? Încă vă mai trebuie instrucțiuni? OVIDIU Săru-mâna mamă! MARTHA Servus, dragă. Ești bine? Cum ați călătorit? OVIDIU Bine, am venit bine. Intră cu toții în casă. MARTHA Păi cred și eu, în mașină nouă cum să nu veniți bine... PAUL Măi copii dar când ați plecat? Cum circulați așa noaptea, nu vă e frică? Ovidiu se așază, și Lena dă să își tragă un scaun să se așeze și ea cu Alina. MARTHA Ioiii, Lena, treci imediat cu fică-ta la baie s-o speli că a ieșit desculță în curte și murdărește covorul! LENA Da las-o mamă că o țin în brațe nu vezi? Nici n-a pus piciorul jos. MARTHA Da, da’ are și ea scaun lângă tine. Uite acolo e locul ei. Acum e mare. PAUL No lasă Martha, fata. Gata, a venit mamă-sa, să se ocupe de ea. Noi preluăm ștafeta când pleacă ei! 30. INT. DORMITOR LENA. ZI Lena se trezise și îi privea lângă ea, în pat, pe Ovidiu și pe Alina îmbrățișați. E puțin peste ora 9 iar soarele pătrunde vesel prin perdea, direct spre fețele lor. Liniștea și dulceața momentului dispare brusc cu zgomotul făcut de Martha care bătea cu un polonic în geam să îi trezească. MARTHA Bună dimineața! Haideți oameni buni, că e ora 9! Micul dejun e deja pe masă! Trezirea! OVIDIU (buimac) Mă da’ maică-ta asta nu ține cont că suntem și noi de pe drum?! Se trezise și Alina speriată de zgomot. ALINA Ce se aude tati? OVIDIU Nimic tati. Hai să ne culcăm la loc. Du-te și spune-i lu’ mă-ta că noi dormim. Păi dă-o-n pizda mă-sii de treabă! 31. INT. SUFRAGERIE. ZI Lena intră somnoroasă în sufragerie. Masa era deja aranjată, cu tacâmuri pentru toată lumea, iar Martha și Paul așteptau la masă. LENA Bună dimineața... PAUL Bună dimineața! Dacă ai mai fi întârziat mult, îți spuneam bună ziua! LENA Haide tată... MARTHA Hai, treci la baie repede și spală-te, să mâncăm și noi. Dar bărbatu-to când vine? La prânz? Intră la baie. LENA (strigă din baie) Când se trezesc! MARTHA Noo, să fie sănătoși. Eu nu pun masa de două ori. Nu se poate să ținem toată ziua masa pusă! Să-l servești tu că e bărbatu-to. Dar nici Alina nu s-a trezit? LENA Nu. E prima ei zi de vacanță! Măcar azi să doarmă și ea mai mult. Își șterge mâinile și se întoarce în sufragerie. No...poftă bună! PAUL Poftă bună. MARTHA Tu, Lena, de ce a mai trebuit să luați altă mașină? Nu aveți ce să faceți cu banii? LENA Ba avem mamă, dar pe cealaltă am aruncat-o. PAUL Cum mă să aruncați mașina? LENA Am lovit-o atât de tare încât... nu s-a mai putut repara. PAUL Ați făcut accident, măi? MARTHA Vai tu Lena, să nici nu te aud! Și ați pățit ceva? LENA Nu, am avut noroc. MARTHA Degeaba! Nu știe să conducă. Nu știe să conducă, domnule! PAUL Măi copii, păi ați avut mare noroc! Mare noroc, dacă nu s-a mai putut repara mașina și voi nu ați pățit nimic. MARTHA Tu Lena, mami, dar cum s-a întâmplat? Bea așa-i? Bea și se urcă beat la volan! LENA Hai mamă, te rog încetează. Hai să schimbăm subiectul că oricum s-a terminat totul. Mâine plecăm la Sutești și o luăm pe Alina să facă vacanța acolo. PAUL Mergeti dragii mei. MARTHA Și acum cât stați? O aduceți voi înapoi? LENA Nu mamă, noi stăm o săptămână, că nu am gasit nimic de lucru pentru vară. Trebuie să căutam. O să o aducă Costel. MARTHA Sigur, că trebuie să plătiți mașina... LENA Mamă încetează cu mașina aia o dată, te rog frumos! MARTHA Până când o să continuați așa? De cât timp sunteți afară? Nu ați făcut nimic până acum. Numa’ ați schimbat mașini. Ce viață e asta? Voi nu vă gândiți să realizați nimic? PAUL Măi mamă, încetează. Sunt maturi, știu ei ce fac, numa’, Lena, gândiți-vă că aveți un copil și trebuie să faceți ceva pentru viitorul lui. Nu sunteți de capul vostru. MARTHA Știu pe dracu’! Noi vorbim degeaba, că și așa ei nu pricep nimic! Și Costel când o aduce pe Alina înapoi? LENA La sfârșitul verii. PAUL Până atunci? Măi fată, Alina are teme de vacanță. Ce face singură? Eu îți spun, toate temele Alinei au trecut prin mâna mea. Să știi că nu am lăsat-o de izbeliște. LENA O s-o aducă cu o săptămână mai devreme să îi poți verifica lecțiile atunci. Nu e nicio problemă. 32. EXT. MAȘINÃ. ZI Mașina soților Coman gonea cu viteză, îndepărtându-se tot mai mult de județul Mureș. Pe măsură ce înaintau, toți trei se simțeau vizibil mai destinși. Muzica e dată la maxim, Lena îi aprinde o țigară lui Ovidiu, apoi își ia și ea una fredonând cântecul de la radio. Alina e vizibil încântată de “destrăbălarea” asta a lor. ALINA Ce tare mă bucur că plecăm de la bunica! Ovidiu dă muzica mai încet. LENA De ce puișor, nu-ți place la bunica? ALINA Nu! De ce m-ați adus sa stau la ea? De ce nu pot să stau la mamaie? OVIDIU Păi uite te ducem acum să stai și la mamaie. ALINA De tot? LENA Nu de tot. Acum nu se mai poate de tot Alina. Pentru că ai început școala la Târgu-Mureș. Și nu poți să te mai muți la altă școală. ALINA Și când o să termin școala? OVIDIU (râzând) Eheeee, tatăă! Când o să te măriți! LENA Lasă mami, ca am vorbit cu bunica și a spus că o să se poarte frumos cu tine de acum încolo. ALINA Păi așa să facă, că până acum numa’ m-a supărat! LENA De ce puișor? ALINA Păi niciodata nu îi place nimic. Nu îi place cum vorbesc, nu îi place cum mănânc, nu îi place cum merg, nu îi place cum mă joc. De fapt cred că nu îi place CÃ mă joc! Ovidiu se uită cu subînțeles la Lena. OVIDIU Lasă tată, că ai trei luni de vacanță, să faci tot ce vrei tu! ALINA Tati, am luat Premiul I! O zi dacă veneați mai repede, mă vedeați cu coroniță! LENA Bravo puiul mamii! Haide, vino să te pup! Mi-a arătat bunicu’ poza, draga mea! Suntem foarte, foarte mândri de tine! Acum să te bucuri din plin de prima ta vacanță ca scolăriță! 33. EXT. CURTE SUTEȘTI. ZI Costică stătea beat, așezat pe treptele scării din fața casei, fumând, când mașina lui Ovidiu parchează pe podul din fața porții. COSTICÃ Getoooo! Ieși fă afară, că cred că venii fii-to cu unguroaica! Geta iese într-un suflet pe prispă să se uite după ei. GETA Unde bă? Văzându-i ochii i se umezesc și aleargă într-un suflet la ei. Iese prima Alina care se aruncă în brațele ei. ALINA Mamaieeeee! Ufff ce dor mi-a fost de tine!!! GETA Uffff, pui de om! Și tu veniși maică? Pupa-o-ar mama pe ea! Ptiu, ce mare ai crescut! În timp ce Geta îi salută pe Ovidiu și Lena, Alina fuge în curte la Costică. ALINA Tataieeeee! Ia uite ce mare am crescut! Mă mai cunoști? Și îi sare în brațe. 34. INT. CAMERÃ OVIDIU. ZI Lena îi aranjează hainele Alinei în dulap. Ovidiu și Alina se uită la televizor. OVIDIU Alina tată, cât suntem noi plecați, să asculți de mamaie și de tataie și să fii cuminte. Când o să se termine vacanța o să te ducă Costel înapoi la Târgu-Mureș. Luna viitoare, o să te ducă mama la centrală, la primărie, să vorbim și noi cu tine la telefon și data viitoare când o să mai vorbim...o să fie la toamnă, când ajungi la Târgu Mureș și te putem suna acolo. ALINA Bine. OVIDIU Și încă ceva, foarte important. Te joci cât vrei cu copiii, dar afară, la poartă sau în curte. Să nu lași pe nimeni, pe nimeni în casă. Că uite tată, avem o gramadă de lucruri și nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Nu trebuie să știe nimeni ce e la noi în casă. ALINA Bine tati. LENA Și puișor, sș nu uiți de lecții, da? Când ajungi la Târgu Mureș o să te verifice bunicu’, bine? ALINA Da mami. 35. EXT. CURTE. ZI Alina se joacă în curte cu vechile ei vase vechi sparte în care gătea. Geta vine cu sapa în spinare de pe vale spre curte, înnămolită toată, iar Costica beat, plânge cu sticla de vin în mâna pe scări. Cum o vede pe Geta, se oprește instantaneu, se strâmbă încleștându-și gura ca și cum ar mima o înjurătură și strigă. COSTICÃ Hai fă nu mai pui odată masa să mâncăm și noi? Că mi-e foame! GETA Huuuooo, bă! Că d-abi veni din vale! Ce vrei? I-ai pus și tu la fata asta să mănânce când s-a sculat? Se duce spre fântână să se spele pe picioare. COSTICÃ Păi nu! Altfel crezi că mai zbieram după tine ca bezmeticu’? GETA Mai du-te-n paștele mă-tii de putoare! Nu ești în stare să-i dai un codru de pâine la copilu ăsta! Stă fata nemâncată până acum! COSTICÃ Fă fii a dracu’ de proastă, mă-njuri, ai??? Se ridică și aleargă spre ea. Fii a dracu’, vino-ncoa’, că te omor! Geta își pregătise sapa să îl lovească. GETA Vino, du-te dracu’ de prost! Vino tu la mine, că uite sapa! Alina se uita la ei și când a văzut că se apropiau unul de celalălt începu să plângă. ALINA Tataieee, hai mă tataie nu te duce mă la ea. Nu da mă în ea! Îl trage de mână înapoi, cu toata puterea ei. Costică își încleștează gura spunând ultima înjurătură mai mult printre dinți. 36. EXT. POARTÃ. NOAPTE In mijlocul grupului de copii, Alina râde în hohote. E fericită printre vechii și singurii ei prieteni și companieri de joacă. 37. EXT. CURTE DIANA. ZI Alina îl aleargă pe unul dintre copiii invitați la ziua Dianei, în jurul mesei frumos aranjate din mijlocul curții. Tocmai mâncaseră toate felurile de mâncare pregătite și cu toții așteptau prăjiturile. MAMA DIANEI Copii! Poftiți la prăjituri! DIANA Mi-a facut mami meu prăjitură Albă ca Zăpada! Cu toții s-au îmbulzit la masă. ALINA VOCE (OFF) Dintre toate prăjiturile bunicii, acea Albă ca Zăpada a fost cea mai bună! 38. INT. LA SOBA. ZI În camera sărăcăcioasă în care încăpeau doar două paturi, o masă și o sobă, Alina mănâncă cu Geta și cu Costică. ALINA Mamaie, săptămâna viitoare, de ziua mea, îmi faci mă mamaie și mie prăjitură Albă ca Zăpada? GETA Păi nu știu maică să fac io prăjituri... nu te supăra... Îți iau ce vrei mamă, da’ prăjituri nu știu să fac. Lasă că la anu, poate ți-o face bunică-ta aia, daca ei fi p-acolo, că aia le are cu d-al dăștia. ALINA Păi da mă mamaie, da bunica nu mă lasă cu copii la masă. Nici în curte nu mă lasă să aduc. COSTICÃ Pai ce-are mă, e nebună la cap? ALINA Nu e, da’ zice că fac mizerie și gălăgie... Da’ mamaie, pot să chem și eu copii de ziua mea să ne jucam? Costică a început din nou să plângă. GETA Cheamă mamaie, că îți pune baba un pui pe jar și mâncaaaați! N-aveți treabă! Și lasă că îți ia baba bomboane, că și-alea sunt dulci! ALINA Așa mă mamaie! 39. EXT. CURTE. ZI Alina stă tristă la masă, în curte. Geta pusese o masă lângă scări, fripsese puiul cu cartofi pai lânga el și bomboanele stăteau într-un castron în colțul mesei. GETA Nu te necăji maică! Vezi de treaba, pune mâna și mănâncă. Ce fără Mihai și Diana nu poți mânca? Dacă nu i-a lăsat tac-su, ce să faci? Lasă că mănânci și singură, ce-are? ALINA Bă mamaie, oare la anu, crezi că o fi și mami și tati meu acasă de ziua mea? GETA Or fi mă mamă, io știu? Cum o vrea Dumnezeu. Ia de mănâncă acum că se racește puiul. Nu te mai gândi, că te gândești degeaba. 40. EXT. MAȘINÃ. ZI Alina e cu ochii înlăcrimați în mașină cu Costel, în drum spre Târgu Mureș. ALINA VOCE (OFF) Chiar dacă fiecare vară avea un gol uriaș în fiecare întâi august, prima mea vacanță de școlăriță, cum zicea mama, a fost extraordinară! O gură sănătoasă de aer înaintea unui nou an plin de reguli și de restricții. 41. INT. SUFRAGERIE. ZI La masă, Martha și Paul o cercetează din priviri pe Alina, căutând schimbările intervenite în cele aproape trei luni de vacanță. PAUL Și, mamaia și tataia sunt bine? ALINA Da. PAUL Sănătoși? ALINA Da. MARTHA Ce ți-a făcut bunică-ta de mâncare? ALINA Cartofi pai cu cremvuști sau cu pui. MARTHA Atât? ALINA Și pâine cu ou și cu zahăr. Și prune, și mere mi-aducea tot timpul. Și cireșe și pere câteodată! Și a zis că îmi trimite struguri mai încolo, când s-or coace! D-abi’ aștept! PAUL Când „se vor coace” și „de abia aștepți” ai vrut să spui, așa-i? ALINA (lăsând bărbia în pământ) Așa-i... PAUL Așa-i că ți-ai făcut și lecțiile în vara asta? ALINA Nu... MARTHA Vaiiiii, da nu se poate! Cum așa? Nu ai terminat lecțiile de vacanță? PAUL Nu că nu le-a terminat, nici nu le-a început! Așa-i? Alina nu mai zise nimic. A rămas cu bărbia în pământ și a început să plângă. Nu-i nimic dragă puișor, că în săptămâna asta o să ieși din cameră doar ca să mănânci și să dormi. În rest vei sta de dimineață până seara să-ți faci toate lecțiile. La mine nu te prezinți cu temele nescrise! Așa se comportă o premiantă?! 42. INT. CAMERÃ ALINA. ZI Alina scrie de zor obosită și plictisită. ALINA VOCE (OFF) Scenele astea s-au repetat după fiecare vacanță de vară, pentru că pe toate le-am petrecut la Sutești. În anul următor, sincer aș fi învățat, dacă nu mi-aș fi uitat ghiozdanul cu toate cărțile la Târgu Mureș... 43. INT. HOL VILA SOÞILOR FERENCZ. NOAPTE Alina vorbește cu Lena la telefon. Ca de obicei, Martha aștepta în sufragerie să se termine conversația. ALINA Mami, când vi acasă? LENA Nu putem puiul mamei să venim deocamdată acasă. Mami și tati trebuie să strângă suficienți bani să ne ajungă să putem veni în România. ALINA Și dacă veniți acasă fără bani ce se întâmplă? Să știi că eu nu mă supăr! LENA Da mă mami, dar casa de la Sutești trebuie aranjată. Ai văzut că nu ai și tu camera ta, nu avem baie, nu avem bucătărie, nu avem nimic. Ești mare acum, poți compara ce condiții sunt la bunica și ce condiții sunt la mamaia. ALINA Mami... LENA Da mami! ALINA (începe să plângă) Când mă luați de la bunica? 44. INT. HOL SUTEȘTI. ZI Alina își începe o nouă vacanță de vară la Sutești, de data asta într-o cameră nouă, doar a ei. Se trezește de dimineață, iese din cameră pe hol, căutând să vadă cine e acasă. Ajunge pe prispă unde-l vede pe Costică în mijlocul unei bălți de urină. Era și Geta în fața casei măturând. Îl vede din curte și vine nervoasă lânga el. GETA Ce făcuși Costică, te pișași pă tine?! Costică începuse să râdă. Geta s-a enervat și mai tare. Alina se uită când la unul când la altul. Da’ ție nu ți-e rușine de copilașul ăsta? Ptiu fii al dracu’ să fii de scârbosu’ dracu’! Se apropie și mai mult de el și începe să îl gonească din fața Alinei dându-i în cap cu măturica ce o avea în mână. Pleacă fii al dracu’ să fii cu cin’ te-a fătat pă pământu’ ăsta! 45. EXT. CURTE. ZI Alina, tristă din nou, în curte, la masă, de ziua ei. Geta îi umple farfuria Alinei și Costică zace ca o legumă beat lânga ele. ALINA N-a fost să fie nici anul ăsta... GETA Ce mamă? Să vină Diana și Mihai? Dă-i dracu’ mamă, d-aia te vaiți? Ce, cu noi la masă nu poți mânca? ALINA Nu mă mamaie...ziceam de mami și de tati... 46. INT. CAMERÃ ALINA. NOAPTE Alina învață în cameră, când o aude pe Geta urlând din camera lor. Fuge repede într-acolo și îi găsește pe amândoi încăierați și cu fețele pline de sânge. COSTICÃ Futu-ți paștele mă-tii vrei să mă omori, aaai? Las’ că ți-arăt io ție! Ia fii a dracu’ de curvă, îți dau să te saturi! ALINA (plângând) Tataieeee, dă-te jos! Las-o-n pace! Tataieeee! Bătea cu pălmuțele, încerca să-l apuce de mâini pe Costică, să-l oprească din lovit, dar mânuțele îi alunecau pe pumnii lui murdari de sânge. La un moment dat, Geta reușește să-l lovească cu un pahar și în timpul câștigat fuge cu Alina în camera ei și se încuie amândouă acolo. Era o ușa de termopan, care odată încuiată le ținea în siguranță în interiorul camerei, atâta timp cât geamul nu era spart. Nu peste mult timp ajunge și Costică la ușa camerei urlând și amenințându-le prin geam. După ce dispare din fața ușii, Geta o ia pe Alina de mână, deschide geamul, sare cu fata pe geam și se încuie în garaj, care era protejat de o ușă de fier ce nu putea fi nici deschisă, nici spartă. Acolo și-au petrecut noaptea. 47. EXT. CURTE VILA SOÞILOR FERENCZ. ZI Paul și Alina stau pe câte-un sezlong sub nuc. PAUL Deci, s-a mai terminat o vacanță la bunici! Iar ai venit la bunicu’ celălalt să ne apucăm de treabă. Ia zi, mai știi tabla înmulțirii? ALINA VOCE (OFF) După acea vară...întrebările bunicului...chiar nu-mi mai puteau stârni într-atât interesul încât să mă mai obosesc să-i răspund. Eram distantă și confuză. Ma gândeam cum aș mai putea s-o mai rog pe mami să mă lase la Sutești? După tot ce s-a întâmplat... Mă gândeam dacă aș mai vrea să merg acolo. Apoi mă gândeam că sub nicio formă nu aș mai rezista lângă bunica. Mă gândeam, oare de ce trebuie să mă gândesc eu la toate astea, când totul ar fi putut fi atât de simplu, adică să fiu lângă mami și tati?! Paul nervos, îi ținea în tot acest timp predică pe tema tablei înmulțirii uitate. 48. EXT. MAȘINÃ. ZI - 1998 Alina împreună cu părinții ei se îndreaptă spre Sutești. OVIDIU Fii atentă! Nu uita că dacă nu o să continui să ai note bune, te vom aduce înapoi. LENA Va fi mult mai greu, nu vei mai avea doar o singură doamnă învățătoare, vei avea câte un profesor diferit la fiecare materie, și va trebui să le demonstrezi fiecăruia în parte ce poți. Trebuie să ne demonstrezi că ești matură și responsabilă, pentru că va trebui să te descurci singură. Știi bine că mamaie și tataie n-o să te poată ajuta la școală și...nici... OVIDIU Trebuie să fii cuminte, tată, cum ai fost și până acum. Acum o să venim și noi mai des acasă, o să vezi. Lasă că ne descurcăm noi. Alina era numai zâmbet. Înainte de Sutești, Ovidiu oprește mașina în Drăgășani. Coboară cu toții și Lena scoate o cheie cu care descuie lacătul de la o poartă de sârmă ce împrejmuia un teren. ALINA Ce-i aici? OVIDIU Viitorul tău loc de muncă! ALINA Aoleu, deja mă puneți la muncă? LENA Aici Alina, o să construim propriul nostru motel. Aici în față va fi recepția și restaurantul, sus vor fi camerele, în spate vara va fi teren de tenis iar iarna o să-l amenajăm ca patinuar. OVIDIU Și în față aici o să avem și o spălătorie auto. Ce zici? Te bagi la treabă? ALINA Mă bag! ALINA VOCE (OFF) Astfel am pășit în visul părinților mei. Următoarele zile libere și vacanțe aveam să le petrec aici, alergând printre muncitori, visând și jucându-mă prin camerele în construcție. 49. INT. CAMERÃ ALINA. ZI Alina căută un caiet în muntele de cărți înșirate pe toată podeaua. L-a găsit, dar nu înainte să calce pe un stilou, transformându-l într-o mare pată de cerneală pe covor. Șterge puțin pata cu un tricou din grămada de haine de pe pat și se reîntoarce la caietul pe care îl deschide și începe să scrie. Iată că după atâția ani, visul meu s-a împlinit, chiar dacă doar pentru 4 luni pe an. A fost prima lună din viața mea pe care am petrecut-o cu mami și tati de la prima până la ultima zi. Cât de frumos e ca atunci când treci prin fața bucătăriei să miroasă atât de frumos încât să nu te poți abține să nu intri, iar de îndată ce ai deschis ușa să o vezi acolo pe mama ta care te întreabă zâmbind: “Ce faci puișor, haide vrei să vii să guști?”. Îmi place mult să mă plimbe tati cu mașina, nu contează unde mergem, îmi place să fiu cu el. Râde de fetele de pe stradă și dă mereu muzica la maxim! În fiecare weekend am făcut grătar în curte și nimeni nu m-a mai tratat ca pe un copil mic ce nu are voie să caște gura la conversațiile adulților, cum făceau bunicii. M-a lăsat tati să stau cu ei până la 12 noaptea! Îmi pare rău că am pierdut toți acești ani, dar îi înțeleg și îi iubesc. Acum am un alt vis: cele 4 luni pe an să se transforme în 12 luni pe an, să fim o familie adevărată, cu normă întreagă! 50. EXT. CURTE. ZI Lena o îmbrățișează pe Alina în timp ce Ovidiu scoate mașina din curte. Geta plânge în hohote și Costică, își începuse și el repertoriul de plâns cum face de obicei când e beat. După ce s-au îmbrățișat cu toții mașina a plecat de pe pod. Alina privește în urma ei până nu se mai vede, apoi a aleargă plângând în casă. 51. EXT. SALA DE CLASÃ. ZI E o zi frumoasă de noiembrie. Soarele pătrunde timid în modesta sală de clasă din sat, unde Alina învață. Tocmai se sunase de ieșire, după o lungă oră de matematică. PROFESOARA DE MATEMATICÃ Salvați de clopoțel! Haideți, sunteți liberi. Toți copiii se ridică și se grăbesc să iasă la joacă. Alina! Ia vino puțin la mine. Alina se apropie de catedră. Au plecat ai tăi? ALINA Au plecat, doamna profesoară. Au plecat vineri. PROFESOARA DE MATEMATICÃ Acum când se mai întorc, la vară? ALINA Cândva prin mai. Încă nu se știe când se termină sezonul. PROFESOARA DE MATEMATICÃ Ehh, Alina, lasă că e bine și așa. Au stat toamna asta 2 luni cu tine, tot e ceva. Alina doar zâmbește. Și apoi mai pleacă la vară? ALINA Da, când începe sezonul de vară. PROFESOARA DE MATEMATICÃ Aham. Bine. Lasă, nu fi supărată. Că ne ocupăm noi de tine. Nu rămâi singură. Ne vedem mâine la meditație, da? ALINA Da, doamna profesoară! 52. INT. CAMERÃ ALINA. ZI - 2000 Alina, mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată e cu muzica dată la maxim în camera ei și dansează. Avea părul încă puțin ud după ce-l vopsise într-un roșu rubiniu. Geta apare pe hol și o vede prin geamul ușii. Alina observă că încearcă să-i spună ceva dar nu reușește să audă nimic. Caută telecomanda de la combină să dea sonorul încet și apoi deschide ușa. ALINA Ce-ai zis? GETA Vino mamă de mănâncă... Tu nu mănânci nimic toată ziua? ALINA Nu mi-e foame! GETA Vino mamă de mănâncă...Că vine mă-ta și tac-to și te găsește numa piele și os. Zice că nu-ți dau să mănânci. Haide te rog io frumos. Îți fac niște cartofi pai cu cremvuști? ALINA Da, fă. Hai că vin eu jos la tine mai încolo. GETA (plecând) Așa mamă, să vii că te-ai ascuțit de tot măi mamă. Răde naiba lumea de noi... 53. INT. CAMERÃ ALINA. NOAPTE În timp ce Alina își face lecțiile sună telefonul. Alina recunoaște numărul pe ecranul celularului. ALINA (entuziasmată) Aloooo, ce faaaceeeețiiii? LENA Bine puișor! Ce bine e să te aud atât de fericită! Parcă trimiți până aici la noi toată bucuria ta! ALINA Păi, asta era și intenția! Cum sunteți, ce face tati? LENA Muncim cu drag și spor. Pentru azi am terminat și suntem la televizor. Ne mai odihnim puțin și apoi mergem la somn, că mâine începem din nou. Tu ți-ai terminat lecțiile? ALINA Păi mami, abia acum m-am apucat. OVIDIU Păi și când termini? De culcat nu te mai culci în noaptea asta? ALINA (cu o voce pițigăiată) Salut tati! Ce mai faci? OVIDIU Păi lasă ce fac eu...ce faci tu? ALINA Ba termin mă tati, dar voi nu știți că eu învăț noaptea? M-am săturat de la atâta culcat la ora nouă, atâția amar de ani la bunica! Au început să râdă cu toții. OVIDIU Mama și tata ce fac? ALINA Sunt bine, ți-i dau să vorbești cu ei dup-aia. Vreau eu să vă întreb ceva mai întâi. Pot să merg și eu vineri după ore la Maria să dorm la ea în weekend? Merge și Dana! A început să chicotească, fiind sigură că urma un răspuns favorabil. OVIDIU La Maria, fata lui Nelu? ALINA Da. OVIDIU Păi da’ stă foarte departe de noi. Cine te aduce acasă? ALINA Offf, nu înțelegi. Păi ne ia Nea Nelu de la școală vineri după ore și ne aduce luni dimineață înapoi pe toate! OVIDIU (zâmbind cu subînțeles) Aaaaa, așa? Bine, mergeți. O să vorbesc eu la telefon cu Nelu mâine. Să nu credeți că sunteți de capul vostru. Și poate nu vă faceți lecțiile! ALINA Da bineînțeles că ne facem lecțiile! Ufff de parcă nu ați știi! OVIDIU Bineeee! Haide să-ți dau o veste! ALINA Bună sau rea? OVIDIU Bună! Foarte bună! ALINA Veniți acasă! OVIDIU A, nu tată. Nu se poate încă. Asta este situația. Nu fii supărată. Haide să te înveselesc. Am luat altă mașină! ALINA Aaaa. E frumoasă? 54. EXT. CURTE. ZI Alina cu ghiozdanul plin până la refuz în spate și cu încă o plasă de haine în mâna stângă se îndreaptă greoi spre poartă să meargă la școală. Geta o conduce. ALINA Mamaie să nu uiți și să mă aștepți la prânz să vin acasă, da? Că azi nu vin acasă! GETA Maică să ai grijă de tine pe unde te duci. Vezi să fii cuminte să nu îi faci pe mă-ta și pe tac-to de râs. Te rog frumos! ALINA Da mamaie, daaa, sunt cuminte! Hai stai liniștită! GETA Bineee! Io atât îți spui! Vezi ce faci și ai grijă! ALINA Hai mamaie, te pupai! Paaaaa! GETA Hai, bine. Pa! 55. INT. MAȘINÃ. ZI NELU (46), tatăl MARIEI(12), deschide portbagajul mașinii pentru ca toți copiii strânși în jurul ei să-și poată depozita ghiozdanele. Alina se înghesuie cu ceilalți copii care făceau naveta la școală cu tatăl Mariei. Pe lângă prietenele ei Maria și DANA (12)se mai inghesuiau în Dacia veche și ruginită încă 3 colegi din alte clase. Mașina sărăcăcioasă și faptul că stăteau claie peste grămadă mai mult o amuză decât să o deranjeze. Înaintează încet și greu pe șoseaua plină de zăpadă și de gropi. Geamurile se aburiseră în sfârșit, semn că se mai încălzise cât de cât în mașină, spre bucuria copiilor zgribuliți de frig. VOCE ALINA (OFF) Trăiam din nou un sentiment care în casa noastră deja murise. Acea simplitate și modestie curată, care la Sutești dispăruse odată cu “imbogățirea” părinților mei, iar la Târgu Mureș nu existase niciodată. De fiecare dată când mergeam la Maria, pășeam într-o altă lume, care mă fascina. Erau cu toții oameni simpli și săraci de la țară, dar extraordinar de calzi și de omenoși. 56. INT. CAMERÃ MARIA. NOAPTE Maria, Alina și Dana râd în hohote întinse pe jos, la gura sobei, într-o cămăruță modestă. DANA Păi cum credeați că am păcălit-o pe mama? MARIA Ce nebună ești! Dar lasă că și așa nu are de unde să afle! DANA Păi așa mă gândeam și eu! Apropo, fetele, ia uitați ce am aici! Dana scoate din ghiozdan o pungă de farduri, ascunsă printre cărți. ALINA (chicotind) Hiiiii! Și eu am adus! Am strâns tot ce a lăsat mama pe acasă! Dana și Alina au întins toate fardurile pe jos, în timp ce Maria căuta de zor o oglindă. Pentru următoarele ore, fetele au fost foarte ocupate. VOCE ALINA (OFF) Au urmat nenumărate astfel de weekend-uri la Maria. Deși îmi plăcea enorm să fiu fetița răsfățată a tatei, la Maria acasă simțeam că locuiește realitatea și că ceea ce se întâmpla la mine acasă era ceva pe dos... Ai mei îl numeau privilegiu și repetau asta la nesfârșit, ca să îmi intre bine în cap pentru ce s-au sacrificat atâția ani. 57. INT. CAMERÃ MARIA. ZI Maria, Alina și Dana încă mai dorm pe canapeaua extensibilă a Mariei. Alina și Maria erau înghesuite spre perete, iar Dana mai are puțin și cade din pat. La un moment dat intră în camera alăturată verișorul mai mare al Mariei, MARIUS (14) venit în vizită. Nu se poate abține să nu tragă cu coada ochiului prin geamul ușii, printr-o mică crăpătură în perdea, mai ales că știa de venirea colegelor Mariei. Își face curaj și intră rapid în cameră. MARIUS (țipând puternic) Ieșiți din cameră! Ieșițiiiii! Ieșiți acum!!!! Fetele au sărit buimace și speriate din pat. Au fugit și nu s-au mai oprit până în curte. S-au trezit cu adevarat când picioarele lor goale au atins zăpada rece din fața casei. MARIA (plângând) Ce s-a întâmplat? Unde-i Marius? El n-a mai apucat să iasă din cameră? Lacrimile i s-au uscat de nervi instantaneu când l-a văzut cum se uita la ele din camera lor, pe fereastră, tăvălindu-se de râs. Plină de nervi aleargă în viteză înapoi în casă, după Marius. MARIA Mariuseeeeee! Te omorrrrrrr! 58. EXT. EXCURSIE. ZI Alina e întinsă pe una din păturile din iarbă, lângă Maria și multi alți tineri de-ai locului, cu care făcuseră o ieșire la iarbă verde. Savurează verdele fiecărui fir de iarba și respiră fiecare strop de libertate. Se uită la fiecare în parte, pe rând: unii jucau cărți, alții fotbal. Unii întorceau carnea ce sfârâia pe grătar și câteva fete făceau amestecau salata. E fericită. 59. INT. CASÃ MARIA. ZI Familia Mariei mișună în jurul mesei. Fiecare dintre ei are ceva în mână, fiecare are rolul lui, ca într-un ritual. E prima zi de Paște și Alina în mijloc, privește cu zâmbetul pe buze mesenii: Maria, părinții ei CAMELIA(42) și Nelu, unchii ei IOANA(45) și NICU(45) și verișorii ei Marius și RADU(19). După ce se așază Nelu se îndreaptă spre soția lui. NELU Cristos a-nviat! CAMELIA Adevărat a-nviat! După ce gazdele au dat startul, au continuat cu toții să ciocnească. Apoi cu poftă, cu toții au început să mănânce. ALINA Vă mulțumesc mult că m-ați lăsat și pe mine să vin la voi. Nici nu vă imaginați cât mă bucur! MARIUS Taci din gură, vară-mea! Credeai că te lăsăm tocmai pe tine pe dinafară? Alina zâmbi. CAMELIA Draga noastră, în casa noastră vei fi mereu binevenită. Pentru câteva momente se instaurează o liniște deplină în care toți se uită cu coada ochiului la Alina. În cele din urmă Nelu întreabă. NELU Da’ chiar mă Alina, tu ai făcut vreodată Paștele cu ai tăi? ALINA Păi nu. Pentru că dintotdeauna au lucrat la hoteluri. Și știți că de-acolo nu le-a dat niciodată liber de sărbători. Nici de Paște, nici de Crăciun...nici de ziua mea...că pică tocmai în mijlocul sezonului de vară. CAMELIA Lasă Alina, anul ăsta ești cu noi. Și la vară, dacă vrei, să știi că eu cu Maria facem niște torturiiii, jos pălăria! Radu întinde un ou roșu spre Alina. RADU Cristos a-nviat! ALINA Adevărat a-nviat! VOCE ALINA (OFF) Era atâta iubire, atâtea gesturi, aparent banale, dar care învăluiau familia Mariei într-un scut pe care nimeni nu-l putea sparge. Mâncărurile noastre de fițe nu au reușit niciodată să ne umple masa în sărbătoare. Mesenii noștri erau în totdeauna persoane, nu suflete. Nimic din tâmpeniile din casa noastră nu reușeau să recreeze nici o fărâmă din căldura de aici. 60. INT. CAMERÃ MARIA. NOAPTE Maria și Alina în pat. ALINA Nici nu-ți imaginezi cât de bine m-am simtit azi! Ce familie minunată ai Maria... MARIA Ehh, așa e. Ai văzut că mami și cu tati sunt de treabă. Și ce verișori frumoși mai am, ai văzut? Alina zâmbi. ALINA Sincer acum, mulțumesc! E atât de ciudat...Nu am mai stat niciodată la o masă atât de întinsă, adică cu atâția oameni...Chiar am simțit că e sărbătoare cu adevărat. MARIA Hai mă Alina, pentru ce să mulțumești? Adică, nici nu ai mâncat chiar atât de mult, și ești o persoană relativ suportabilă! Au început să râdă în hohote. 61. EXT. CASA COMAN. ZI Noua mașină a soților Coman parchează la poartă. Un grup de vecine de vizavi se uitau lung, spre satisfacția lui Oviudiu, care nu-și mai încăpea în piele de mândrie. VECINA 1 Ãsta e Ovidiu a lui Costică? VECINA 2 Da fă. Parcă el e. Ietă, e cu muierea. VECINA 3 Iar a schimbat mașina? VECINA 2 Păi cred că iar o fi lovit-o. Lena și Ovidiu coboară din mașină și intră în curte. 62. INT. CAMERÃ ALINA. ZI Alina somnoroasă se îndreaptă spre toaletă. În treacăt o găsește pe Lena transpirată, vizibil obosită, călcând. ALINA ‘Neața mami! LENA Bună dimineața, Alina. Te-ai trezit? Alina și-a continuat drumul spre toaletă cu ochii aproape închiși fără să mai răspundă nimic. 63. INT. BUCÃTÃRIE CASA COMAN. ZI Lena e la aragaz, pe ultima sută de metri cu pregătirea prânzului. Alina stă deja la masă, absentă, ascultând topul muzical la radioul din bucătărie. Lena stinge friptura, apoi rade cașcaval pe cartofii pai. Condimentează salata. Apoi se îndreaptă spre masă cu bolul de ciorbă în mână, strigându-l pe Ovidiu. LENA Ovidiu! Hai la masă! Ovidiu vine în bucătărie. Simte mirosul puternic de friptură, dar nu se poate abține să se plângă Lenei pe un ton flegmatic. OVIDIU (arătând spre salată) Da’ iar mâncăm buruieni, nevastă? LENA Auzi, știi ceva? Stai acolo la masă și taci din gură. Lena pune ciorbă în farfurii. OVIDIU Da’ ce ciorbiță e asta, de dovlecei? Lena nu-i răspunde, ca și când nimeni nu ar fi zis nimic. LENA (spre Alina) Poftă bună, puișor. ALINA Poftă bună și vouă. OVIDIU Haideți, poftă bună. O pupă pe Lena pe frunte în semn de împăcare. Lena rămâne cât se poate de sictirită de glumele de dinainte. VOCE ALINA (OFF) Tata începuse să fie tot mai absent din viața noastră. Petrecea mai mult timp în mașină decât cu noi. Era acasă doar cât să mănânce și să doarmă. Mama vorbea tot mai puțin, era tot mai retrasă. Își petrecea toată ziua făcând mâncare și curat. Eu stăteam mai tot timpul în camera mea, și... atât. Atât trăiește o familie în armonie? 64. INT. CAMERÃ MARIA. NOAPTE Alina, Maria, Marius și Radu se uită la un film. Radu, vărul cel mare al Mariei, un tip simplu, carismatic și prietenos, un fel de „Big Brother” al găștii. În realitate filmul era un pretext pentru a rămâne singuri în cameră la povești, departe de restul familie. ALINA Cred că eu m-am cam săturat de tot teatrul ăsta de-a familia! Adică se vede de la o poștă că tot ce se întâmplă în casă se întâmplă doar pentru că trebuie să se păstreze niște aparențe imbecile. De multe ori am impresia că le era mai ușor când nu eram împreună, când se purtau ei doi firesc, fără o țâncă între ei de dus de nas... MARIA Crezi că o să divorțeze? ALINA Mă, nu știu. De fapt nu cred. Tata ține prea mult la imaginea asta caraghioasă de familie perfectă și fericită. Suntem vedetele din Sutești City și trebuie să ne păstrăm la înalțime, îți dai seama?! Dar el e liber să-și facă de cap cum vrea și când vrea, mama să fie o soție iubitoare iar eu o elevă silitoare. Cum spune mamaie, să nu ne facem familia de râs! Că el o fi vreun top model... MARIUS Lasă mă Alina, vezi și tu partea plină a paharului. Zi mersi că nu te-au crescut până anu’ trecut. Și de-acum încolo, mai ai puțin și te măriți! Alina a început să plângă. RADU Bă fra, ești prost cât încape! O ia pe Alina de mână și ies din cameră. MARIUS Da ce-am zis mă? MARIA Abține-te mă Marius. Tu știi cât și-a dorit Alina să fie cu ai ei? Nu mai spune și tu nimic când o vezi așa... MARIUS Păi da mă vară-mea, dar am dreptate. Decât așa mai bine deloc. MARIA Ehh mai bine deloc! Mai taci mă Marius, ce naiba?! 65. EXT. POARTA CASEI MARIA. NOAPTE Radu iese cu Alina afară din curte, și se așează pe băncuța de la poartă. RADU Tu te-ai gândit că se prefac doar ca să nu te facă pe tine să suferi? ALINA Da, m-am gândit. Dar asta nu explică absența lui tati de acasă. Adică...nu avem nevoie de însoțitor la masă. Pentru că în restul timpului nu e acasă, niciodată. RADU Trebuie să înveți să trăiești așa cu ei. Uite, felicitări! Ai aflat ce înseamnă să ai o familie. Nu compara ce ți-ai imaginat tu cu realitatea...oamenii nu sunt așa. ALINA Și voi toți cum reușiți să fiți așa? La voi totul se rezumă la familie, la noi totul se rezumă la bani. RADU Alina, tu de fiecare dată când ai venit pe la Maria sau pe la noi, ai prins întotdeauna acele câteva momente frumoase, după o lungă zi, grea, plină de neajunsuri, poate de multe ori plină de certuri. Dacă tu nu i-ai văzut pe tușica certându-se cu unchiu’ sau pe mama certându-se cu tata, asta nu înseamnă că lucrurile astea nu se întâmplă. Asta înseamnă să ai o familie...e la pachet cu tot tacâmul. ALINA Vezi, iar vorbești cu mine de parcă aș fi vreo păpușă într-un glob de sticlă! Tu crezi că eu nu știu ce înseamnă să ai probleme, să ai greutăți? Tu crezi că dacă eu am avut bani, am dus o viață liniștită și fără griji? Voi credeți că un copil crește doar cu atât? RADU Nu, nu am spus asta... ALINA E vorba de sentimentul pe care ochii îl arată la sfârșitul unei zile. E vorba de explozia de iubire din casa voastră și ignoranța și nepăsarea totală din casa noastră. Adică, mă frate, să văd și eu puțină sete de a petrece câteva ore în plus cu fii-ta. Nu de alta, dar parcă ai avea vreo 12 ani de recuperat...Adică, în mintea mea, logic și normal e să nu poți dormi noaptea, încercând să pui capăt unei situații de rahat ca asta, nu să te adâncești așa în ea și pe de-asupra să nici nu-ți pese! RADU Pentru asta construiesc motelul în Drăgășani, nu? Să se poată întoarce în Romania, să fiți împreună. ALINA Radu, noi nu știm să fim împreună... 66. EXT. STRADÃ. NOAPTE - 2002 Radu o așteaptă pe Alina în fața liceului să iasă de la ore. O vede venind și încep să zâmbească amândoi. Se sărută, își trece mâna dreaptă prin părul ei moale, urmărind una din șuvițele ei blonde și pleacă îmbrățișați spre casă. VOCE ALINA (OFF) Părinții mei îmi făcuseră serviciul de a continua în liniște joaca de-a familia și în următorii doi ani. Am reușit să depășesc astfel exigențele lor și să obțin la capacitate o notă suficient de mare încât să fiu acceptată de un colegiu foarte bun din Râmnicu Vâlcea. Am împușcat doi iepuri dintr-un foc: am reușit să las în urmă circul de la Sutești și să îmi văd în sfârșit de viața mea alături de Radu. Am terminat cu povestea în care tata își cumpăra mașini, mama construia hoteluri și eu alergam după ei. 67. INT. GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Alina încălzește mâncarea în timp ce Radu aranjează masa. RADU Ai vorbit cu ai tăi? ALINA Da, vin miercuri până la urmă. RADU (râzând) Ce fac, plec? ALINA Da, poți să pleci de-acum! Radu, sper să nu înceapă cu comentarii, că dacă fac asta, o să continui eu, și nu cred că le-ar conveni. RADU Până una alta, stai pe banii lor și... ALINA Radu, chiar vrei să luăm totul la bani mărunți? Păi haide atunci! În primul rând și tu plătești pentru garsoniera asta, și în al doilea rând, vă rog să mă scuzați că la 16 ani nu sunt în stare să-mi plătesc singură chiria! Corect? RADU Corect... ALINA Și în al treilea rând, iar vă rog să mă scuzați că tata a schimbat până acum 8 mașini, dar nu a fost în stare să-mi ia o amărâtă de garsonieră aici. Dar când am luat notă mare și am intrat la liceu în Vâlcea, cine îi mai ajungea la nas de mândrie?! Păi fă-ți mă și tu partea ta de datorie, și dup-aia, eventual, mai stăm de vorbă! 68. INT.CASA COMAN. NOAPTE Alina, părinții ei și Geta luau masa. Lena e cât se poate de absentă și de tulburată. OVIDIU Toate bune la școală? ALINA Da. Mai ales că anul ăsta avem ore dimineața. OVIDIU Cu profa de engleză cum te mai înțelegi? Nu i-ai spus că vrea taică-to să o scoată la o cafea? ALINA (zâmbind) Ne tolerăm. OVIDIU Apropo! De Mirela ce mai știi? ALINA Nimic. Chiar nimic. OVIDIU Soră-sa a intrat la Academia de Poliție. ALINA Da? Fain... OVIDIU Și zicea mamă-sa că Mirela vrea să dea la Științe Politice. M-am întâlnit cu ea ieri în oraș și mi-a spus. ALINA Fain. OVIDIU Da! Copii deștepți. Au știut ce să aleagă. Vezi, miroase tineretul de unde iese banul! Alina nu mai zise nimic. Tu unde vrei sa dai? ALINA Nu știu încă. Mă gândesc la Filologie sau Filosofie. Se face liniște. GETA Și ce ieși mamă cu estea? Alina și Lena nu au mai zis nimic. 69. INT.CAMERÃ ALINA. NOAPTE Alina și Lena erau în pat, la televizor. LENA Cu Radu, cum ești? E totul în regulă? ALINA Da, e super. LENA Reușești să te descurci cu toate, și cu școala și cu treaba acasă? ALINA Mamă, m-ai mai întrebat și anul trecut asta...ți-am spus că da. LENA Se vede pe voi că sunteți fericiți, dar o mamă...întreabă, e mereu îngrijorată... ALINA Suntem bine...nu-ți mai face atâtea griji. LENA Trebuia să învăț până acum că tu întotdeauna te-ai descurcat singură, așa-i? Alina nu mai zise nimic. Trebuie să-ți spun ceva despre mine și Ovidiu. Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar eu cu taică-to nu mai suntem împreună. ALINA De ceva vreme bună mai voiai să adaugi așa-i? Nu e o surpriză, stai liniștită. Dacă vrei să știi părerea mea...nu văd rostul teatrului ieftin de până acum. Chiar a fost o mare ușurare pentru mine faptul că am plecat de aici. Ce ironie, nu? Eu care îmi doream atât de mult să fiu lângă voi. LENA Să știi că teatrul ăsta ieftin de care zici tu, e... dintotdeauna. Doi oameni care nu au nimic în comun unul cu celălalt, nu se pot iubi. Dar am crezut că într-o zi vom învăța să trăim unul cu celălalt. Când am aflat că nu se poate, era deja prea târziu, pentru că te aveam pe tine. ALINA Hai mă mamă! Asta e culmea responsabilității! Nu suntem în stare de o căsnicie și dăm vina pe copil! LENA Tocmai ai spus-o acum un minut! Cu gurița ta ai spus cât îți doreai să fim împreună toți trei! Cum puteam să-ți spulberăm visul ăsta frumos? Era singurul lucru pe care îl aveai de la noi... ALINA Divorțați! Nu mă interesează. Ce fabulezi tu acum era valabil în condițiile în care aș fi crescut împreună cu voi, aș fi avut o familie...dar în cazul de față...cum ar putea să-mi lipsească un lucru pe care nu l-am avut niciodată?! 70. EXT.CASÃ MARIA. ZI Alina se îndreptă spre poartă. O vede pe Maria în curte. MARIA Ooooo, lume nouă! Ce faci dragă? ALINA Ehh, din când în când îmi mai amintesc și de prieteni vechi. MARIA (râzând) Da’ unde ți-e bărbatul? ALINA Ce nu știi? L-am vândut la țigănci acu’ vreo două zile! Se iau în brațe, îndreptându-se spre ușa de la intrare. 71. INT.CAMERÃ MARIA. ZI MARIA Ce e măi cu tine? Te-ai certat deja cu ai tăi? Nici nu au venit oamenii bine și tu... ALINA Nu m-am mai certat... ce sens ar mai avea... Am vorbit aseară cu mama și e oficială treaba. O să divorțeze. Dar...a fost o discuție așa, ca despre vreme. Adică știam situația, nu e nicio noutate. MARIA Înseamnă că tebuie să te preiau eu din nou, să te țin departe de tot balamucul ăla. Vino Alina aici, și vezi-ți de viața ta! Uite, azi tocmai aveam plănuit să mergem cu tati la pădure. Ce zici? 72. INT.GARSONIERÃ ALINA. ZI - 2004 Alina și Radu învață. Alina stă întinsă cu toate cărțile și caietele în pat iar Radu lucrează la calculator, la proiectul de licență. Se aude soneria de la ușă. Alina se ridică să deschidă ușa. Era Lena, lovită la față și la mâini, ciufulită și cu bluza ruptă. Intră în grabă, împingând-o într-o parte pe Alina. ALINA Mamă! Dar ce-ai pățit? Radu sare și el speriat de pe scaun. Lena se uită la Alina, nu zice nimic. Apoi se uită la Radu și începe să țipe. LENA (lovindu-l) Ieși afarăăăăăă! Ieși afarăăăă! Se ascunde în tine! Pleacă de lângă noi! Radu, mirat, apucă să ia o haină în grabă de pe cuier și iese din casă. RADU Alina, ai grijă de ea. O să aștept jos. Să mă suni dacă aveți nevoie de ceva! ALINA Mamă, încet. Liniștește-te. O ia încet în brațe. Apoi cu o mână împinge cărțile de pe pat să-i facă loc să se așeze. Haide, stai jos. LENA Alina! Alinuța mea! Să nu pleci! Să nu pleci de lângă mine niciodată! 73. INT.APARTAMENT DAN. NOAPTE Alina, în scara blocului, bate la ușă. Iese DAN(24), prietenul lui Radu. DAN Alina, salut! Ești bine? ALINA Bună Dan! Sunt bine? ... Dar eu mai știu? Radu e aici așa-i? DAN E în living. Mergi la el. Eu o să fiu în bucătărie. 74. INT.CAMERÃ DAN. NOAPTE Radu, pe canapea, se uită la televizor. RADU (îmbrățișând-o pe Alina) Alinaaaa! Nu m-ai sunat...nu mi-ai mai răspuns...vino aici. ALINA Mă gândeam eu că te găsesc aici. Deci...nenorocitul ăla și-a adus jigodia aia împuțită peste mama în casă! VOCE ALINA (OFF) Prin nu știu ce judecată tâmpită, se consideră că cine are copilul de partea sa, câștigă, metaforic vorbind, procesul de divorț. Următorii doi ani au fost un război între mama și tata, în acest sens. După toate scenariile și acuzele posibile, de la aventuri și bătăi până la blesteme și tentative de omor, mama a rămas cu o clădire imensă pe care nu o poate vinde iar tata a rămas cu o casă la țară care nu valorează nimic. La asta se adaugă amândurora 20 de ani îngropați într-un șir de alegeri proaste. 75. INT.GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Alina dormea cu Lena care venise pentru câteva zile la ea. La ora 3 dimineața Lena începe să se foiască. Se trezește, se pune în genunchi lângă pat, își face rugăciunile apoi își dă cu mir pe frunte și la încheieturile mâinilor. Se îmbracă în grabă și pleacă. 76. INT.GARSONIERÃ ALINA. ZORI Alina se trezește singură și se sperie de lipsa Lenei. Pune mâna pe telefon și o sună. ALINA Mamă! Unde ești? Când ai plecat? E 6 dimineața, m-am trezit să merg la baie și tu... LENA Nu pot vorbi acum. Te rog să nu mă mai suni. Mă deranjezi! Îi închide telefonul în nas Alinei care nu mai înțelege nimic. 77. INT.GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Radu rămăsese la Alina până avea să se lămurească situația cu Lena. Sună telefonul. Alina recunoaște numărul Lenei. ALINA Alo! Mamă unde ești? Te-am sunat toată ziua! LENA Nu știu mamă. ALINA Cum nu știi? Spune-mi odată să vin să te iau! LENA (plângând) Vino să mă iei! ALINA Păi vin mamă! Dar spune-mi unde să vin după tine! LENA M-am pierdut... ALINA Mamă, spune-mi ce vezi în jur! Orice! LENA Sunt niște blocuri gri. ALINA Mamă, în 3 sferturi din oraș sunt numa’ blocuri gri! Zi-mi o stradă, nu scrie nimic pe acolo? O clădire, un ceva acolo! LENA Nu știu mamă... Și închide. Alina începe să plângă. ALINA Spune-mi ce fac eu acum?! Radu o ia în brațe neputincios. RADU La poliție dacă sunăm acum, sunăm degeaba. La cunoștințe, iar degeaba, pentru că din câte am înțeles eu, e pe stradă pe undeva. După o oră, în care nu a mai răspuns la telefon, Lena sună din nou. LENA Sunt la o biserică. ALINA Așa mamă. Cum arată? E mică, e mare? Spune-mi ceva specific! Lena și Radu încep să se îmbrace între timp cu gândul să verifice toate bisericile din oraș. LENA Veniți repede, la miezul nopții va apărea pe cer o stea. O stea imensă și luminoasă! Și atunci se va arăta Sfânta Fecioară Maria și îmi va dărui batista ei. Să fiți aici să vă binecuvinteze și pe voi. Alinei nu-i venea să creadă ce auzea. ALINA Mamă, spune-mi despre biserică. Unde e, cum e? LENA E în renovare. Așteaptă preotul să vină mai întâi Sfânta Fecioară Maria să o binecuvânteze și apoi o termină. ALINA Bine mamă, bine! Offff! Radu, știi ce biserică e în renovare? RADU Habar n-am! Luăm un taxi și întrebăm taximetristul. 78. EXT. BISERICÃ. MIEZUL NOPÞII Taxiul ajunge la biserică puțin peste miezul nopții. Alina și Radu coboară în grabă și o găsesc pe Lena cu privirea fixată spre cer, în așteptarea stelei minune ce avea să anunțe venirea Fecioarei Maria. Au stat o oră acolo, până Lena s-a convins că nu va mai apărea nicio stea. ALINA(VOCE OFF) Acest episod s-a repetat și s-a înrăutățit în următoarele luni, până când inevitabilul s-a produs și a trebuit să fie internată. 79. INT.GARSONIERÃ ALINA. ZI Sună telefonul. OVIDIU Salut! Ce faci? ALINA Salut! Bine, tu ce faci? OVIDIU Uite am venit puțin în cameră, că m-am săturat în dimineața asta de moaca șefilor. Mai am o juma de oră până la pauza de masă și m-am retras aici în cameră la umbră. ALINA Păi te-au supărat cu ceva? OVIDIU Cine, Mirabela mea? Nuuu, e cuminte, dar ce să fac acum s-o învăț cu multă muncă? Las-o pe ea. Tu ce faci? Þi-ai terminat lucrarea de diplomă? ALINA (arogantă) Ce aia?! OVIDIU Lucrarea de diplomă, nu te apuci de ea? Alina plină de nervi nu știa ce să-i zică. Între timp observă un apel în așteptare de la Martha. ALINA Păi hotărăște-te, vrei s-o termin sau să mă apuc de ea? OVIDIU Păi amândouă! Faci mișto de mine? ALINA Parcă știam că sunt în clasa a 11-a... Dar ce știu eu cu ce știi tu, nu prea se potrivește. Scuze, dar mă sună cineva, tre să închid. OVIDIU Iar îmi închizi telefonul ca să vorbești cu ăla? Vezi că eu sunt tac-tu, nu mucosul ăla. Ãla să vorbească cu tine când o să aibă bani să te întrețină! Până atunci dacă tot stă pe banii mei să tacă dracu’ din gură! Alina închide. Oftează de nervi și îi sună pe bunici. ALINA Alo? MARTHA Alo, Alina, ce faci puișor? ALINA Făceam mâncare. Ce faceți? MARTHA Cu cine vorbeai la telefon? Te-am sunat mai devreme și era ocupat. ALINA Cu o colega, bunica. Ne trebuie ceva la școală. Lasă asta. Mama ce face, cum se simte? MARTHA Bine, azi a fost bunicu la ea, de-aia te-am sunat. ALINA Aaa, și? Ce face, cum se descurcă? Când o să o lase cu telefon să o pot suna? MARTHA Nu îi dă voie cu telefon înăuntru. Era bine, era liniștită. Mi s-a părut că își mai revenise. Oricum medicul a spus că o mai ține o lună sub observații. ALINA Încă atât? Și apoi va fi bine? MARTHA Să sperăm că va fi. De taică-to mai știi ceva? ALINA Bunica! Dar ce importanță mai are? Chiar nu puteți înceta? MARTHA Numa atât vroiam să-ți spun...să nu cumva să-i spui ceva despre mamă-ta. ALINA Bineînțeles că nu-i spun. MARTHA Nici măcar să nu mai îndrăznească să se gândească măcar la ea! Așa să-i spui. Nenorocitul, mi-a băgat copilul în spital! 80. INT.POARTA CASEI MARIA. ZI Alina, plânsă, așteaptă singură în fața porții ca Maria să iasă. O vede, se încalță și merge să-i deschidă poarta. MARIA Cum de nu ai trecut mai întâi pe la Radu. O să te caute disperat! ALINA Păi asta era și ideea. MARIA Să te caute? Tocmai ajunsese în fața ei, suficient de aproape încat să-i vadă cearcănele și să observe că ceva nu e în regulă. ALINA Nu. Să mai respir și eu puțin! Privirea i s-a umezit instantaneu și atunci Maria a luat-o în brațe și a condus-o în casă. Am obosit Maria, înțelegi? Toată a lumea a tras de mine în toate părțile, toată lumea așteaptă ceva de mine, fiecare are un plan separat pentru mine, nu mai pot. Nu pot mulțumi pe toată lumea și nu vreau asta! Nu vreau asta atâta timp cât nimănui nu-i pasă de ceea ce îmi doresc eu! MARIA Nu vorbi așa mă Alina. Revino-ți. Uite Radu e lângă tine și te iubește. ALINA Da, e lângă mine și mă iubește. Problema e că plătesc prea mult pentru asta. A fost prea mult Maria tot ce a fost între noi... Au fost mai bine de 3 ani... în care simt că am îmbătrânit, simt că mă sufoc. Când nu sunt la școală sunt cu el, iar când sunt cu el...nu mai sunt eu. Sunt o copilă în liceu, vreau să fiu liberă, vreau să chiulesc, vreau să merg în cluburi, vreau să nu-mi pese, dacă avem mâncare, dacă avem haine spălate, dacă îi place cu ce m-am îmbrăcat, dacă știe sau nu unde sunt. Maria, am ajuns să-mi fie frică să ies singură pe stradă, pentru că... el e în permanență e cu mine. Înnebunesc Maria! MARIA Mă Alina...lucrurile astea voi le-ați discutat? ALINA Maria, tu-l cunoști pe văru-to? MARIA Alina, dar te iubește atât de mult! Nu știu ce să zic. Știu că v-ați mai certat pe prostii de genu’ dar... nu am crezut niciodată că lucrurile sunt de fapt serioase... ALINA Știu că a fost alături de mine toți anii ăștia dar... eu nu pot să-mi imaginez un așa viitor alături de nimeni. Am 18 ani. Viața pentru mine abia începe. 81. INT.GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Alina și Radu la masă. ALINA Am obosit...pur și simplu am obosit... RADU Acum totul s-a terminat. Maică-ta a trecut de ce a fost mai dificil, sau oricum acum e în siguranță, departe de tot circul de aici, iar taică-to...a fost bine dintotdeauna... și noi ne vedem de treburile noastre. ALINA Radu...trebuie să vorbim. 82. INT.GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Radu plânge în hohote. Nu mai zice nimic. Alina tace și ea. La un moment dat, Radu se îmbracă și iese. 83. INT.MAȘINÃ OVIDIU. ZI Ovidiu o ducepe Alina înapoi la Vâlcea. Aproape tot drumul au fost amândoi muți. OVIDIU Cum merge învățatul pentru bac? ALINA Încă nu m-am apucat. Nu mi-a stat gândul la asta. OVIDIU Păi și când te-apuci? Revino-ți, gata. Acum am terminat și eu cu maică-ta. Gata! Viața merge înainte. Alina nu zicea nimic. Unde te-ai gândit să dai la facultate? ALINA La Cluj, dintotdeauna mi-am dorit asta. Am renuntat la filosofie, aș vrea la Limbi Străine sau Filologie. Mai văd eu până atunci. OVIDIU Păi și maică-ta câți bani îți dă? Că eu mai mult de 100 de euro pe lună nu pot să-ți dau. Eventual să stai la un cămin, ceva. Sau uite poți să mergi la mătușă-ta la Oradea la facultate. ALINA Þi-e frică să nu-ți mănânce Radu banii? Stai liniștit, ne-am despărțit. Mama nu poate să-mi mai dea, dar oricum mulțumesc pentru ajutor. OVIDIU Păi stai mă Alina așa, că nu te-am făcut singur! I-am dat o cârcă de bani la divorț... Sau ea stă cu pizda-n sus și prostu’ plătește?! ALINA (cu lacrimi în ochi) Poți să oprești aici, te rog. Am niște treabă. Ovidiu continua să conducă. Oprește am zis! Alina a sărit din mașină și a dispărut printre blocuri. VOCE ALINA (OFF) Rămăsesem singură pe lume. Îmi treceau flash-uri din copilărie prin fața ochilor și nu înțelegeam de ce. De ce a trebuit să plătesc eu cu copilăria mea pentru toate încercările nereușite alor mei? Și când cu adevărat aveam nevoie de ei... ei tocmai se găsesc să-și refacă viețile?! Nu ești ipocrit tu ca părinte, să-mi spui că te-ai sacrificat toți anii ăștia pentru mine? 84. INT.SALA DE CLASÃ. ZI Alina stă singură în ultima bancă. E nedormită, palidă, cu niște cearcăne imense. Observă distantă cum totul se mișcă în slow motion în jurul ei, fără să-i pese de nimic. LAURA Alina, vreau să te rog ceva. ALINA Ce? LAURA Știi, eu nu am făcut absolut deloc germană la fostul liceu... și am nevoie de ajutor neapărat. Altfel cred că aș rămâne corijentă, sincer. Am auzit că tu ești cea mai bună din clasă... crezi că ai avea timp să mă ajuți și pe mine din când în când? ALINA Îhî. Vino când vrei la mine după ore. 85. INT.GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Alina ascultă muzică cu becul stins în mijlocul patului, înconjurată de ambalaje și resturi de dulciuri și chipsuri împrăștiate pe lângă ea. 86. EXT.IEȘIREA DIN LICEU. ZI Alina iese agale pe poarta liceului, dusă pe gânduri, cu ghiozdanul în spate. În urma ei aleargă Laura. LAURA Alina! Alina! Așteaptă-mă! ALINA Aaa, Laura, tu erai? LAURA Ce faci azi? Facem o germană? ALINA Da, haide. Stau aproape. Ajungem imediat. 87. INT. GARSONIERÃ ALINA. ZI Alina și Laura intră pe ușă. Laura nu-și poate stăpâni uimirea pentru casa dezordonată și murdară. Pe jos, peste tot erau haine, cărți și caiete. Excepție făcea o cărare ce ducea de la ușă până la birou. Biroul la rândul lui era plin de sticle de suc, căni de cafea, ciocolată și de pungi de chipsuri. ALINA Fă-ți loc să stai pe undeva... Þi-e foame? Chipsuri, sticksuri, supă instant, ceva? Laura dădu din cap că nu vrea. Scuze de deranj. N-am știut că vii azi. Poate făceam puțină ordine. LAURA Nu-i nimic. ALINA Ok. De unde începem la germană? LAURA Păi...cam de la zero? VOCE ALINA (OFF) Deși pare greu de crezut, în luna următoare, Laura a devenit colega mea de garsonieră. Cu Laura chiuleam, cu Laura mă plimbam în parc, petreceam ore în șir probând haine în magazine iar apoi făcând parada modei acasă. Teoretic eram în ultimul an de liceu, însă practic, totul abia acum începea. 88. INT. GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Alina e în pat, mănâncă ciocolată și se uită la televizor, în timp ce Laura tastează de zor pe Messenger. ALINA (râzând) Mă Laura, ce tot dai mă omule din cap? Știi ce caraghioasă ești? LAURA Da’ gesticulez mă Alina! Vorbesc aici cu omu’ ăsta! ALINA Ahaaaa! Laura dintr-o dată izbucnește în hohote de râs. LAURA Ia-auzi mă Alina! Nu cumva colega mea de cameră ar vrea să facă cunoștiință cu colegul lui de cameră? ALINA Oooo, aici chiar m-ai atins în punctul sensibil. Spune-i că sunt proaspăt divorțată și că sunt în fază de recuperare! No way! 89. INT. GARSONIERÃ ALINA. ZI Alina e în bucătărie, cu ibricul de cafea pe foc. Sună telefonul. ALINA Alo? LENA Servus Alina! Ce faci, puișor? ALINA Salut mami! Bine, uite îmi făceam niște cafea. Laura a plecat acasă, și eu am rămas la un weekend de învățat. LENA Bravo mami dragă! Cum merge învățatul? ALINA Nu prea merge, dar mai e destul timp. Eu zic că mă încadrez. LENA Tu știi mai bine puișor. ALINA Ce mai faci? Cum te mai simți? LENA Bine, foarte bine chiar. M-am înscris acum la un curs de masaj. Sunt extrem de încântată. Învăț toată ziua! Haide să-ți trimit și ție un pic de strop de chef, vrei? ALINA Ehh, nu zic nu. Mi-ar prinde bine. LENA Te-ai hotărât Alina? Dai la Târgu Mureș până la urmă? ALINA Păi da, așa a rămas. LENA Ești sigură, mami? Bunicii își fac planuri de acum pentru când vei veni, dar tu ești sigură că asta vrei? ALINA Păi... nu am prea multe variante, nu-i așa? LENA Alina, sincer îmi pare rău că nu pot să te ajut cu mai mult...Așa a fost să fie...Știi câte greutăți am avut cu locurile de muncă, abia am reușit să strâng niște bănuți să plătesc cursul de masaj. Până una alta tot scriu în continuare la cartea mea. E universul meu! Simt și eu nevoia să realizez ceva. Gata, am pus punct istoriei de 20 de ani în care am fost cameristă. Trebuie să fac ceva cu viața mea ca să pot merge mai departe. Altfel...simt că cedez psihic! Și nu reușesc sub nicio formă să vând motelul de la Drăgășani. ALINA E ceea ce trebuie să faci. Să mergi mai departe. LENA Alina, rămân fără cartelă. Te pup puișor, te mai sun. Alina își toarnă cafeaua în cană. Deschide apoi frigiderul să scoată laptele. Umple cana de lapte și merge în cameră. Se așează în pat, își alege cărțile de care are nevoie și începe să învețe, când aude un mesaj pe Messenger. Alina se ridică și vede contul Laurei dechis și un mesaj de la Andrei. Se apucă să scrie în locul ei. ALINA Andrei, Laura nu e aici. E vineri, a plecat acasă. ANDREI Bună Alina. Scuze, nu știam că pleacă. Deci se întoarce duminică? ALINA Da. ANDREI Ok. Mersi. Pa-pa! ALINA Pa! ANDREI Alina! ALINA Da. ANDREI E Robert aici cu mine. Vrea să vorbiți. Lasă-i un ID să vorbiți. Alina zâmbi. 90. INT. GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Orele trecuseră cu atâta repeziciune încât dimineața e deja pe cale să gonească noaptea. Alina e încă la calculator butonând furată de conversația înfocată. ROBERT Crezi că ne-am întâlnit vreodată prin Vâlcea? ALINA Adică să fi trecut unul pe lângă altul pe stradă fără să ne cunoaștem? ROBERT Da. Deși...nu cred pentru că eu am plecat din Vâlcea înainte să începi tu liceul. Dar... ALINA Auzi, de eclipsă ai fost în Vâlcea? ROBERT Da! Ai fost? ALINA Fost!!! Oooo, pe vremea aia eram o mucoasă în toată regula și cu aparat dentar! Ce ai mai fi râs de mine pe atunci! 91. INT. SALA DE CLASÃ. ZI Alina, vizibil obosită, se stăpânea să rămână trează. Laura, devenită acum colegă de bancă nu pierde ocazia să o șicaneze. LAURA (oftând) Tre să le cer o mare favoare alor mei... ALINA Ce Laura? LAURA Păi un laptop! Eu mai am loc la calculator de când te-ai găsit rudă cu Robert? Auzi da voi mai puteți? Cam cât aproximați că mai rezistați așa? El cum merge mă la muncă? ALINA Cum merge...cum vin și eu la școală. Haide că diseară te las pe tine că tre să mai stau să învăț și eu. Până la 12. Că dup-aia intru iar. 92. INT. GARSONIERÃ ALINA. NOAPTE Alina pe chat cu Robert. ALINA Povestește-mi despre orașul în care locuiți! ROBERT Se numește Pireas, e un oraș port minunat. Este plin de viață, plin de turiști de taverne și cafenele, ce să-ți spun... Un oraș care trăiește de dimineață, când pleacă oamenii la servici până noaptea când pleacă din taverne sau cluburi. ALINA Super...aici totul e cum ai lăsat. Nu se schimbă absolut nimic. 93. INT. GARSONIERÃ ALINA. ZI Alina e în fața calculatorului cu telefonul în mână. Se ceartă cu Martha gesticulând nervoasă, cerându-i să încheie conversația. Robert aștepta pe internet să-și continue discuția. ALINA Pentru a mia oară nu mai știu ce e normal și ce nu! Nu pricep unde trebuie să pun granița între mine și ei! ROBERT Cine era la telefon? ALINA Bunica... Ai mai pomenit așa ceva?! Câtor tineri de vârsta mea le pasă în vreun fel de spusele bunicilor? Hai că sunt de-a dreptul idioată! M-au crescut atâția ani, așa este, dar asta doar pentru că odraslele lor scumpe nu au fost în stare să fie părinți. De ce tre să plătesc tot eu pentru asta? ROBERT Hai nu te mai necăji... Ce mai voia acum? ALINA M-a luat la rost că de ce nu-mi cumpără mie tata apartament acum când tre să merg la facultate. De parcă am eu o vină că nu-mi cumpară el apartament. Că bea toată ziua ca un porc și-și cheltuie banii cu curvele. După ce mi-a reamintit bineînțeles în ce stare a adus-o pe mama. Că de ce a adus-o pe curva aia la mama în casă. Că au muncit 20 de ani la ea. Ca el se lăfăie în bani și nu-i pasă de nimic. Tâmpesccccc! ROBERT Alina, oriunde vrei tu, dar undeva trebuie să pui granița aia. De preferat ar fi să-i ții undeva cât mai departe de tine. Pe tine te așteaptă acum bacul, depinzi de asta. Ca să nu-ți mai spun ca dacă ar fi să iei notă mică tot tu ai fi de vină, că nu vezi câte „resurse” investesc ăștia în tine? 94. INT. GARSONIERÃ ALINA. ZI Alina se trezește din cauza telefonului. ALINA Alo... OVIDIU Bună dimineața! ALINA (VOCE OFF) Ca de obicei tata a uitat ultimele noastre certuri și se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. ALINA Bună dimineața... OVIDIU Nu vii la Sutești? ALINA Când? OVIDIU Păi în weekendul ăsta! ALINA Nu pot, sunt ocupată. OVIDIU Aaaaa, ești ocupată...Unde te duci în Franța? ALINA Nu ai ghicit nici de data asta... Merg în Grecia. OVIDIU Serios vorbesc, dacă vrei să vii acasa... să știi că nu am nimic împotrivă. ALINA Adică ce ai putea să ai împotrivă?! Tu uiți de la mură pân’ la gură?! Lasă-mă domne’ în pace, ți-am zis că plec la Robert, ce ți-e așa greu să crezi? OVIDIU Care Robert? ALINA Un Robert! Și apropo’, ăia 500 de euro care ți-i datorează mama, mi i-a dat mie să știi...nu pot pleca cu mâna goală. OVIDIU Fato, dacă pleci, să pleci pe banii tăi, nu pe ai mei, că eu nu-ți plătesc ție futaiuri! ALINA (ironică) El plătește avionul. Mi-ar fi și rușine să merg cu mâna goală, că doar i-am zis băiatului că sunt și eu dintr-o familie aleasă... nu orice... I-am spus că tata e un domn inginer foarte distins! Păi tu ce crezi?! OVIDIU Să-mi aduci banii ai înțeles?! Alina îi închide telefonul în nas. 95. EXT. PARC. ZI Printre copacii inalți, cu ramuri pline de verde și de aurul soarelui, cerul senin își coboară privirea pe pământ. Alina e tolănită în iarbă și scrie: Sângele gol nu trăiește fără suflet, nu mai leagă oameni, nu mai reînvie iubirea. Oamenii se urăsc atât de mult pentru că așteaptă prea mult de la sânge și prea puține de la propriul suflet. 96. EXT. LICEU. ZI Curtea școlii era plină de absolvenții clasei a 12-a care susțineau ultima probă la bac. LAURA Alina, iti dai seama că mâine pe vremea asta am scăpat? Am scăpat de ăștia 12 ani interminabili de școală și astea 2 săptămâni nenorocite de bac?! ALINA Laura tu îți dai seama că mâine voi fi în avion??? LAURA Mamăăăă, ce fain! Le-ai spus alor tăi? ALINA Nu. N-am înțeles! Nu și-au câștigat dreptul să-mi dea mie bilet de voie! Gata s-a terminat! 97. INT. AVION. ZI Alina, în avion, privește fericită pe fereastră. 98. EXT. AEROPORT ATENA. ZI - 2006 Robert o așteaptă nerăbdător pe Alina la Sosiri. Apare și ea cu o valiză mare, încercând să o tragă în grabă după ea. Se îmbrățișează, se sărută, se bucură de binemeritata regăsire. VOCE ALINA (OFF) Și uite cum un om atât de insistent cum rar mai întâlnești, mă invită să petrec cele mai frumoase momente din viața mea de până atunci! A fost pentru prima dată după atâția ani când puteam să mă bucur pur și simplu de moment, uitând de orice. El a fost cel care a adunat toate bucățelele în care eram ruptă și le-a reîmbinat într-o femeie ce avea să învețe pentru prima dată să trăiască pentru ea. Lucru ce bineînțeles nu a convenit nimănui din minunata mea familie. 99. INT. APARTAMENT ATENA. ZI Alina se trezește în brațele lui Robert. Îl privește și nu îi vine să creadă că e acolo. El deschide ochii. ROBERT Bună dimineața! ALINA Bună dimineața! Alina a început să râdă. ROBERT Ce e? ALINA Pur și simplu sunt fericită. Adică nu-mi vine să cred că așa vor arăta toate diminețile mele de acum încolo. Robert o strânge și mai tare în brațe. 100. EXT. FALEZÃ ATENA. ZI Alina și Robert se plimbă pe faleză. ALINA O să trebuiască să îi sun. ROBERT Pe ai tăi? ALINA Da... ROBERT Sună-i și vorbiți civilizat. Trebuie să înțeleagă că și tu ai dreptul să trăiești. ALINA Nu pot să înțeleg ce s-a întâmplat, ce s-a rupt. Cred ca mi-am făcut datoria de fiică din toate punctele de vedere. I-am așteptat 19 ani să se tot întoarcă din Austria și tot nu s-au mai întors... VOCE ALINA (OFF) I-am sunat pe fiecare în parte și le-am spus că am plecat, că m-am detașat de tot ce am trăit în țară și că nu mă mai interesează nimic. Cu timpul apele s-au liniștit, sau pur și simplu cu toții se comportau ca și când eram într-o vacanță din care mă voi întoarce. 101. INT. APARTAMENT ATENA. ZI - 2007 Alina vorbește la telefon cu Ovidiu. OVIDIU Să îți dau o veste. ALINA Ce veste? Bună sau rea? Þi-ai luat mașină? OVIDIU Nu! Păi nu știu cum o consideri tu, eu o consider bună. ALINA Păi înseamnă că bună e! Ia spune-mi. OVIDIU Sâmbătă eu și Monica ne-am căsătorit. ALINA Da...? Așa fără să spuneți nimic? De unde știi că nu am fi venit și noi? OVIDIU Păi nu Alina, că am făcut ceva în grabă, numa’ noi. Nici părinții Monicăi nu au venit. ALINA Ehh, eu vorbeam de mine nu de părinții ei. În fine... ce să zic... Casă de Piatră! Să fiți fericiți... OVIDIU Mulțumim, mulțumim! Și tu, ce faci tu acum? ALINA La ce te referi? OVIDIU La ce mă refer?! La viitorul tău mă refer! Am băgat atâția bani în tine să te ținem în Vâlcea la liceu, să ajungi cineva! Dar văd că stai așa fără facultate fără nimic! Alina a înroșit de nervi. ALINA După cum am spus, mă repet. Vă rog să ne lăsați în pace, suntem în stare să decidem noi pentru noi. Nu v-am cerut nimic, vă rog frumos! OVIDIU Ești o curvă ca și mă-ta! Măcar de puneai mâna și tu pe unu cu bani să te țină și pe tine cât de cât într-o situație...L-ai găsit pe prostu’ ăsta la curu’ pământului. Facultate n-are, bani n-are, părinți ca lumea n-are! Nimic nu are! ALINA Și cum, mă rog, ai ajuns tu la concluziile astea? I-ai văzut vreodată? L-ai văzut pe Robert vreodată în viața ta să poți să-ți permiți să scoți atâtea prostii pe gură? OVIDIU Păi fraiero! Băiat de pescari îți trebe’ ție?! ALINA Da’ ce mă, nu mai are omu’ voie să aibă un hobby? OVIDIU Hobby-uri?! Eu în 20 de ani de muncă nu am avut timp de un concediu și ăstora le trebuie hobby-uri! Să pună mâna pă muncă! Unde stați? Pă gârlă? Sau poate are de gând bărbatu-to să te școlească pe la Atena și eu nu știu?! Alina închide telefonul. Robert tocmai se întoarce de la servici și o găsește pe Alina plângând. ROBERT Iubirea mea, ce e cu tine? Ce ai pățit? Alina doar plângea. Ai vorbit iar cu ai tai? Alina dacă nu încetează să știi că pun eu piciorul în prag. Alina, ai viața ta acum, ai și tu dreptul să fii fericită, să îți trăiești viața așa cum vrei tu și cum meriți. Și dacă va fi să facem greșeli, asta e, învățăm și mergem mai departe că nu e nimeni perfect, dar tu nu ești roboțelul nimănui! Cine a fost de data asta? Iar bunicii? ALINA Tata... ROBERT Așa. Ce vrea? ALINA Că ce fac, că auzi el a băgat bani în mine să mă țină la școală, că te-am găsit pe tine un prăpădit și că nu facem nimic cu viitorul nostru... ROBERT Doamne, câte să ai de comentat despre un om pe care nu l-ai văzut niciodată! Nu-mi vine să cred. Mă fată da unde i-ai gasit pe toți nebunii ăștia? Parcă i-ai adunat pe alese! Jur! Da’ el de unde are idee că nu avem noi niciun plan de viitor? Acum tre să scriu la ziar ce vreau să facem în viitor ca să afle și tac-to? Păi ce e la mine în familie, rămâne la mine în familie. Departe de noi gândul să ne spălăm chiloții în public și mai ales în fața unor oameni ca el! Niciodată n-o să afle nimic despre noi! El să stea acolo la el și să-și vadă de lungul nasului, că oricum nu a făcut nimic pentru tine. ALINA Nu e în stare să facă nimic nici pentru el, dar apoi pentru mine... Aaaa... și poate nu știai ultimele vești. Omul s-a însurat. ROBERT Serios? Și ție nu ți-a spus nimic?! ALINA Păi mai nou așa e mai romantic...să o faci în secret. Dar stai să vezi ce romantică pot eu să fiu! Nu că aș fi avut cumva plăcerea să particip la eveniment... ROBERT Lasă iubirea mea, că ne-o veni și nouă rândul să ne căsătorim, nu? Sau te-ai răzgândit? Alina zâmbește. Deh, mă ubire, poate dacă ajungeai vreo depravată, drogată, prostituată, ceva acolo, ai fi fost și tu pe meritul lui. Dar dacă tot l-ai dezamăgit în halul ăsta... eu zic să nu-l mai chinuim cu existența noastră prin preajma lui. 102. INT. BUCÃTÃRIE. ZI Alina mănâncă dusă pe gânduri. Robert neputincios încearcă se se comporte normal. În cele din urmă, Alina se ridică de la masă, îl sărută pe Robert și se duce în living. Se așază pe canapea cu laptopul în brațe și începe un mesaj către Ovidiu: ALINA Relația dintre mine și tine, și dintre mine și mama, a fost una defectuoasă de când ne-am rupt ca și familie. Nu de la divorț, ci de la plecarea voastră în Austria. E o prostie să pretindem că totul e roz și frumos, când între noi nu a existat niciodată o relație normală tocmai din pricina timpului pierdut, al momentelor care au trecut fără ca noi să le fi trăit. Suntem o casă căreia îi lipsesc prea multe cărămizi și care s-a dărâmat de mult. Haideți să nu ne mai ascundem după vorbe goale. Voi nu știți ce înseamnă un copil, eu nu știu ce înseamnă să ai părinți. Să lăsăm lucrurile așa cum au fost până acum, voi cu familiile voastre, iar eu cu a mea și să ne respectăm reciproc spațiul de care avem nevoie să putem fi fericiți. 103. INT. APARTAMENTUL SOÞILOR NICULESCU . ZI - 2008 Părinții lui Robert, DORINA(53) și MIRCEA(59), priveau un meci de handbal la televizor, în camera de zi. Se aude soneria de la ușă. Dorina merge la ușă să deschidă. DORINA Cine să fie oare tocmai acum? Prin crăpătura ușii îi vede pe Robert și pe Alina, îmbrăcați gros în haine de iarnă, râzând și strigând: Surprizăăăăă! DORINA Hai că sunteți fantastici! Se îmbrățișează cu toții fericiți. MIRCEA Doamne copii! Ce surpriză ne-ați făcut! Să veniți voi atâta amar de drum și să nu ziceți nimic! ROBERT Păi ce farmec ar mai fi avut? DORINA (râzând) Mă copii, dar de unde veniți, din Alaska? Parcă vă știam în Grecia! Ce e cu hainele astea groase pe voi? ALINA Nu din Alaska venim, dar credeam că în Alaska ajungem! MIRCEA Tată, da’ valize nu aveți? ROBERT Ba da tată! Un microbuz întreg! Haideți jos să descărcăm, stăm dup-aia la povești ! DORINA Păi cum, un microbuz întreg? Mamă, rămâneți acasă? ALINA Ne primiți? MIRCEA Vai, tată! Cu toată inima! Ies cu toții grăbiți pe ușă. Dorina și Alina ies ultimele și rămân pe urmă. DORINA Mamă, chiar rămâneți acasă? ALINA Da! Am discutat mult și am hotărât să venim să dăm la facultate. Când te duci la drum lung, nu știi ce ți-o trebui în desagă! DORINA Și Robert dă la facultate? ALINA Da, și el! DORINA Mamă, ce mă bucur! 104. INT. APARTAMENTUL LENA. DIMINEAÞA Lena nu a fost niciodată o persoană matinală. E trecut bine de ora 10 și ea pare că are un vis frumos. Aude vag telefonul ce nu se mai oprește sunând, dar îl ignoră. Zgomotul nu se oprește, așa că Lena se dă bătută și ridică receptorul, fără să mai găsească putere să mai și spună ceva. ALINA Bună dimineața, doamnă! Noaptea a luat sfârșit! Acesta este un apel automat de deșteptare în această minunată zi de primăvară! LENA Ce zici? ALINA Pe scurt: Scularea! LENA Aoleu, Alina, n-ai somn? Nu știi că mă-ta la ora asta doarme? ALINA Repet: Scularea! LENA Gata, gata! Am priceput! Da’ ce te-a apucat? ALINA Gata, te-ai trezit? LENA Da, gata. ALINA Bun! Ce faci săptămâna viitoare? LENA Ce fac săptămâna viitoare! Nu știu. Ce să fac? Ai tu ceva în minte? ALINA Mda. Mă gandeam să mă căsătoresc! Lena se trezește instantaneu. LENA Săptămâna viitoare începi să te gândești sau săptămâna viitoare deja are loc, că nu pricep, m-ai pierdut! ALINA Sâmbătă dimineața să fiți la noi. Vă așteptăm de vineri. Mai devreme de atât nu va chem, că știu că bunicii nu ar vrea. LENA Vineri acum? Adică peste 5 zile? ALINA Acum da. E aniversarea noastră, împlinim 2 ani împreună. LENA Eeee! Înseamnă că voi plănuiți de ceva timp și ați tăcut mâlc! ALINA Nu de foarte mult timp, vom face o ceremonie simplă de tot, în familie. Nu am plănuit nimic...am făcut doar formalitățile. LENA Alina, o să-ți spun ceva acum. Dar să nu te superi, te rog. ALINA Da, stai liniștită, nu va veni nimeni de la Sutești. I-am chemat doar pe aceia care se bucură pentru noi. 105. EXT. CASA CÃSÃTORIILOR. ZI Alina și Robert s-au căsătorit între florile unui martie însorit. Fotografia de grup cuprinde 15 persoane, mii de flori și toată iubirea din lume. 106. INT. APARTAMENTUL SOÞILOR NICULESCU. ZI Alina vorbește cu Martha la telefon. MARTHA Tu Alina și ce o să faceți acum? ALINA Bine bunica, o să fim bine! Nu-ți mai face atâtea griji. MARTHA Bine, bine, dar unde o să stați? ALINA Bunica, lucrurile astea le rezolv eu cu Robert. Când am decis că plecăm din Grecia, îți imaginezi că am discutat toate lucrurile astea. Lasă asta! Spune-mi ce mai faceți voi? MARTHA Alina, să știi că dacă vrei pot vorbi cu domnul Paraschiv și te poate angaja unde vrei tu în orașul ăsta. Nu știi câtă influență are omul ăsta. Și la facultate rezolvăm imediat. Noi am vorbit de anul trecut pentru asta să știi, nu ar fi nicio problemă! ALINA (oftând) Bunica, ne-am înscris deja la facultate, ne-am și angajat amândoi, toate au intrat pe făgașul lor. Mulțumesc oricum pentru invitația făcută, apreciez că e și soțul meu prin planurile tale, dar... MARTHA (întrerupând-o) No! Cu tine nu se poate vorbi! Dar de amândoi ziceam dragă! ALINA Și noi tot amândoi spuneam că am discutat deja viitorul nostru. MARTHA No, bine, eu doar ziceam. Faceți cum știți. Dar gândește-te la mamă-ta! Cine o să aibă grijă de ea? În loc să veniți să stați aici în Târgu Mureș să fiți lângă noi și lângă ea, v-ați lipit de oltenii ăia nespălați din Vâlcea! ALINA Bunica, vorbim altădată, mă sună cineva pe mobil. Te-am pupat, da? MARTHA No bin... Tonul de ocupat a fost singurul care a oprit-o pentru moment pe Martha. 107. INT. DORMITOR. NOAPTE Alina, lac de transpirație, se întoarce de pe-o parte pe alta în pat. 108. INT. SUPERMARKET. ZI La cumpărături, Robert pune portocale în coș. Este mare aglomerație și Alina devine tot mai palidă. Se oprește în mijlocul oamenilor grăbiți privind speriată cum toți o lovesc în trecere. Totul se mișcă rapid, oamenii sunt încruntați, furioși și se încăpățânează să treacă doar prin fața ei. RADU Ești bine? ALINA (tresare) Da iubire. Radu o ia în brațe. 109. INT. DORMITOR. NOAPTE Pe rând Ovidiu, Martha, Geta, Lena și Dorina îi vorbesc Alinei. OVIDIU Puteai să ajungi mare! Ai fi putut fii o doamnă! Þi-am oferit tot ce ai vrut și tu ai dat cu piciorul în toate! Să nu mai calci vreodată pe la Sutești! MARTHA Te-am crescut atâția ani și acum tu nici măcar un telefon nu ne mai dai! Ai rămas acolo în Oltenia aia murdară și ai uitat de noi și de mamă-ta săraca. Nu vezi cât de bolnavă e? Cine o să aibă grijă de ea? Nenorocitul ăla de tată-to a distrus-o pentru totdeauna și ție îți arde de distracții! GETA Alina, mamă! Împacă-te mamă cu tac-to că ești sufletul lui, mă mamă… Că pentru tine muncește chinuit pă unde e el… Eu mâine-poimâine n’oi mai fi, nu mă lăsați mamă să mor, să vă știu așa! LENA Alina să fii mereu senină și puternică. Caută-ți locul tău în lumea asta și nu ține cont dacă cei din jurul tău te înțeleg sau nu. Nu e de datoria ta să educi pe nimeni și nici nu ești tu de vină dacă ei nu au capacitatea să te înțeleagă. Ia astea ca pe niște sfaturi de la un suflet care abia la 50 de ani a început să zboare! DORINA Eu nu pot să mă bag în treburile voastre, Alina, dar să nu faci niciodata ceva ce peste ani nu mai poți îndrepta. Timpul trece, noi ne ducem... să nu rămâi cu regrete în suflet când va fi prea târziu. Alina se trezește din coșmar transpirată și începe să plângă. Robert o simte și buimac o ia în brațe. 110. INT. CAPELÃ. ZI Mâinile zbârcite ale Getei strâng mâinile subțiri și galbene ce zac împreunate în sicriu. Lacrimile îi udă bandajele albe din jurul încheieturilor în timp ce sărută mâinile tinere. În stânga plângeau Martha și Paul, iar în spate, pe scaun era așezat Costică. Ovidiu stătea la picioare, iar Lena în dreapta, la capul ei. VOCE ALINA (OFF) Iată în sfârșit o poză de familie în care nu lipsește nimeni. Toate celelalte sunt ciuntite de orgolii, prejudecăți și de prostie. Au trecut 25 de ani de când ați plecat și nu ați mai găsit drumul înapoi. Sper ca anii pe care i-ați vândut fără să priviți în urmă sau să ezitați vreo clipă, să vă fi adus ceea ce v-ați dorit și să considerați că e echitabil ceea ce ați pierdut. În viață nu poți obține nimic fără să renunți la ceva. Asta este viața, plină de alegeri, de oportunități și de capcane. Poate că timpul le va liniști pe toate, dar nu se va întoarce niciodată... 111. INT. DORMITOR OVIDIU. NOAPTE – 2014 Pe ușă intră MONICA (45), soția lui Ovidiu. Îl vede pe Ovidiu dezbrăcat și tricoul roșu aruncat pe jos. MONICA Ce ai, te-au apucat căldurile? OVIDIU Aha. MONICA (glumind) Păi ce-ai? Ai început să bei în somn văd! OVIDIU Beau în pizda mă-tii în somn! Nu vezi că sunt treaz? Na, tu vrei? MONICA Nu vreau, că băui o gură de vișinată din bucătărie. Izbunește în hohote de râs. Ovidiu nu zice nimic. Acum stinge becul să ne culcăm. Se așază pe pat, se întinde și se acoperă somnoroasă. Da’ totuși ce ai? OVIDIU N-am nimic. Cred că m-ai trezit tu când ai ieșit din cameră. MONICA Bine. Hai, noapte bună! Se întoarce cu spatele la Ovidiu și se culcă. Ochii umezi ai lui Ovidiu rămân deschiși în întuneric rememorând coșmarul avut. 112. EXT. CURTE. ZI - 2014 Alina și Robert pescuiesc în fundul curții cu deschidere la Olt, cu picioarele goale în iarbă. Căsuța lor mititică este retrasă de restul satului la marginea unei păduri care veghează și ascunde mojicia civilizației de afară. ALINA Crezi că o să-i placă să pescuiască? ROBERT Nu știu. Dacă nu, va sta lângă apă să citească, sau să scrie poezii. Știu și eu? Vom vedea noi ce îi va plăcea să facă! ALINA Nu va scrie poezii! Va fi băiat! ROBERT Nu va fi băiat! Va fi fetiță și va avea buzele mele! Sâc! ALINA Ia uite cine dă comanda! Ia vezi cum te comporți că să știi că eu dau nota finală! ROBERT Hai mă fată, nu te mai necăji! Nu contează ce va fi, ce-i va place, sau ce mănâncă! Sănătos să fie! În rest, oricum va fi PERFECT! VOCE ALINA (OFF) Și unde este Raiul ăsta? La mii de km depărtare? Se cumpără cu bani grei de la piață sau trebuie să aștepți o viață întreagă ca să-l găsești pe lumea cealaltă? Pentru mine este pe lumea cealaltă dar asta înseamnă departe de lumea celor ce nu știu să iubească. Raiul meu este în ziua de azi, aici, pe pământul verde din care ne-am născut, unde oamenii sunt goi, dar cu inimile pline. AICI, de unde voi fugiți... SFÂRȘIT