Primul roman de o sută de pagini

Multă vreme acordase o importanță deosebită numeroaselor lucruri, fapte, întâmplări, stelelor de pe cer, gropilor, cutiilor de gunoaie, pachetelor goale de țigări, titlurilor scrise pe cotoarele cărților, numerelor prime și celor iraționale, spuselor unora și altora, cititului pe buzele femeilor, agendelor încărcate de serviciu, biletelor de călătorie, spectacolelor de operă, intrigilor politice, rufelor întinse la uscat, mirosului căzii de baie, expansiunii universului, cuvintelor încrucișate, umerașelor sticate, colecției de fluturi spânzurată pe peretele din hol, modului de exprimare în public, certificatului de naștere și diplomelor de studii, bețișoarelor de șters în urechi, flecurilor pantofilor, glandelor sudoripare proprii, reclamelor, mirosului din preajma capacelor de fontă de deasupra căminelor de vizitare a rețelelor de canalizare, sediilor primăriilor de sector ale capitalei, Codului juridic și Codului de procedură penală, faptelor grave, emigrației, faptului că nu găsea un ac de cusut cu ața de culoarea potrivită gata băgată printre urechi, lumânărelelor de ceară pentru insuflarea atmosferei intime, fermoarelor defecte, bricegelor, modului elegant de a se scobi în nas, trimiterilor din subsolul paginilor unor cărți pretențioase, albului confuz al ochilor, frecatului mentei fără jenă, duplicității, coroziunii epavei Titanicului, aspiratoarelor de praf, persuasiunii campaniilor pentru o viață mai bună, curelelor de ceas, depozitelor de medicamente, altruismului, căutatului unei mănuși rătăcite... Până la urmă, toate!