poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3161 .



Mysteries of Love
scenariu [ Teatru ]
Scenariu (incomplet)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gfvalentin ]

2010-02-03  |     | 



Mysteries of Love
Scenariu (incomplet)
de Grădinaru Florian Valentin


Povestea unei dragoste imposibile intre un barbat de 40 de ani si o tanara de 25 de ani. O relatie imposibila si totusi, o frumoasa motivatie a iubirii fara limite.

- CRISTIAN COMAN
- MAYA, 25 de ani, inalta, bruneta, functionar bancar
- GHERHARD Aber, 30 de ani, proprietar de magazin, fost coleg cu MAYA de facultate
- SECRETARA MONICA, 30 de ani
- Dl. NICOLESCU (Client)
- Nea` MATEI (Mesterul de la atelier)

Personaje:
CRISTIAN, 40 de ani
MAYA, 25 de ani
ACTUL 1
Scena 1

(Interiorul unui birou. In mijloc un birou, in stanga un dulap mic de haine si o fereastra prin care patrund razele de soare, in dreapta un secreter si o vitrina plina cu jucarii, in fata biroului doua fotolii)
CRISTIAN, este la birou si citeste o scrisoare. Continutul scrisorii, este prezentat de o voce, vocea Mayei.
Un spot ii lumineaza fata si o parte din birou

Vocea:
"Buna Crist,

Am recitit ce ai scris despre copilarie.Vreau sa-ti spun ca eu consider inca, acea perioada, cea mai fericita pentru mine.Cea mai frumoasa.
De exemplu, nu stiu nici acum daca mi-a zis cineva sa ma duc cu el si sa intru intr-o formatie. Pur si simplu nu stiu daca s-a intamplat sau nu, acet episod. Imi doream sa cant la chitara, dar intr-o formatie. Ceea ce stiu sigur, e faptul ca pana pe la 16 -17 ani, am povestit prietenilor cum era sa ajung membra unei formatii.
Parca vad cum ar fi in fata mea un fular al lui Mica, fular de culoare verde cu doua dungi din puf de labada la cele doua capete. (Mica se numea mama mea.Chiar asa o alinta tatal meu. Acest nume nu vine de la Mamica.Ci e un alint.Desi 'Mica' avea 1,71.)
Eu am iesit mai din putin.Ti-am zis ca as fi dorit... cativa cm in plus
Imi mai aduc aminte cand m-a trimis Mica sa iau apa minerala.Am luat de la un magazin stradal trei sticle mici si dupa aceea am intrat la teatru.Era ceva… o reprezentatie cu intrare libera.Niste studenti din Tg.Mures. Muzica ,dans,dialoguri,glume...a durat 4 ore.Au impartit flori la sfarsit.Am ramas impresionata si sticlele de apa minerala ce se aflau la picioarele mele au luat-o de-a dura printre scaune, sala fiind usor in panta.Stiu ca am crapat de rusine atunci, desi nu m-a batut nimeni pe umar sa ma certe.Cred ca aveam 12-13 ani.
As putea sa scriu carti pentru copii. Ma inteleg foarte bine cu ei. Si cu cei mai derbedei .. nu am intrat niciodata in conflict cu nimeni. Cred ca mai am multe de invatat si de trecut prin viata. Bogdan, fostul meu prieten, spunea ca incep sa ma maturizez. Hm…
Tu cum esti ? Cum te impaci cu jucariile tale ? Esti fericit ? Ce simti referitor la copilaria ta ?
Putem continua cu subiecte de genul acesta si sa vedem dupa aceea (sau chiar imediat) ce se intampla sau s-a intamplat cu noi. Sa ne spunem impresiile reciproc.Unul despre altul. Sa vedem cum suntem vazuti din afara.
Nu crezi ca ar fi interesant ?
Eu imi doresc asta si contez mult ca vom fi sinceri si chiar daca vor fi pareri contrare le vom privi amuzati si vom explica daca este sau nu asa cum am fost perceputi.
Mai am muuuulte sa-ti zic despre copilaria mea. Dar asta, asa ...in alta seara ca sa-nu-mi tai gatul cand povestile s-au terminat.
Iti doresc o noapte linistita si matasoasa.
MAYA"

Creste lumina. CRISTIAN lasa scrisoarea deschisa pe birou, se ridica si se indreapta spre fereastra, baga mainile in buzunar, Se aude muzica (niste acorduri de chitara). Priveste fericit pe fereastra.

Scena 2
Personaje:
CRISTIAN
SECRETARA, 30 de ani, inalta, poarta ochelari
Muzica se opreste. Se deschide usa. Intra SECRETARA, 30 de ani, inalta, poarta ochelari si un basc pe cap. CRISTIAN se intoarce si o priveste.

SECRETARA: (tine in mana niste hartii)
- A venit mai devreme dl. NICOLESCU si a lasat o comanda pentru niste… suporturi din plastic, a spus ca stiti dvs.
CRISTIAN:
- A…Da. Multumesc ! Lasa-le acolo. (arata cu mana spre birou)

SECRETARA pune hartiile pe birou si iese. CRISTIAN se indreapta spre birou; priveste; ridica scrisoarea si mai arunca o privire apoi o inpatureste cu grija si o aseaza intr-un caiet.
Ridica hartiile si le citeste; le lasa pe masa si ridica telefonul.

CRISTIAN:
- Buna ziua ! Sunt CRISTIAN COMAN…. Da… va multumesc, astept (asteapta) Alo…. Va salut domnule NICOLESCU !... Da, sigur… Cam in 3-4 zile sunt gata, dar ar fi bine sa treceti pe la mine…. Am fost prins toata saptamana… Nici o problema…Sigur…E bine…Va astept….Vu va faceti probleme…Inteleg,… Bine… Va salut, o zi buna ! (apasa pe o tasta la telefon) Sa vi putin pana la mine, te rog ! (inchide telfonul)

Intra SECRETARA

CRISTIAN:
- MONICA, te rog sa-l suni pe nea` MATEI de la atelier si spune-i sa faca pana joi, cel tarziu, 300 de suporturi KT, dar… sa nu le faca tot din expandat, sa le faca din polipropilena.

SECRETARA face un semn cu capul si iese. Suna telefonul.

CRISTIAN:
- Da… Da, sigur… Fa-mi legatura, te rog ! (isi pune mana la gura, apoi aluneca usar spre gat; are emotii) Alo… Buna MAYA !...La munca…stii cum e, oboseala…. Abia astept sa vina sambata, sa ma odihnesc…Mmm…eu stiu…sunt obosit…Nu este adevarat !...Bine, bine…de ce incerci sa anticipezi ce as putea sa spun ? Stii si tu ca nu este adevarat…Da, bine…Crezi ce vrei…Pai daca nu ma crezi !... Da ?!…cand le-ai luat ?... Ce se joaca ?... aha… (isi trece mana prin par) Bine…Nu, nu…o sa mergem…Sigur…Bine….Si eu…Pa !

Inchide telefonul. Isi trece mana prin par. Vorbeste cu voce tare.

CRISTIAN:
- "Tacamuri de pui" !... (rade) Hm…Doamne… fata asta ma baga in pamant !... Hm… "Tacamuri de pui" !...
Se aud niste batai in usa.

CRISTIAN:
- Da…

Intra sectretara

SECRETARA:
- Domnu` Coman… (se uita la ceas) mai aveti nevoie de mine ? As vrea sa ma duc la spital sa fiica mea
CRISTIAN:
- Ce are ?!...
SECRETARA:
- A facut o intoxicatie, nu e grav, dar stiiti cum sunt copiii…
CRISTIAN:
- Sigur, nici o problema, poti sa pleci.
SECRETARA:
- Va multumesc ! O zi buna !
CRISTIAN:
- Multumesc !

SECRETARA intentioneaza sa iasa, dar CRISTIAN o opreste.

CRISTIAN:
- Auzi ?... Ce zi e azi ?
SECRETARA:
- Marti
CRISTIAN:
- Marti ?!!!. (uimit) …multumesc ! Vezi ca maine este posibil sa nu ajung… ma duc la teatru.
SECRETARA:
- Da ?! (uimita)... Ce frumos !... Nu am mai fost la teatru de multa vreme. Obisnuiam sa-mi iau abonament, sa vad toate spectacolele dintr-o stagiune. (se gandeste) Dar…ma rog… nu stiam ca sunt spectacole si miercurea.
CRISTIAN: (zambeste)
- Eu nici atat…
SECRETARA:
La ce spectacol va duceti ?
CRISTIAN:
- La… nu mai stiu…dar am auzit ca este bun…
SECRETARA:
- Vizionare placuta !
CRISTIAN:
- Mda… multumesc ! Insanatosire grabnica fiicei tale !
SECRETARA: (zambeste)
- .Va multumesc ! (iese)

Scade lumina. Se aude melodia (niste acorduri de chitara)

Scena 3
Se aprinde lumina. Se deschide usa. CRISTIAN ramane in pragul usii cu usa deschisa.

CRISTIAN:
- MONICA, te rog sa-mi faci legatura cu domnul NICOLESCU (intra in birou. Isi lasa geanta langa unul din fotolii si se indreapta spre fereastra. Suna telefonul) Va salut domnul NICOLESCU !... Ce mai faceti ?... Ma bucur !... V-am deranjat sa va spun, ca am dat drumul la comanda dvs…. Da…. Eu cred ca este cel mai indicat pentru dvs. sa folositi POLIPROPILENA… Este un material rezistent la temperaturi…. (pare intristat) Eu am inteles ca este vorba de 300 de bucati… Hm… Era bine daca ma anuntati inainte… acum deja am dat drumul la comanda… Sigur… maine le aveti…. Pe la ora 14 puteti sa le ridicati… acum…asta este… lasati… maine facem toate actele… nici o problema… va salut ! (inchide telefonul. Ramane pe ganduri. Ofteaza. Se uita la telefon) O alta lichea !...

Se aud batai in usa. Intra SECRETARA

SECRETARA:
- A venit domnul GHERHARD…
CRISTIAN:
- Spune-i sa intre
GHERHARD: (vine cu mana intinsa)
- Va salut domnule COMAN, tot respectul ! (da mana cu CRISTIAN care il privea zambind) Am mare nevoie de 100 de papusi gonflabile (rade)
Cristia: (rade)
- Mai dute… ai trecut la plastic ? (rade)

CRISTIAN ii face semn sa se ajeze

GHERHARD:
- De cate ori vin la tine, frumusata asta… cu fesul ala nesuferit, ma opreste la intrare. De ce nu o educi ?...
CRISTIAN:
- Ce ai ma cu ea ? Isi face treaba…Este o fata buna.
GHERHARD: (rade)
- Nici o problema. Ce mai faci omule ?
CRISTIAN:
- Foarte bine !... (da din cap lasand sa se inteleaga contrariul) Am intrat intr-un mare declin. Afacerile nu mai merg aproape deloc ! (intristat) Cred ca o sa inchid pravalia…
GHERHARD: (uimit)
- Pe bune ?!...
CRISTIAN: (face semn din cap)
- Mda… (revine putin mai vesel) Dar ma simt extraordinar !
GHERHARD:
- Asta-i bine !...
CRISTIAN:
- Da
GHERHARD:
- Cu ce te lauzi ?
CRISTIAN:
- Am fost la teatru … (rade) Nu am mai fost de ani de zile…
GHERHARD:
- Super !... La ce spectacol ?
CRISTIAN: (Se gandeste)
- Ceva cu niste pui… aaa… "Tacamuri de pui"
GHERHARD: (incruntat)
- Bai… tu ai fost la cumparaturi… (rade)
CRISTIAN:
- Nu, pe bune, asa se numeste. Bine… numele nici mie nu mi-a trezit interes, dar sa stii ca a fost extraordinar !... Mi-a placut foarte mult….

(usa se deschide si intra SECRETARA)

SECRETARA:
- Ma scuzati ! A venit o batranica… are niste branza de vanzare, va intereseaza ?
GHERHARD: (rade cu voce tare)
- La tacamuri de pui ai fost, (rade) acum iti mai trebuie niste branza… (rade)
CRISTIAN: (rade)
- Lasa ca e buna. Cred ca am mai cumparat de la doamna asta (se uita la SECRETARA) nu a venit si acum doua saptamani ?
SECRETARA:
- Ba da.
CRISTIAN:
- Vezi ?... (se uita la SECRETARA) opreste 4 kg… (se cauta in buzunar. Se uita la SECRETARA) Daca ai ceva bani la tine, plateste-i tu…
SECRETARA:
- Sigur, nici o problema (iese)
GHERHARD: (ramane cu privirea la usa dupa SECRETARA)
- Of Doamne…
CRISTIAN:
- Te pomenesti ca te-ai indragostit de MONICA…
GHERHARD:
- Mda… arata bine… pacat ca umbla cu bascul ala pe cap si ii ascunde toata frumusetea. (se gandeste. Arata cu degetul mare spre usa) este casatorita ?
CRISTIAN:
- Nu. Are o fetita de 10 ani si traieste singura. Am inteles ca a divortat anul trecut…
GHERHARD:
- In cazul asta o sa mai trec pe la tine…. (rade) Imi plac copii. Apropos de branza, sa-ti spun una tare. Cica boieroaica, in fiecare dimineata, inainte de orice treaba, manca o mare bucata de branza. Ion, sluga, o vede. Azi asa, maine asa, pana nu-l mai opreste curiozitatea si o intreaba: (rade) Stapana, spune-mi si mie, sa nu mor prost. Vad ca in fiecare dimineata mancati o bucata mare de branza, este o chestie… mai speciala, va ajuta la ceva ? Stapana: mai Ioane, branza este buna, iti inchide stomacul (rade) Este buna sa o mananci si inainte si dupa masa. Ion ramane pe ganduri. Intr-o zi, stapana avea treaba pe casa, sa dea de mancare la porumbei si Ion trebuia sa-i tina scara. Stapana se urca pe scara si Ion arunca o privire in sus. Stapana ! Spune Ioane. Azi nu ati mancat branza. De unde stii mai Ioane ? Vi-i s-a deschis stomacul (rade)
CRISTIAN: (rade)
- Buna… pai… intreab-o pe MONICA daca sta la casa si daca are porumbei… de scara, faci tu rost…
GHERHARD: (rede)
- Nuuu… sa nu cumva sa manance branza… (rade) Sa aiba stomacul deschis… (rade. CRISTIAN cade pe ganduri) Ce probleme ai omule ?
CRISTIAN: (tresare)
- Aaa…nu…nu am probleme….sau…nici eu nu mai stiu (isi trece mana prin par. Pauza)
GHERHARD: (incearca sa destinda admosfera)
- Hai povesteste-mi. Cu cine ai fost la teatru ?
CRISTIAN: (zambeste)
- O fata… este mult mai tanara ca mine… cred ca tine la mine si problema se complica….
GHERHARD:
- De ce ?
CRISTIAN:
- Pentru ca am inceput si eu sa tin la ea.
GHERHARD:
- Mai omule… fi serioas !... Care este problema ? Ce daca este mai tanara ?... Cati ani are ?
CRISTIAN:
- 25…
GHERHARD:
- Super !.. Pai si ?... (se gandeste) Tu crezi ca este ceva serios intre voi ?...
CRISTIAN:
- Nu stiu ce sa-ti spun… E ceva…. (ofteaza) Ma simt incurcat rau de tot !... (il priveste putin speriat) Tu iti dai seama ?!... Cand o sa am 60 de ani, ea o sa fie inca o femeie frumoasa, dupa care barbatii o sa intoarca capul…Nu, nici nu ma gandesc sa fie ceva "serios", in sensul ca… ceva… familie, casatorie… nici nu ma gandesc. Problema este, ca nu stiu ce hotarare sa iau…. Ce sa-i spun… Ma suna in fiecare zi… Cu ea am fost la teatru.
GHERHARD:
- Eee… deja mi-am dat seama…. Pe bune Cris… eu chiar nu te inteleg. Care este problema ta omule ? Daca ea tine la tine… Ce motiv ar avea ? Nu se poate vorbii de o relatie pentru interes. Ce interes sa aiba ? Afacerile tale, inteleg ca merg prost si bani nu ai avut de cand te cunosc. Ce poate sa ia de la tine ?... (incearca sa inveseleasca admosfera) Auzi ?... Arata bine ?... (se scarpina la ureche)
CRISTIAN:
- Da … Este deosebita.
GHERHARD:
- Atunci stii cum facem ?... Fa-ti repede inventarul la sentimente si… anunta-ma (rade. Se ridica. Il bate prieteneste pe umar) Lasa omule ca te descurci tu. (se uita la ceas) Ma duc pe la club sa vad ce mai e nou. Ai grija sa nu o pierzi din mana ! Hai omule, ca poti. Ce dumnezeu !... Trebuie sa-ti faci si tu o viata, doar nu o sa ramai numai langa (arata spre vitrina cu jucarii) jucariile tale. Ai 40 de ani Cris… Pe bune… lasa gandurile cu diferente de varsta, cu… trebuie sa-ti faci si tu o familie.... Am fugit. (se indreapta spre usa) Daca ai timp treci pe la club, te astept cu baietii la una mica, ce zici ?
CRISTIAN:
- Poate o sa trec putin… Nu am mai fost de mult. Cred ca mi-am iesit din mana. Nu mai stiu nici sa trin tac-ul (zambeste) Mai au mesele alea…
GHERHARD:
- Nuuu…. Alea cu manta sparta ?
CRISTIAN:
- Da
GHERHARD:
- Nuuuu… le-au schimbat. Se treci pe acolo, sa vezi ce schimbari au facut… nu-ti vine sa crezi. Si (rade incercand o aluzie) ….poate vi insotit (CRISTIAN rade si arunca cu un creion in el. rade)
CRISTIAN: (Rade)
- Pleaca !... Sa nu te mai vad (rade) Casanova ! (GHERHARD iese razand)

CRISTIAN se indreapta spre cuierul unde are agatata haina si scoate un plic. Il priveste. Ofteaza si il deschide neancrezator.
Citeste; este agitat; ii tremura mana; se indreapta spre fotoliu cu scrisoarea in mana; se asaza; este profund emotionat; isi trece mana prin par; lasa usor scrisoarea pe birou si se ridica; se indreapta spre fereastra; sta in fata ferestrei si priveste ingandurat cu mainile in buzunar.
Se aud batai in usa; intra SECRETARA

Sectetara:
- A sunat nea` MATEI de la atelier si a spus ca a terminat capacele
CRISTIAN: (se intoarce usor catre SECRETARA)
- Multumesc MONICA ! (SECRETARA intentioneaza sa iasa; CRISTIAN o opreste) Daca vrei, poti sa pleci. Ne vedem maine.
SECRETARA:
- Multumesc !
CRISTIAN:
- Cum se simte fiica ta ?
SECRETARA:
- Maine o externez. E totul in regula. I-am promis ca sambata mergem la gradina botanica.
CRISTIAN: (zambeste)
- Ma bucur !... In cazul asta, poti sa-i faci chiar de maine surpriza. Ne vedem luni.
SECRETARA: (incantata)
- Da ?!... Va multumesc mult ! O zi buna !
CRISTIAN:
- Multumesc !... La fel si pentru tine.
SECRETARA iese. Suna telefonul

CRISTIAN:
- Da ?... Buna MAYA !... La fabrica… nu… acum ma pregateam sa plec….Cand, acum ?! (mirat) Pai…. Bine… cum vrei…. Da, da, sigur… Bine, te astept… (ramane cu telefonul in mana; il ridica usor; il priveste cu atentie) Nu pot sa cred ce mi se intampla !… De ce-mi faci asta ?…

Lumina se stinge usor. Se aude muzica (niste acorduri de chitara)

Scena 4
Se aprinde lumina.
CRISTIAN este la birou si verifica niste acte. Usa se deschide si intra GHERHARD
GHERHARD:
- Salutare omule ! Ce mai faci ? (Se uita spre usa) Dar… Maria nu este aici ?
CRISTIAN: (il corecteaza)
- MONICA.… Nu. Azi este libera.
GHERHARD: (se asaja pe fotoliu)
- Trist, trist, trist… Ce zici ? Azi sunt gata tijele alea ?
CRISTIAN:
- Da. Nu te-a sunat MONICA ?
GHERHARD:
- Ahh… daca ma suna… ma lipseam de tije (rade) Nu m-a sunat.
CRISTIAN:
- O fi uitat. Este fericita ca fiica ei s-a facut bine si s-a dus cu ea la gradina botanica. (il priveste atent) Sper ca nu te-ai suparat pe ea….(zambeste cu subanteles)
GHERHARD:
- Cum as putea ?!… (il priveste cu atentie) Cristinele tata… nu esti in apele tale… Hai ca nu te retin prea mult. Trebuie sa trec si pe la banca…
CRISTIAN: (il priveste ingandurat)
- Nu-ti face probleme. Stii… saptamana trecuta am fost la medic… de ceva vreme simt ca nu am putere in brate, nu pot sa mananc… am o stare generala proasta…
GHERHARD: (il priveste nelinistit)
- Asa, si ?...
CRISTIAN:
- Si… azi am primit rezultatele (ii intinde o hartie de pe birou)
GHERHARD: (citeste; se incrunta; lasa hartia si il priveste atent)
- Nu se poate…
CRISTIAN:
- Ba se poate… (ofteaza) Asta este…
GHERHARD:
- In cat timp evolueaza boala ? Ti-au spus ?
CRISTIAN: (are un aer nepasator)
- Da. Foarte repede. In mai putin de o luna… n-o sa ma mai pot misca… (zambeste) O luna daca am noroc, dar este foarte posibil sa se intample mai repede si… ajung o leguma…. Nu vrei sa-ti fac cadou masina mea ? Eu oricum nu o sa mai am nevoie…
GHERHARD:
- Eeee…. Stai linistit omule. Momentan nu este nimic sigur si…uite ce scrie aici (intinde mana sa ridice hartia de pe birou, dar CRISTIAN il opreste)
CRISTIAN:
- Stiu… Odihna, dieta adecvata, exercitii… stiu GHERHARD… si este posibil o ameliorare, nu o vindecare… doctorii incearca sa-ti ofere sperante… asta este. SPERANTE… Oricum trebuie sa imi caut un scaun cu rotile… cat mai pompos (zambeste)
GHERHARD: (il priveste bulversat)
- Nu. (se ridica si se indreapta spre fereastra) Nu pot sa cred asta… auzi… „scaun cu rotile” (rade) Treci tu si peste asta. (se intoarce si il priveste incruntat) Stii de la ce ti se trage ? De la dorinta de a pune mizeria asta de afacerea, pe picioare. Ai fost indragostit de lumea ta de jucarii, care oricum nu te-a fcut mai bogat, nu ai realizat nimic, decat o oboseala sistematica si incet, incet, ai ajuns sa te distrugi alaturi de (arata cu mana spre vitrina cu jucarii) papusile tale. Ai refuzat chiar, sa-ti faci si o familie, crezand ca o sa ajungi sa-i arati… viitoarei sotii, raiul de pe pamant. Tu chiar ai crezut ca o sa ajungi departe, cu jucariile tale ?! Uite unde ai ajuns. La 40 de ani nu ai nimic… Te pregatesti pentru un scaun cu rotile…
CRISTIAN:
- De ce ma acuzi ? Ma cunosti destul de bine… Cum puteam sa-mi intemeiez o familie, in saracia in care am trait ? Ce puteam sa-i ofer ? Nimic. Am refuzat sa ma gandesc la asta, crezand ca nu merita sa trag dupa mine, in mizeria in care traiam, o femeie de care ma legam sentimental si… inevitabil, urma sa ma paraseasca… Tu crezi ca toata lumea, trebuia sa fie ca tine ? Tu ce ai facut pana acum ? Ai 30 de ani si… unde iti este familia ? In magazinul tau de jucarii ?
GHERHARD:
- Stai, stai… nu este asa… Cazul meu este fericit… Nu am avut o familie, dar casa mea nu a fost niciodata goala !...
Cristiam:
- Mda … eu nu sunt ca tine. Nici cand eram mici nu ne asemanam deloc… Tu, baiatul tatei, eu, baiatul mamei… Asta este… Eu nu am vrut sa fac pe nimeni sa sufere, in schimb pe tine nu te interesa nici daca stricai familii….
GHERHARD: (nervos)
- Auzi ?… Te referi la Magda… Aia oricum avea casnicia la pamant. Ce vina am avut eu ca l-a lasat pe alcoolicul ala ? Asta a fost…
CRISTIAN:
- Bine, dar te iubea…
GHERHARD:
- Lasa ca ia trecut… asta a fost de mult. Cristinele tata… eu nu ma blochez asa cum faci tu… mie imi plac, toate femeile… nu cum faci tu… cand pui ochii pe una, gata… s-a terminat pamantul… ce sa fac ? Sa ma usuc ? Mie imi place viata Cristinele. Stii ce asemanare este intre un barbat si un pepene verde? Amandoi se aleg din gramada, se incearca intre picioare, si cand imbatranesc, li se usuca vrejul. (rade) Ma rog… cu ceva exceptii… nu mi-a placut sa fiu in "gramada". (il priveste un timp pe CRISTIAN care studiaza niste acte. Ofteaza. Priveste pe fereastra si vorbeste cu spatele la CRISTIAN. Se sterge pe ascuns la ochi. Are o voce scazuta) Scuza-ma fratioare !... Am exagerat putin… M-a cam indicnat vestea asta… si trebuia sa ma descarc… Nu te invinuiesc de nimic… din contra, te-am apreciat tot timpul… chiar te-am invidiat, pentru ca si eu imi doream sa fiu ca tine…
CRISTIAN:
- Poate ca este si din cauza diferentei de varsta. 10 ani…. Nu gandim la fel…
GHERHARD: (priveste atent pe fereastra. Incearca sa schimbe subiectul)
- Uite (arata cu mana pe fereastra) langa biserica aia, este o casuta cu niste porumbei din lemn, in fata portii… acolo locuieste o fosta colega de facultate. (intoarce privirea catre CRISTIAN) Nu am mai vazut-o de mult. Azi ne-am intalnit intamplator pe strada. (zambeste) In facultate arata groasnic…
CRISTIAN: (zambeste)
- Si azi, arata ca o zeita… Hm… O alta victima.
GHERHARD:
- Nu… chiar pot sa spun, ca este deosebita… Are un farmec aparte…
CRISTIAN:
- Am inteles… (arata cu mana spre inima cum bate) clic, clic…clic, clic… deja se aude ceva ciudat in vocea ta… Sa nu-mi spui ca esti indragistit ! Nu te cred.
GHERHARD: (Revine de la fereastra si se asaza pe fotoliu. Isi trece mana prin par)
- Eu stiu… (pare ingandurat)
CRISTIAN: (il priveste mirat)
- Mai tancule… tu chiar vorbesti serios ?!...
GHERHARD: (putin timid)
- Eee… lasa….
CRISTIAN:
- Hai, hai… spune mai multe… devine interesant ! Spune, cum arata, cum se numeste…Ce, doar atat ?!... Daca eu nu am reusit, macar fratiorul meu mai mic sa demonstreze, ca familia trebuie sa continue…
GHERHARD: (priveste visator)
- Este frumoasa Cris… foarte frumoasa !
CRISTIAN:
- Asa si ?... Cum se numeste ?
GHERHARD: (o scurta pauza)
- MAYA
CRISTIAN: (tresare; il priveste nelinistit)
- Frumos nume !... Unde ai spus ca locuieste ?! (se ridica si merge la fereastra) Ce faci ? Nu vrei sa-mi arati ?
GHERHARD: (se ridica si vine la fereastra langa CRISTIAN. Ii arata cu mana)
- Uite acolo, este o bisericuta si exact la a doua casa, locuieste ea.
CRISTIAN: (priveste pe fereastra ingandurat)
- Aha… cu porumbei la poarta zici ?… (il priveste pe GHERHARD)
GHERHARD:
- Da. Din lemn.
CRISTIAN:
- Cu ce se ocupa ?
GHERHARD: (rade)
- Doamne, cate intrebari imi pui !... Parca ai fi tata.
CRISTIAN:
- Stii bine ca nu l-am cunoscut, dar… daca era un om bun, cu siguranta seman cu el.
GHERHARD:
- Da… era. ( ramane putin pe ganduri) Nu stiu exact cu ce se ocupa… Nu prea am avut timp sa intru in detalii. Avea cu ea o chitara…poate cu asta se ocupa. Am invitat-o la o cafea in centru, sa discutam mai multe, dar m-a refuzat… a spus ca este foarte ocupata…Poate altadata.
CRISTIAN: (putin agitat)
- Nu se poate !... Tu, refuzat ?!... Nu-mi vine sa cred…
GHERHARD:
- Eee… poate chiar este ocupata. O sa incerc sa-i fac o vizita, poate… cine stie…
CRISTIAN: (rasfoieste niste hartii incercand sa-si ascunda emotiile)
- Da, da… merita sa incerci, sigur…. (il priveste zambind) Bafta !...
GHERHARD:
- Hm… sa fie, multumesc !…(se uita la ceas) Trebuie sa plec. Deci, pot sa trec pe la atelier acum sa iau tijele alea ?
CRISTIAN: (ingandurat)
- Aaa… da, da, sigur. Vorbesti cu nea` MATEI si ti le da.
GHERHARD:
- Bine. Am fugit. Poate ne vedem la club mai pe seara sa facem o bila. (Se indreapta spre usa si se opreste. Intoarce privirea catre CRISTIAN si il priveste un timp) Sa ai grija de tine omule… (il priveste cu zambind. Ridica o mana in semn de salut si iese)

CRISTIAN ramane in picioare privind usa, pe unde a iesit Gherhad.
Isi trece mana prin par si se indreapta spre fereastra. Ofteaza
Se aude muzica (niste acorduri de chitara).


Scena 5
Usa se deschide. Intra Maya. CRISTIAN observa ca a intrat si se intoarce cu privirea de la fereastra

MAYA: (Face semn cu degetul peste umar. Este Mirata)
- Il cunosti ?!...
CRISTIAN:
- Da, este…. Ma bucur sa te vad (se indreapta spre ea)

MAYA il prinde in brate si il saruta. Cristian este putin retinut.

MAYA:
- Il cunosc din facultate, am fost colegi de promotie. Ne-am intalnit pe strada, intamplator. (Cristian ii face semn sa se aseje) In facultate nici nu avea ochi pentru mine si acum ma invita la cafea… Hm…
CRISTIAN:
- Frumos din partea lui !
MAYA: (se indreapta spre el si se ajaza in bratele lui)
- Cris… stiu unde poate sa duca o simpla cafea… (se alinta) Eu prefer sa o savurez doar cu tine.
CRISTIAN: (incearca sa se ridice. Pare obosit)
- O sa inchid firma. Saptamana viitoare o sa-mi chem contabilul si… (priveste vitrina cu jucarii) le spun adio jucariilor mele. (o priveste zambind) Am nevoie de o pauza.
MAYA:
- Poate este o decizie corecta. Poate iti prinde bine un concediu. Ce zici ? Poate mergem la munte... undeva departe, numai noi doi… Ce zici ?
CRISTIAN: (se indreapta spre fereastra. Este ingandurat)
- Nu… vreau sa plec singur. Nu trebuie sa ma intelegi gresit… Vreau sa raman singur… sa-mi pun ordine in ganduri… macar pentru o scurta perioada….
MAYA: (se intristeaza)
- Bine… cum vrei… Lipsesti mult ?
CRISTIAN:
- Nu cred. Vreau sa stau o perioada in casa bunicilor. Au o casuta la munte. Poate o sa incep sa scriu carti pentru copii (zambeste)
MAYA:
- Mereu ai fost atras de lumea asta a copiilor. Ba jucarii, acum vrei sa scrii carti pentru copii… Poate ca este un mod de a umple un gol pe care il simti, pentru ca nu ai avut copii niciodata…
CRISTIAN:
- Poate… Nu stiu… Nu am avut timp sa ma gandesc la asta. Am fost prea atras de afacerea mea si nu m-am gandit…
MAYA: ( se indreapta spre el si il cuprinde in brate)
- Vreau sa raman cu tine Cris… pentru tot restul vietii.
CRISTIAN: (incearca sa evite imbratisarea)
- S-a facut frig… Trebuie sa inchid fereastra. (incearca sa inchida fereastra, dar nu reuseste)
MAYA: (observa efortul depus si isi da seama ca ceva nu este in regula)
- Cris… nu vrei sa-mi spui ce este cu tine ?
CRISTIAN:
- Nu… nu am nimic. (incearca sa schimbe discutia) Deci, avem cunostinte comune. Ma bucur ! Atat cat il cunosc, pot sa spun ca este un om deosebit.
MAYA:
- Asta inseamna ca nu s-a schimbat, asa era si in facultate…(zambeste) putin cam aventurier, dar in general nu crea probleme, respecta pe toata lumea…
CRISTIAN:
- Stii sa joci biliard ?
MAYA:
- Da, dar nu am mai jucat de mult. In urma cu ceva ani, mergeam cu parintii la un prieten de al tatalui meu care locuia intr-o vila imensa si avea si o masa de biliard. Tin minte ca salonul unde era asejata masa, arata ca o crama, cu pereti din caramida fara tencuiala. Imi placea sa stau acolo…Hm… Pana plecam jucam singura…imi placea ca nu mancam bataie. Castigam numai eu (rade)
CRISTIAN:
- Peste drum este un club de biliard… il stii ?

MAYA:
- Parca… (se gandeste) Langa drogherie ?...
CRISTIAN:
- Da
MAYA:
- Am impresia ca am trecut pe acolo… are niste draperii visinii ?
CRISTIAN:
- Exact. Acolo ma intalnesc nu prietenii, cand am timp. Ne destindem la o partida de biliard si la un vin fiert… Ce zici ?... nu vrei sa mergem impreuna ?
MAYA:
- Mi-ar place… (incantata) Cand ? Azi ?
CRISTIAN:
- Da… defapt, mai pe seara sa vina toti… (zambind) Precis ne intalnim si cu Gherhard. E client fidel (se indreapta spre geanta de langa fotoliu si scoate niste hartii.) Trebuie sa merg pana la atelier. Nu dureaza mult. (se uita la ceas) Ce zici, ne intalnim la club peste 3 ore ?
MAYA: (putin ingandurata)
- Da… Cris… (il apuca de maini si il priveste in ochi foarte atenta) Este ceva cu tine… nu stiu ce, dar… Ma rog, poate ma insel. Deci, ne vedem peste trei ore in fata la club ?
CRISTIAN:
- Nu… intrii in club si ne vedem acolo.
MAYA: (il strange in brate si il saruta. Il tine in brate si tine capul pe pieptul lui)
- As vrea sa nu ma mai pot dezlipii…Sa raman asa toata viata… Sa stiu ca esti mereu langa mine. (il priveste in ochi) Doamne cat pot sa tin la tine !... Te iubesc Cris… Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni ! (il priveste un timp fara sa spuna nimic si se indreapta spre usa unde se opreste) …Peste trei ore…

Zambeste, face un semn cu mana si iese. Cristian ramane singur. Priveste spre usa.

CRISTIAN:
- Si eu imi doresc sa raman toata viata cu tine…

Se aude muzica (niste acorduri de chitara)


PAUZA


ACTUL 2
Scena 1

Personaje:
Maya
Monica

Decorul infatisaza interiorul unei camere modeste. Un pat, un dulap cu haine, o noptiera, doua scaune si o masuta.
Maya face ordine prin camera. Intra Monica cu o punga in mana.

Maya:
- Ai mai gasit deschis ?
Monica: (scoate o punga de glucoza si o asaza pe masa)
- Da. Este pe colt o farmacie unde este deschis non-stop. Problema este ca n-au avut decat punga asta. Au spus ca trebuie sa mai primeasca si sa incerc maine. (Se asaza pe scaun) L-ai sunat pe Gherhard ?
Maya:
- Da. Acum il externeaza. (plange)
Monica:
- Lasa Maya, ca ne descurcam noi…
Maya:
- Nu mi-l pot imagina… (plange) Cum o sa ma descurc…
Monica:
- Linisteste-te…
Maya:
- O sa ne trebuiasca si…. (plange) Of doamne…
Monica:
- Ce ?
Maya:
- Tubul acela… de oxigen… (plange si se sterge la ochi)
Monica:
- Stai linistita. Am facut deja comanda. Nici o problema. Maine, sau cel tarziu luni il avem. Maine este vineri si daca nu se rezolva, ramane pe luni ca sambata si duminica nu lucreaza nimeni. Pana atunci o sa-i dea de la spital. (observa o chitara rezemata de dulap) Cred ca nu ar fi bine sa vada chitara. Sa nu-i faca rau.
Maya:
- Nu… mereu ia placut sa-i cant… (plange) O sa-i cant panda in ultima clipa. Este singura bucurie pe care mai pot sa-i ofer…
Monica:
- Si prezenta ta o sa-l bucure. Te rog… nu mai plange. (ii tremura vocea) Si eu… abia ma mai pot controla...


Urmeaza intrarea in scena a lui Gherhard si a lui Cristian care este paralizat si sta intr-un scaun cu rotile.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!