poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1476 .



Ajun
proză [ ]
Trădarea (74)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-12-28  |     | 



Ca atunci când (... decizi tu..., altcineva a optat în locul tău?!) nu mai scrii despre păsări. Și ele își continuă conștiincioase încă o vreme zborul, se fac a nu-ți vedea trădarea, absențele tot mai istovitoare, marile lipsuri. Se lovesc de copac gol. De om și mai gol... Scurt-circuitate, își împing își împing visul, încăpățânându-se peste timp să trăiască surâsul cu sens al propriilor pui. Nu dau la o parte perdeaua. Focul mocnește undeva în burta ascunsă a unui șemineu. Nu văd..., simt numai dantela croșetată în alb himeric pierzându-se în argintiul zăpezilor de odinioară.

Ar putea fi bine!

Frumusețea s-ar găsi la ea acasă, adâncită bunăoară într-un fotoliu verde, locul meu preferat, de unde s-ar ridica la momentul potrivit, doar pentru ca omul să-i vadă semnele, starea catifelată cu viu, rămasă profund impregnată într-o textilă... Eu mi-aș continua visul, le-aș continua aripile, pe mine de mine însămi ca de păcat absolvindu-mă, păstrând numai flacăra primordială de unde își iau, de Crăciun, focul brazii. Mâini vajnice de Părinte ar încropi tunele. Acolo ar arde atemporale, dincolo de clipă, artificiile. Și nările ne-ar fremăta, inimile ar da să iasă, când, așa de bătrâni, ne-am trezi Acasă!



Dar eu...

... nici nu mai vorbesc despre ele... și păsări sunt numai acelea care umplu cu flori rănile cerului, fac să-i fie lui Dumnezeu singurătatea suportabilă. Și florile astea izvodite sunt din cuvinte.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!