poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 62 .



Personalități eroice (V)
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]
Partea a V-a: Genocid printre trădători (EVENIMENT CROSSOVER) [al doilea fragment]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danciu-Vlad ]

2020-04-18  |     | 



-I-...-IV- De la o viață simplă pe Pământ, alături de mama mea, la o luptă tot mai grea și cu tot mai multe întorsături de situație ... curios cum s-au schimbat toate atât de repede, dar simt că este și vina mea. Mi-am subestimat adversarul și i-am permis să scape când eram în avantaj datorită ironiei, două greșeli pe care nu intenționez să le repet. În primul rând am subestimat viclenia sa, resursele de care dispune, chiar și când au devenit evidente, iar în al doilea rând Arus ar fi fost mort de mult dacă nu interveneam eu dorindu-mi să-l omor personal. Această ultimă greșeală i-a dat timp să-și aducă întăriri și să scape, ca apoi să-și caute noi aliați. Aș fi un nesăbuit dacă i-aș subestima și pe ei, sunt puternici și spre deosebire de Arus ei sunt războinici adevărați, însă alianța lor este clădită pe minciuni ... și se va sfărâma. -IV-...-I-

1) Erendor

Prima luptă a lui Genocid a fost destul de scurtă și plictisitoare, dar mai sunt zile și vor mai veni ocazii, până atunci Erendor se pregătește pentru viitor. Puterea călătoriilor inter-dimensionale a venit cu un preț, unul care chiar este de ajutor acum pentru că implică cooperarea cu cineva, deci o alianță. Dragantor s-a gândit la toate și i-a dat fiului său un avantaj enorm în luptă întrucât puterea sa de a călători între dimensiuni vine din partea unei civilizații care a fost vreme de secole un sprijin pentru Drakenieni. Este vorba de Elementali, o civilizație extrem de avansată care poate controla energiile universului și poate împărții aceste energii cu alții. Coincidență sau nu, aceștia erau și ei în război când Arus a atacat Drakenia, dar Dragantor a reușit să ajungă la curtea regelui Quasar și să negocieze cu el o cale de scăpare pentru poporul său. Dragantor nu avea nicio urmă de dubiu că Elementalii vor câștiga, așa că se putea concentra pe salvarea Drakenienilor fără temerea că i-ar ofensa pe Elementali. I-a cerut un sfat, o tactică de supraviețuire a speciei sale, iar Quasar i-a oferit acestuia puterea de a crea rupturi în spațiu-timp prin care să treacă într-o dimensiune în care Arus și ai săi nu pot pătrunde prea ușor, în schimb Dragantor a garantat cu viața urmașului său. A primit puterea, a folosit-o și a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a asigura supraviețuirea Drakenienilor, iar la nașterea fiului său a fost contactat din nou de regele Quasar, care a cerut ca viața încredințată să ia forma unei nunți, Erendor va fi nevoit să se însoare cu fiica cea mare a regelui Quasar și a reginei Galaxia (accent pe al doi-lea „a”), Vega, numită după cea mai strălucitoare stea din constelația Lira. La moartea lui Dragantor, puterea i-a fost transferată lui Erendor, împreună cu toate cunoștințele de care are nevoie pentru a o folosi în siguranță. De atunci anii au trecut, Erendor a crescut știind de toate câte îl așteaptă, iar în câteva decenii va veni vremea ca acesta să-și respecte îndatoririle ca moștenitor al Drakeniei și să se însoare cu prințesa Vega.
În prezent Erendor se află într-o peșteră și se pregătește de luptă. Acesta și-a amintit toate cele menționate mai-nainte când a văzut o siluetă stranie apropiindu-se de el dinspre sud-vest. Privind mai atent poate observa că este chiar Vega, venită în ajutorul său, care purta pe cineva pe umăr. Persoana respectivă era legată fedeleș și se zbătea să scape, deci era un prizonier. Când Vega s-a apropiat și mai mult, Erendor a văzut clar că persoana purtată de noua sa aliată este o femeie într-un costum-armură de luptă distrus, iar când au ajuns în sfârșit la peștera sa, Erendor le-a oferit și lor ce avea la îndemână, bucuros că o întâlnește pe viitoarea sa soție.
Erendor: Vega, cât mă bucur să te întâlnesc în sfârșit față-n față!
Vega: Și eu, Erendor dragă, și ți-am adus un mic dar, cum se obișnuiește pe la voi în astfel de situații.
Erendor: Văd, foarte drăguță aș putea spune, dar tu o cam eclipsezi. Deci, vreți și voi ceva? Tot ce am voi împărți bucuros!
Vega: Chiar și prizonierilor?! Chiar ești generos, și asta fără să te transformi în Vortex. Dar dacă nu ajunge? O preferi în sânge sau bine făcută?
Prizoniera era chiar Alura Salazar, care a pornit în căutarea soțului și fiicei sale. Nu avea de unde să știe că Vega și Erendor doar glumesc cu ultima replică, așa că s-a speriat îngrozitor când a auzit asta, dar Erendor se apropie de ea, o privește puțin și decide că se va folosi de acest avantaj în folosul său.
Erendor: Tentant, foarte tentant, dar am alte planuri pentru ea, am nevoie de ea în viață, deocamdată. Unde ai găsit-o?
Vega: Era prin preajma muntelui Lucis când am întâlnit-o, purta o armură drăguță, păcat că a trebuit să o distrug, și evident m-a atacat.
Erendor: Ciudat, semeni mai mult cu ai lor decât mine, cum de i-a trecut prin cap că ești de partea mea?
Vega: Se prea poate să fie pentru că m-a văzut zburând, poate, nu sunt prea sigură.
Erendor: Trebuie să recunosc, îmi place umorul tău!
Vega: De cum am întâlnit-o a sărit în acțiune ca o felină și mă întreba disperată unde sunt soțul și fiica ei, de parcă aș știi despre ce vorbește.
Erendor: Mda, cred că știu eu la cine se referă, iar asta mă ajută chiar mai mult.
Vega nu se abține, îi place să glumească și să se distreze cu alții, nu este tocmai o personalitate matură în ciuda vârstei sale.
Vega: Gândire strategică, îmi place asta, este o calitate pe care chiar vreau ca soțul meu să o aibă.
Erendor se simte puțin rușinat de situație, știe că trebuie să se întâmple, dar nu are cu ce contribui la noua alianță, toți semenii lui sunt morți.
Erendor: Da, în legătură cu asta...
Vega: Ce? Doar nu te-ai răzgândit?!
Erendor: Nu, nu-i asta, doar că nu mă simt în largul meu gândindu-mă că nu am ce beneficiu să aduc noii alianțe, nu mai am nimic și pe nimeni.
Vega: Eu am văzut ceva folositor pe drum în coace, mă refer, desigur, la noii Drakenieni.
Erendor: Clonele?! Falșii ăia nu vor face parte din poporul meu!
Vega: E tot ce ai, iar sângele lor se va purifica cu timpul. Arus nu-i dorește, dacă le arăți milă, sunt sigură că te vor ajuta bucuroși, am speranță că vor fi noul tău popor de bună voie.
Nu este tocmai ceea ce el ar vrea, dar trebuie să contribuie cu ceva la nuntă și la noua alianță, dacă asta e ceea ce ea dorește, Erendor se va strădui să treacă peste faptul că sunt clone și îl ajută pe Arus.
Erendor: Dacă asta îți dorești, voi încerca să-ți fac pe plac, dar ar putea trece secole, la propriu, până când o să mă obișnuiesc.
Vega: Și acum, pentru drăguța noastră prizonieră ... planul tău e să ce?
Erendor: Vei vedea în câteva clipe.

2) Vatoom

Energia spirituală a rămas cea mai des întâlnită formă de energie pe Drakenia, deci lui Erendor nu i-a fost greu să-l elibereze din nou pe Vatoom și să o posede pe Alura, dar chiar când s-a finalizat fuziunea lor spirituală forțată, adică în câteva sferturi de secundă, Vatoom a aflat toată povestea noilor aliați ai lui Arus. Totul începe când ...

----- RETROSPECTIVĂ -----

În regatul Baldaron se împlinesc aproape 20 de ani de la încoronarea noilor familii regale. Deoarece populația regatului este divizată în oameni normali și mutanți, pentru a împiedica anumite evenimente non-benefice, conducerea se împarte și ea în 2 familii regale: cea a normalilor, formată din regina Kaya și soțul său, Saron; și cea a mutanților, formată din regele Grun și soția sa, Alura. Nicio decizie importantă în regat nu se ia fără acordul ambelor familii și fiecare parte o sprijină pe cealaltă cu tot ce poate, iar acum este rândul normalilor să arate puțină compasiune pentru populația mutantă, deoarece printre aceștia a apărut o boală fără precedent, rezistentă la orice leac au încercat în ultimii 5 ani. Adulții mutanți sunt mai rezistenți, dar copiii mor pe capete. Boala este necruțătoare și durerea părinților care trebuie să-și înmormânteze copiii poate fi foarte ușor simțită de toți. În cele mai negre zile ale regatului, Arus s-a arătat regelui Grun Salazar și soției sale, care erau în ședință cu restul noii nobilimi de la acea vreme, și le-a propus o soluție:
Arus: Nu pot sta cu mâinile-n sân și să privesc cum mor atâția copii, și recunosc, mă tentează foarte tare să cer o mică remunerație pentru această informație, dar dacă formăm o alianță și facem rost de o substanță rară și puternic reactivă numită acid dezoxiribometa-dragonic, ADMD pe scurt, atunci vom avea amândoi parte de ceea ce ne dorim: eu bogăția la care visez, iar tu îți vei vindeca oamenii.
Grun: Nu am auzit de așa ceva, așa că iartă-mi scepticismul și dă-mi mai multe detalii înainte de-a face un pact nefondat și pripit!
Arus: Cu plăcere, Înălțimea ta! ADMD-ul este o substanță foarte rară și valoroasă, iar numele ei cred că spune multe despre ce avem de înfruntat pentru ea.
Grun: Nu există dragoni, străine!
Arus: În lumea ta nu există, rege Grun, dar universul este imens, într-o altă parte a lui există o întreagă lume populată de astfel de creaturi, mult mai puternice și mai periculoase decât cele din basme, sau mă rog ... au fost.
Grun: Asta nu ajută, străine, spune ce vrei sau pleacă și lasă-ne să ne ocupăm de criza actuală!
Arus: Substanța aceasta este, în prezent, mai rară decât antimateria, întrucât este produsă exclusiv de corpurile acelor creaturi primitive și violente, aproape la fel de valoroasă, și leac garantat pentru orice, printre altele. Nu există boală incurabilă pentru ea și nici virus care să-i poată rezista și să se adapteze la ea, deci e o victorie garantată împotriva acestei boli.
Grun: Daaaarr ...
Arus: Dar din păcate mai există un singur exemplar din acea specie, iar procedeul de extracție i-ar putea fi fatal, deci sper că ai destul sânge rece să faci ce trebuie pentru copiii poporului tău, să nu mai menționez că este extrem de puternic.
Alura intervine în discuție și își exprimă clar nemulțumirea, dar este întreruptă de Grun.
Alura: Îngrozitor! Nu se poate să ...
Grun: Te contactez eu mai târziu, străine, dar ține minte că pierd timp prețios dacă mă implic în asta și am să-ți iau capul dacă mă tragi pe sfoară, am avut parte de suficiente trădări în trecut, nu voi avea milă pentru un asemenea act!
Arus: Am înțeles, Înălțimea ta, și nu am de ce să-mi fac griji, ce ofer este o certitudine, ceea ce voi cere va fi aproape nimic!
După această ultimă informație, Arus folosește teleportorul din dotarea armurii sale pentru a se retrage pe nava sa și a aștepta răspunsul lui Grun, iar regele mutanților și soția sa se retrag într-o cameră în care pot dezbate situația.
Alura: Ai auzit ce a zis, un singur exemplar, doar unul, și s-ar putea să nu supraviețuiască! Grun pe care îl știu ar muri mai degrabă decât să ia parte la așa ceva!
Grun: Dacă ar fi doar viața mea în joc ar fi simplu, dar nu pot lua această decizie pentru toți, mai ales pentru copii!
Alura: Trebuie să fie o altă cale!
Grun: Am încercat deja tot! Asta e realitatea, draga mea, și e doar o chestiune de timp până când copiii noștri vor fi și ei bolnavi! Nu voi sta cu mâinile-n sân privind cum se sting atâtea lumânări!
Alura: Bine, dar vin și eu, și insist ca la cel mai mic semn de disconfort sărmana creatură să fie eliberată!
Grun își îmbrățișează soția și o liniștește dându-i de știre că nu și-a schimbat firea.
Grun: Îți promit, iubirea mea, dacă el refuză voi elibera chiar eu acea creatură, cu mâinile mele!

----- SFÂRȘITUL RETROSPECTIVEI -----

Alura (Vatoom): E de rău! Foarte, foarte rău!
Vega: Ce s-a-ntâmplat, dragă ... cum să-ți spun oare ...
Alura (Vatoom): Nu contează, nu mai avem vreme de asta, trebuie să ne grăbim, sunt mii de vieți nevinovate la mijloc! Repede, dezleagă-mă și să plecăm, îți explic pe drum!
Vega n-a stat pe gânduri, a eliberat corpul Alurei, controlat de Vatoom, și au pornit împreună la drum. Vatoom i-a povestit totul prințesei, dar povestea cu lumânările era partea cea mai traumatizantă: copiii erau puși în paturi cu câte o lumânare aprinsă lângă ele, un medic îi controla pe fiecare conform unei proceduri standard, iar când medicul stingea lumânarea era practic o declarație tăcută a decesului acelui copil. În cele din urmă au ajuns în vârful unui munte extrem de înalt de unde Vatoom plănuia să folosească propulsoarele armurii, supraîncărcate de Vega, pentru a ajunge pe nava lui Arus.
Alura (Vatoom): Am ajuns! Nu e tocmai nava, dar e un punct de pornire spre ea, cel mai apropiat punct de locația ei actuală.
Vega: E camuflată, nu-i așa? Cum o vei găsi? Cum vei ajunge la ea?
Alura (Vatoom): Foarte simplu, prințesă, propulsoarele armurii sunt încă funcționale, am nevoie doar ca tu să-ți folosești puterile energetice pentru a le supraîncărca, voi zbura folosindu-le, dar pentru că sunt puțin avariate vor pierde din energie foarte repede, deci am nevoie ca tu să mă prinzi dacă voi cădea, și să faci în așa fel încât să nu fi văzută.
Vega: Adică vrei să stau pe tușă?
Alura (Vatoom): Cam așa ceva, dacă Arus te vede lângă soția aliatului său își va da seama de șiretlic.
Vega nu se poate abține după ce a auzit acea ultimă replică a lui Vatoom, cu personalitatea ei mai necoaptă este mai aproape de Blitz decât de Erendor, iar în timp ce-i reîncarcă și pe urmă supraîncarcă armura avariată, abia se poate abține din a râde, dar își dă drumul după ce a finalizat procesul, nu ar vrea să-i „prăjească” acoperirea viitorului său soț, iar după un ultim schimb de replici îi dă lui Vatoom o armă pentru a-l ajuta în caz de nevoie.
Alura (Vatoom): Știu la ce te gândești, și da, este comic și ironic în același timp, dar nu avem vreme să ne amuzăm pe tema asta, oricum, Blitz nu se abține.
Vega: Știu, știu, mai e și mâine o zi să râdem de asta, până atunci ia asta cu tine ... (îi dă arma) ... o să te ajute, în caz de orice.
Alura (Vatoom): Nu am nevoie de arme.
Vega: Nu este pentru ei, este pentru tine, acum du-te, salvează-ți lumea și ai grijă, dacă mori te mai omor o dată! Și te mai asigur de ceva, mai târziu clar o să vreau să știu cum te-ai simțit ca femeie.
Vatoom a înțeles tot ce vrea Vega să sugereze referitor la pistolul primit, îl ascunde în vestimentația gazdei sale și pornește spre navă. Nava este camuflată și ascunsă în nori, mereu în mișcare, dar Alura are traseul navei înregistrat în arhivele sistemelor armurii, și desigur că l-a reținut în caz de orice. Folosind propulsoarele armurii, Vatoom s-a apropiat de locația navei, aproximată cu o oarecare eroare, și a început să tragă focuri de armă din armele armurii, cele care mai funcționau, pentru a fi văzute de pe navă. Aproximația făcută de Vatoom era corectă, la doar 50 de metri de Alura nava își dezactiva camuflajul și își deschidea hangarele de lansare pentru ca aliata lui Arus să poată intra. Nava colcăie de soldați Rasur, bine antrenați și înarmați până-n dinți, așa că Vatoom trebuie să fie foarte atent să nu-i alerteze. Înaintând cu precauție prin navă, la un moment dat îl întâlnește pe Grun, care o aștepta nerăbdător și avea o veste groaznică pentru soția sa, Gregoria a început să manifeste simptome ale bolii. Grun a alergat spre soția sa pentru a o lua în brațe, fericit că s-a întors cu viață, dar cam atât, pentru că nu poate sta prea mult așa, Alura trebuie să aibă grijă de fiica lor.
Grun: Slavă cerului că te-ai întors, draga mea! Mi-am făcut griji pentru tine!
Alura (Vatoom): E-n regulă, acum sunt aici.
Grun: Nu, nu e-n regulă! Gregoria e bolnavă! A început să manifeste simptomele bolii!
Alura (Vatoom): Cum?! Nu se poate! Fetița noastră dragă, vin acum puișor!
Grun: Tu du-te și ai grijă de ea, eu trebuie să grăbesc căutările, avem nevoie de acea substanță mai mult ca niciodată.
Vatoom, în corpul Alurei, s-a-ndreptat chiar spre camera în care era Gregoria, și o aștepta singură. Fata era aproape inconștientă, dar a apucat să-i vadă chipul mamei sale înainte să intre în comă. Nu e nimeni în preajmă decât ele, așa că Vatoom nu mai trebuie să se prefacă. Părăsește corpul Alurei și așteaptă ca aceasta să-și revină din amețeala provocată de posedare. Când îl vede pe Vatoom lângă Gregoria, Alura se pregătește să atace, dar armele ei au rămas fără energie. Nu ar fi tras oricum, dar nu știa că Vatoom e conștient de tactica sa, iar acesta din urmă i-a acoperit gura cu palma mâinii stângi pentru a nu putea țipa și să-i alerteze pe ceilalți, și a trecut mâna dreaptă prin inima Gregoriei, eliberând în sângele ei o oarecare cantitate de ADMD. Fata a început să se simtă mai bine în câteva secunde, nu mai era palidă și nici nu mai avea febră, iar Alura a înțeles din acel moment că Erendor și restul personalităților sale nu sunt monștrii de care vorbea Arus acum câteva săptămâni.
Alura: Fetița mea ... se vindecă! Cum ai făcut asta?
Vatoom: Acum nu contează, ia-ți fiica și soțul și plecați de pe navă cât puteți de repede, folosiți hangarele de lansare ca punct de pornire!
Alura: Probabil Grun a plecat deja să te caute. Vrea să ...
Vatoom: Știu ce vrea, știu toată povestea și pot să vă ajut cu asta, dar mai trebuie să mă asigur că Arus va pieri înainte să facă rău altcuiva.
Alura: Nu poate face rău nimănui din capsula sa de regenerare.
Vatoom: Nu, dar nu va sta acolo pe veci.
Vatoom își trece mâna dreaptă și prin capul Gregoriei, trezind-o. Dacă Grun nu mai e pe navă, fata își poate folosi geo-saltul pentru a o duce pe mama sa la sol, unde e și tatăl ei. Alura găsește arma ascunsă în veșmântul său și se întreabă ce să facă cu ea, Vatoom poate „accesa” amintirile gazdei, dar invers nu merge, între timp Gregoria s-a trezit și a luat-o pe mama sa în brațe, iar când l-a văzut pe Vatoom s-a poziționat între el și mama ei pentru a o proteja, fără să știe că nu e în pericol. Nu l-ar fi crezut pe Vatoom, dar când Alura i-a explicat totul, tânăra prințesă a lăsat în sfârșit garda jos. Dacă mama ei are încredere în el, atunci are și ea.
Vatoom: Văd că ai găsit arma, bun, am nevoie să tragi cu ea în mine înainte să plecați.
Alura: În tine?! Din câte știu o armă se folosește împotriva unui inamic, de ce ai vrea să te împușc după ce mi-ai salvat fiica?
Vatoom: Arma e încărcată cu otrava unui Elemental Noxion, o entitate din radiație nocivă pură, am nevoie de Genocid pentru următoarea etapă a planului. Trage și pleacă, spune-i soțului tău totul dacă îl găsești înaintea mea!
Alura a făcut ce i-a cerut Vatoom, a tras cu arma în el, iar Gregoria a folosit geo-saltul pentru a pleca de pe navă împreună cu mama ei în timp ce camera în care se afla Vatoom se umplea cu o ceață groasă, otrăvitoare, în timp ce Genocid ieșea la iveală.

3) Genocid

După ce transformarea s-a finalizat, Genocid și-a folosit forța sa impresionantă de dragon pentru a doborî ușile metalice ale camerei și astfel a declanșat alarma. Arus, Asira și restul echipajului navei au fost luați pe nepregătite de atacul Drakenianului, iar acum era practic prea târziu pentru a mai putea să facă ceva, dacă Genocid își folosește puterile, otrava sa se va răspândi prin toată nava, omorând pe oricine nu este suficient de rezistent la ea. De fapt chiar acesta este planul lui Genocid, dar mai întâi distruge toate navele din hangarele de lansare și toate capsulele de salvare pe care le poate găsi, după aceea inspiră cât de mult poate și expirând eliberează un nor gros de gaz otrăvitor sub presiune. Gazul se răspândește repede prin navă, omorând tot ce-i iese în cale, iar asta provoacă panică-n masă printre membri echipajului. Gazul se răspândește prin sistemele de ventilație ale navei, iar ușile interioare nu sunt etanșate toate, deci nu există scăpare. În camera de comandă, Arus și Asira și-au finalizat regenerarea, dar nu sunt încă pregătiți să lupte, așa că încearcă alte metode mai întâi. Vorbește cu Genocid prin stațiile navei, încercând să-l convingă că la bord sunt oameni nevinovați care doar urmează ordinele, și copii, ca să oprească răspândirea gazului.
Arus: Nu pot să cred! Câte vieți nevinovate vrei să distrugi doar ca să ajungi la mine? Ce fel de monstru ești?
Genocid: Arus, ai hotărât în sfârșit să ieși din capsula ta comodă? Presupun că prințesica Rasuriană e lângă tine și ea.
Asira: Regina Asira pentru tine, bestie primitivă ce ești!
Genocid: Cum să nu?! Mă întreb ce părere are mama ta de eșecul tău lamentabil, dar asta e o problemă pentru altă dată și altcineva, acum vreau doar să vă găsesc și să termin ce am început, dacă nu vă omoară otrava mai întâi, dar cred că veți supraviețuii, doar sunteți hibrizi acum, corect? Și nimeni altcineva nu contează decât voi, corect?
Arus: Toți acei oameni sunt soldați care ascultă ordinele, și sunt copii la bord, cum poți fii atât de crud?
Genocid: Alooo, ați și uitat cine sunt? Numele meu nu este „Genocid” degeaba, trebuia să vă gândiți la asta înainte să mă provocați.
În timpul discuției, Genocid cutreieră cât mai multe coridoare ale navei sperând că îl va găsi pe cel care duce la camera de comandă, unde se află Arus și Asira. În drumul său acesta doboară toate ușile care-i stau în cale, împrăștiind și mai mult din gazul otrăvitor și expirând și mai mult, ba chiar elibera constant gaz otrăvitor printre solzii săi, iar pentru a face asta nu avea nevoie decât să respire aerul de pe navă. Inspirând aer curat și expirând gaz otrăvitor, echipajul navei moare pe capete, iar măștile de oxigen sunt inutile și chiar mai greșit să le folosească, deoarece Genocid poate schimba compoziția moleculară a oxigenului îmbuteliat, transformându-l în același gaz otrăvitor care se răspândește prin navă. Nu trebuie decât să meargă printre ei, pur și simplu nu au ce face, dacă trag un singur foc de armă, gazul va exploda, deoarece este și extrem de inflamabil.
Genocid: Știi bine că nu ajungi la un consens cu cei cruzi, Arus. De fapt ar trebui să știi, doar ești la fel ca mine, sau poate eu la fel ca tine, cui îi pasă, ideea e că noi doi suntem la fel, atât de cruzi încât ucidem fără remușcări.
Arus: Noi nu suntem la fel!
În cele din urmă Genocid a găsit în sfârșit ușa care duce în camera de comandă, iar după ce o doboară intră peste Arus și Asira cu un rânjet larg pe față și intenția clară de a-i ucide.
Genocid: Câtă dreptate ai! Noi nu suntem la fel, eu ucid criminali pentru a face dreptate, tu ucizi pe oricine pentru a face profit, ca să nu mai spun că voi, viitoare cadavre, veți avea niște morminte frumoase pe care să dansez de fericire.
În camera de comandă Arus și Asira, înconjurați de cadavre, privesc îngroziți spre tânărul Drakenian în timp ce camera se umple până la refuz cu gaz otrăvitor. Mutația celor doi accelerează datorită adrenalinei, și dezvoltă aptitudini combinate ale diferitelor specii de dragoni Drakenieni. În timpul transformării lor aceștia cresc în dimensiuni până la de 3 ori cât erau înainte; le cresc gheare, coarne și aripi; le apar solzi pe corp și ghimpi pe spate de la baza gâtului până în zona lombară a coloanei vertebrale, dar Genocid nu se arată intimidat, a înfruntat și mai mari. În ciuda a ce ar putea crede cei doi, Genocid e în avantaj. Nava e plină de gaz otrăvitor inflamabil, deci dacă Genocid se transformă înapoi în Erendor, o scânteie va fi suficient pentru a face ca nava să explodeze. Pentru a evita asta, Arus apasă repede pe un buton de pe panoul de comandă, care deschide toate ușile hangarelor exterioare și ventilațiile din exterior, dar gazul nu apucă să iasă cu totul, Arus probabil a uitat că Erendor nu are nevoie de existența focului pentru a prelua „ștafeta”, iar simpla lui transformare implică să ardă într-o mini-tornadă de foc.
Genocid: Cum de nu te-ai gândit mai devreme la asta?! Spuneți „Noapte bună”, fraierilor!
La prima scânteie din procesul de transformare al lui Erendor, gazul din navă a explodat violent, distrugând orice nu putea rezista exploziei, dar cu hangarele deschise și o parte din gaz fiind în atmosferă, fuzelajul navei a rămas aproape intact, singurele distrugeri fiind în interior. Explozia i-a aruncat pe toți înafara navei, care pierdea altitudine, iar sunetul provocat de aceasta era atât de puternic încât Erendor a reușit să-și dezlănțuie forma Mecavibros.

4) Octavius (Personalitatea perfecționistă)

Nava s-a prăbușit pe țărmul unei mări, iar cei 3 luptători la poalele unui munte la doar câțiva kilometri de acel țărm alături de câteva bucăți de metal căzute din acea navă.
Octavius: O explozie minunată, aș putea spune, din punct de vedere al imaginii, dar sunetul său nu este frumos deloc, este doar zgomot și îmi zgârie timpanele, însă am să fac o excepție dat fiind că sunt pe cale să vă termin chiar aici și acum.
Asira: Încă nu ai câștigat, amice, suntem încă în stare să luptăm!
Octavius: Perfect, altfel ar fi plictisitor! Să-i dăm drumul, n-ați vrea?
Forma Mecavibros a lui Erendor arăta la fel ca multe alte forme Drakeniene fără aripi, dar avea picioarele mai musculoase decât multe altele pentru a putea provoca vibrații seismice cu ajutorul lor când are nevoie, la fel și brațele. Mușchii suplimentari sunt specializați în a provoca vibrații și contra-vibrații sau a măsura amplitudinea lor pentru a le contracara mai ușor, nu oferă niciun beneficiu în termeni de forță brută, dar nu sunt de neglijat, o lovitură bine executată poate zdrobi craniul unui Metalicon, performanță pe care doar Sub-tera au mai egalat-o și desigur Electron și Poziradion, combinându-și viteza cu un atac bazat pe folosirea întregii mase corporale. Folosindu-se de avantajele sale, Octavius aleargă în jurul lor lovindu-i din toate părțile în proces, iar cu ultima lovitură îi aruncă pe cei 2 oponenți ai săi spre nava prăbușită. Reușește asta lovindu-și palmele mâinilor una de alta atât de repede și de puternic încât se creează o undă de șoc. Această undă îi trimite spre navă, pe toată distanța, iar în același timp Octavius își folosește viteza super-sonică pentru a-i prinde din urmă și a le mai da o lovitură sau două. La finalul „actului său artistic” Octavius execută un „solo perfect”, cum îi place să-l numească, un urlet atât de puternic încât aruncă acea navă masivă în mijlocul mării de lângă ea, și desigur că le distruge echilibrul celor 2 oponenți ai săi. Arus și Asira s-au ancorat bine, cumva, și au o rezistență sporită la vibrații mecanice, altfel interferențele i-ar fi dezintegrat, ceea ce înseamnă că au și trăsături Mecavibros, deci pot executa și ei un astfel de „solo” și chiar o fac. Nefiind Mecavibros puri, strigătul lor combinat nu are niciun efect asupra lui Octavius, care stă și efectiv îi ascultă „pe notă” în timp ce terenul din jurul lui este sfărâmat.
Octavius: Prea simplu, dragilor, nu vă pot acorda nici măcar un calificativ mediocru pe o astfel de performanță jenantă.
Din moment ce Arus și Asira sunt rezistenți la sunet, Octavius recurge la o altă tactică. Acesta se îndreaptă spre una din bucățile metalice căzute din navă și o înghite, transformându-se-n Incarcekon.

5) Incarcekon

Asira: Asta-i noua ta tactică? Un Infernus poate topi un Metalicon, o să-mi ridic singură statuie din balta de metal topit care vei fi!
Într-adevăr este posibil, dar tânăra noastră regină fără popor uită că nu este un Infernus pur, iar suflarea ei de foc nu este nici pe departe destul de fierbinte pentru a topi corpul metalic al lui Incarcekon, care se desfată cu restul bucăților desprinse din navă.
Incarcekon: Asta-i tot ce poți? Nici măcar nu am nevoie de forma Negatermus ca să te înving sau măcar de Aquos.
Metaliconii nu sunt prea rapizi sau agili pe uscat sau în aer, dar au alte capacități care-i ajută să evite un atac în timp ce se apropie de adversar. Aceștia își pot dezasambla corpurile în bucăți mici de metale care se pot reasambla într-o altă locație, iar în drum spre acea locație pot să se miște individual în orice direcție și să taie totul în cale cu lamele lor. Arus și Asira au solzi destul de rezistenți pentru a nu fi tăiați de acele șrapnele, dar nu acesta este planul lui Incarcekon. Acesta se reasamblează pe umerii Asirei, îi apucă coarnele, i le smulge din cap și le înfige înapoi în craniul ei prin aceleași locuri în care erau înainte. Coarnele trec prin capul fetei, iar aceasta moare pe loc rămânând doar el și cu Arus acum, dar când să facă la fel și cu acesta apare Grun, care încă nu s-a întâlnit cu soția și fiica sa, și îl salvează perturbând traiectoria șrapnelelor lui Incarcekon și făcându-l să-și rateze ținta.
Arus: Renunță, Drakenianule, lupta e din nou 2 la 1!
De nicăieri apar, printr-un geo-salt, Vega, Gregoria și Alura chiar în spatele lui Incarcekon.
Vega: Nu pentru mult, tontule! Salută „cavaleria” și plângi, acum este 4 la 2!
Gregoria: Și cât de curând 5 la 1, nu-i așa, tată?
Grun o vede pe Gregoria teafără și în putere, la fel și pe Alura, dar nu știe ce se întâmplă, ce să facă acum că soția și fiica sa îl ajută pe Erendor, are nevoie de acel ADMD pe care doar el îl poate produce.
Grun: Ce se întâmplă, dragelor? Ce înseamnă asta?
Alura: Înseamnă că ești de partea greșită, dragule, nu avem nevoie de ADMD pentru a învinge boala, avem nevoie doar de Vatoom, una din personalitățile lui Erendor! El a vindecat-o pe Gregoria.
Arus: Cum, prin noroc chior? Normal că aveți nevoie de ADMD, oameni buni, doar nu o să vină el pe planeta voastră să vă vindece bolnavii! Și chiar de-ar merge, câtă vreme credeți că va ține norocul chior și când va face prima greșeală fatală?
Grun: Nava ta e distrusă, mai dispui de alte mijloace de extracție?
Arus: Bine înțeles, am realizat mai multe de atât, asta este un fleac!
Incarcekon: Hai să nu mai lungim discuția, domnișoarelor, am un prieten care abia așteaptă să vă taie răsuflarea, la propriu!

6) Taiphoon (Personalitatea serioasă)

Grun se află acum într-o situație mult prea delicată, nu poate să lupte cu soția și fiica sa, dar nici nu poate să abandoneze copiii poporului său, iar asta îl face imprevizibil și periculos. Erendor are nevoie de o formă pe care acesta să nu o poată influența cu puterile lui și pe care să nu o poată atinge, dar care să-l poată atinge pe Arus, iar Ventus Taiphoon corespunde acestei descrieri și poate fi eliberat foarte ușor când bate vântul. Din nou, Taiphoon nu are nevoie de aripi pentru a zbura.
Taiphoon: Ce a durat atât, fetelor?
Vega: Scuze, dragule, a trebuit să-i repar armura noii noastre prietene.
Arus: Nu te lăsa păcălit, rege Salazar, femeia de lângă fiica și soția ta este un Elemental, printre altele poate controla mințile altora.
Taiphoon: Iar eu știu cum să pun capăt minciunilor tale, monstruozitate ce ești.
Taiphoon se îndreaptă direct înspre Arus, iar Grun încă încearcă să-l ajute fără să-și rănească familia, dar atacul său trece prin tânărul Drakenian și lovește o piatră în schimb, nimeni nu pățește nimic, încă. Ajuns lângă Arus, Taiphoon își folosește puterile aerului pentru a scoate tot aerul din plămânii ucigașului familiei sale. Când Arus e pe cale să leșine, apare dintre nori o navă în ajutorul lui. Fața pilotului nu se vede, dar în lateral se poate observa cum o clonă a Arresei îi ține prizonieri pe Victor, Emira, Julia și Ran, familia de pe Pământ a lui Erendor.
Arresa: Eliberează-mi tatăl chiar acum, sau privește cum slăbănogii tăi Pământeni mor unul câte unul!
Într-un moment de neatenție a lui Taiphoon, Arus îl apucă de un picior și îl trântește la pământ, după aceea se retrage fiind prea slăbit ca să mai lupte, și ia cu el și corpul Asirei. Toți se adună în jurul lui Taiphoon pentru a vedea dacă este teafăr, chiar și Grun, care nu-și va părăsi familia pentru un străin.
Arus: După cum spuneam, rege Salazar, am realizat mai mult decât îți poți imagina, oferta mea este încă valabilă!
Grun: Dacă soția și fiica mea spun că mai există o cale, eu le cred, în fond Gregoria s-a vindecat, la fel va fi și cu restul copiilor.
Arus: Ești un prost, Salazar, ia-ți adio de la poporul tău muribund!
Arus nu încape în navă și are nevoie de ostatici în viață, așa că zboară alături de ea până la destinație.
Grun: Fugi, trădătorule, dar păzește-ți spatele, voi avea capul tău pentru asta!
După ce Taiphoon se ridică nu poate decât să privească cum Arus scapă din nou, de data aceasta cu familia sa. Dacă îl urmărește acum îi pune pe toți în pericol, așa că trebuie să aștepte pentru o altă ocazie, oricât de dureros ar fi, dar cel puțin acum are mai mulți aliați care să-l ajute.

-Va urma-

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!